\u201eArta de a fi pagubas\u201e fusese proiectata de Niculae Gheran \u00een patru volume. Volumul al patrulea urma sa se intituleze \u201eBordel nou cu dame vechi\u201c si ar fi trebuit sa \u201eacopere\u201c, dupa c\u00e2te am \u00eenteles, epoca postdecembrista. Desi cum nu se poate mai sugestiv, acest titlu ar fi fost totusi, contrar aparentelor, foarte bl\u00e2nd, de o poezie aproape suava \u00een comparatie cu \u201eproza\u201c de cea mai proasta calitate istorica, politica, economica, culturala, morala etc., a perioadei de dupa marea galagie \u201erevolutionara\u201c. Vreau sa spun, mentin\u00e2ndu-ma \u00een zona desemnata de metafora lui Niculae Gheran, ca nici macar bordelul nu e nou; este de import si \u00eenca unul second hand, platit nu numai cu toata averea acestei tari, ci si cu sufletul ei. Dar nu despre ceva ce ar fi putut fi \u00eenca un volum mi-am propus sa scriu. Gasesc ca e cel putin util, mai ales ca este vorba de o carte ce nu se difuzeaza \u00een librarii, sa notez, asa-zic\u00e2nd, c\u00e2teva impresii dintr-o galerie de memorabile portrete, fie ele, unele, si numai schitate. Caci asta este, \u00eenainte de toate, acest volum intitulat \u201e\u00cendaratul cortinei\u201c. Ca si precedentul, el e populat deopotriva de \u201eoameni si javre\u201c, pentru a relua deja arhicunoscuta sintagma a autorului. (Apropo, ce multime de javre ar fi avut de evocat \u00een cheie grotesca sau sarcastica Niculae Gheran daca ar fi scris si volumul patru; cu siguranta ar fi portretizat-o \u00een tonuri tari si pe \u201ejavra ordinara\u201c, care, printr-un regretabil accident istoric, a urcat acolo de unde ne afecteaza grav nu doar viata de zi cu zi si viitorul acestei tari, dar pune \u00een mare pericol \u00eensasi fiinta statului rom\u00e2n).
\nPrimul personaj, \u00een ordine cronologica, nu neaparat ca importanta, al \u201ecronicii de familie\u201c a lui Gheran, este Leonid Tismenitki, alias Leonte Tismaneanu, organizator de celule teroriste \u00een favoarea puterii sovietice, \u00een Basarabia din Rom\u00e2nia \u00eentregita, kominternist cu state vechi de serviciu, fosta voce a postului de radio Moscova, emisiunea \u00een limba rom\u00e2na, combatant \u00een Razboiul civil din Spania, alaturi tovarasul sau de lupta Valter Roman. A avut proasta inspiratie ca la o sedinta a activului de partid, unde Gheorghe Gheorghiu-Dej se referise la posibilitatea si necesitatea medierii de catre Partidul Comunist Rom\u00e2n a conflictului dintre rusi si chinezi ce se acutizase, sa comenteze recurg\u00e2nd la o zicala: \u201e\u2013 Eu stiu una si buna: c\u00e2nd se cearta leii, sa taca cateii\u201c. Numai ca, paremiologia rom\u00e2neasca fiindu-i mai familiara lui Gheorghiu-Dej dec\u00e2t fostului lucrator la Radio Moscova \u201e\u2013 Catelul tace, rumega replica si-l musca s\u00e2ngeros pe Tismenitki, ramas de-a doua zi fara masina la scara\u201c.
\nSa fi fost oare aceeasi masina care \u00eel ducea pe fiul sau la scoala?
\nBasarabia, ca tot am pomenit-o, a ocupat un loc aparte si \u00een biografia, ramasa \u00eenca necunoscuta \u00een multe din datele si momentele ei, a lui Emil Bodnaras, care \u201e\u00een partid se dovedeste a fi cu multe capete deasupra celor din jur\u201c. Devenise membru al P.C.R. relativ t\u00e2rziu \u2013 dupa stralucite studii militare si apoi de Drept la Universitatea din Iasi, dupa stagii la Moscova, la Cernauti, la Chisinau \u2013 si anume \u00een1940, \u201ec\u00e2nd nu ezita sa treaca de partea factiunii nationale, nu a celei moscovite\u201c. Retin ceea ce l-a frapat pe Niculae Gheran, \u00een timpul unei sedinte \u201e\u00eenchise\u201c, la care a vorbit enigmaticul lider comunist: \u201eEste prima oara c\u00e2nd \u00eel ascult pe Bodnaras, mai ales ca vorbeste liber. Dintre toti conducatorii de partid, fostul militar este \u00eenzestrat cu arta elocintei mai mult chiar dec\u00e2t Ion Gheorghe Maurer, a carui retorica face parte din recuzita profesiei de drept (\u2026) Bodnaras insista, surprinzator, asupra gravelor \u00eencalcari ale suzeranitatii nationale de catre rusi, facute \u00een numele unei hegemonii pagubitoare. C\u00e2te ceva din cele zise le-am mai auzit si din gura lui Ceausescu, c\u00e2nd Dej l-a pus sa-l \u00eensoteasca \u00een tara pe Katusev, secretarul partidului bolsevic, care o fi blestemat ziua c\u00e2nd s-a hotar\u00e2t retragerea Armatei Rosii din Rom\u00e2nia\u201c.
\nDin galeria lui Niculae Gheran nu putea lipsi Dumitru Popescu, zis si Dumnezeu, omul cu cele mai \u00eenalte demnitati \u00een sistemul culturii si de propaganda. Aflat multa vreme \u00een primul esalon al puterii, numele si supranumele sau erau organic legate de controlul institutiilor de spectacole, al mass-media, de coordonarea activitatii editoriale, \u00eendrumarea uniunilor de creatie si, fireste, nu \u00een ultimul r\u00e2nd, consilierea ideologica a lui Ceausescu. Or, Niculae Gheran si-a propus sa \u00eenfatiseze \u00een primul r\u00e2nd tabloul lumii culturale si artistice din care el \u00eensusi a facut si face parte ca editor, ca scriitor, ca unul ce a detinut functii importante \u00een spatiul culturii. Zeflemitor, cinic, intratabil c\u00e2nd era vorba de o opinie contrara, \u201emotanul \u00eencaltat\u201c, cum \u00eel poreclisera cei de la Comitetul de Stat pentru Cultura si Arta, pe c\u00e2nd era vicepresedinte al acestui organism, dupa zgomotul pantofilor ce aveau catarame metalice, se situa, ca si Stefan Andrei, deasupra prelatilor partidului prin orizontul cultural si nivelul sau intelectual: \u201e\u2026niciodata \u2013 precizeaza Niculae Gheran care a lucrat cu Dumitru Popescu la CSCA \u2013 nu i-am pus la \u00eendoiala capacitatea, ci doar caracterul\u201c. Ceea ce detesta \u00een persoana \u00eenaltului functionar de partid este \u201edumnezeul de cacat al unei slugarnicii sanctificate, devenita conditie de existenta, obligatorie \u00eentregului aparat de partid si de stat\u201c. Mai ales ca redactor sef al ziarului \u201eSc\u00e2nteia\u201c, dar si ca secretar cu probleme de propaganda al Comitetului Central a muncit cu zel la construirea cultului personalitatii. Aceasta \u201evina \u2013 crede Niculae Gheran \u2013 \u201edepaseste isprava plutonului de executie de la T\u00e2rgoviste\u201c.
\nUn alt activist din esalonul superior, Gheorghe Pana, este surprins de scriitor \u00eentr-o scena pe c\u00e2t de simpatica \u00een ceea ce-as numi bonomia ei, pe at\u00e2t de rom\u00e2neasca \u00een fond. Impresia de bonomie si nonconformism este potentata de celalalt protagonist al scenei: Fanus Neagu. Autorul romanului \u201eFrumosii nebuni ai marilor orase\u201c critica la un moment dat realitatile din Rom\u00e2nia socialista, si asta tocmai \u00eentr-un seminar de \u00eenvatam\u00e2nt ideologic, unde si venise mai t\u00e2rziu si \u201earase \u00eentreaga adunare dupa ce ochise un scaun liber \u00een fundul salii\u201c. Este chemat la mai multi tovarasi pe linie ierarhica, pentru a fi prelucrat. Acestia tot insista, spre a explica si a bagateliza oarecum episodul, \u00een dorinta de aplanare a conflictului, ca stricatorul sarbatorii venise la sedinta baut. Secretarul de partid de la sectorul 1 al Capitalei, \u201edoritor sa \u00eempace lucrurile\u201c si ne\u00eendraznind sa foloseasca cuv\u00e2ntul baut, apeleaza la o formula eufemistica:
\n\u201e\u2013 Tovarase Fanus sa convenim ca atunci \u00abati luat\u00bb!
\n\u2013 Nu, nu! N-am luat nimic. \u00ceti repet si dumitale ce-am spus acolo si te invit sa mergem c\u00e2nd socotesti \u00een orice unitate din cele pastorite de sector sa vedem cum se munceste si ce zic oamenii despre munca si traiul lor. Discutii libere, nu cu milogi dresati!
\nAceeasi comedie s-a repetat si la Capitala, unde Gheorghe Pana, descurcaret, a cerut secretarei sa nu-i deranjeze nimeni, dupa care a umblat \u00een biblioteca si din spatele unor volume din clasicii marxism-leninismului a scos o sticla de whisky, a turnat \u00een doua pahare si s-a pronuntat scurt:
\n\u2013 Fanus, te-am chemat sa te critic. Hai noroc si considera-te criticat!
\nC\u00e2nd Belu Zilber spunea despre comunismul din Rom\u00e2nia ca se situeaza \u00eentre Marx si Caragiale, avea dreptate\u201c.
\nD\u00e2ndu-i si eu dreptate, nu-mi pot reprima \u00eensa o \u00eentrebare: unde se situeaza capitalismul, democratia de dupa decembrie ’89, p\u00e2na azi? \u00cen spiritul observatiei lui Belu Zilber, am putea raspunde cu aceeasi \u00eendreptatire: \u00eentre Caragiale si\u2026 Caragiale. Se pare ca specificul nostru national abia acum, \u00een capitalismul subdezvoltat, primitiv si \u201ede cumetrie\u201c este ilustrat \u00een toata splendoarea sa. Pai, nu e Caragiale cel mai national scriitor rom\u00e2n \u2013 cum bine a spus Mihail Ralea?!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u201eArta de a fi pagubas\u201e fusese proiectata de Niculae Gheran \u00een patru volume. Volumul al patrulea urma sa se intituleze \u201eBordel nou cu dame vechi\u201c si ar fi trebuit sa \u201eacopere\u201c, dupa c\u00e2te am \u00eenteles, epoca postdecembrista. Desi cum nu se poate mai sugestiv, acest titlu ar fi fost totusi, contrar aparentelor, foarte bl\u00e2nd, de… Cite\u0219te mai mult »Arta de a supravietui intre Caragiale si\u2026 Caragiale<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-11611","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":4338,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11611","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11611"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11611\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11611"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11611"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11611"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}