{"id":11605,"date":"2012-04-26T15:53:57","date_gmt":"2012-04-26T13:53:57","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=11605"},"modified":"2012-04-26T15:54:10","modified_gmt":"2012-04-26T13:54:10","slug":"the-neverending-letter","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/the-neverending-letter\/","title":{"rendered":"The Neverending Letter"},"content":{"rendered":"

Alex. Leo Serban, Litera din scrisoarea misterioasa (o novella)<\/em>, traducere din limba engleza, cuv\u00e2nt \u00eenainte si note de Antoaneta Ralian, cu \u201eO \u00eencercare de portret\u201c de Horia-Roman Patapievici, Polirom, Iasi, 2011, 248 p.<\/p>\n

 <\/p>\n

\u201eC\u00e2nd totul o ia razna, important e sa-ti pastrezi capul pe umeri si sa faci fix ceea ce faceai p\u00e2na atunci, dar cu un angajament \u00een plus: tocmai pentru ca lumea arde, e cu at\u00e2t mai necesar sa te piepteni. Doar nu vrei sa te prinda Apocalipsa cu parul maciuca!\u201c <\/strong><\/em>
\n(Alex. Leo Serban, \u201eMica dietetica\u201c)<\/strong><\/p>\n

Pe 8 aprilie, duminica trecuta, s-au \u00eemplinit nu doar a 2011-a \u00eenviere a Cristosului catolic si cei 101 ani de la nasterea lui Cioran, ci si ceva de-o mai modesta importanta, cu at\u00e2t mai profund umana. S-a facut rotund 1 an deja de la moartea lui Alex. Leo Serban. Pentru mine cel putin, lantul coincidentelor nu s-a oprit aici. Vaz\u00e2nd \u00een portretul semnat Horia-Roman Patapievici despre cum Serban si-a programat moartea la 52 de ani, observam \u00een coltul ecranului ca data \u00een care i-am deschis \u00een sf\u00e2rsit volumul \u00een format digital era tot fatidicul 8 aprilie.
\nConceput si redactat \u00een engleza la Lisabona si Buenos Aires \u00een 2010, orase ce se pot usor confunda cu Fernando Pessoa si Jorge Luis Borges \u2013 mai ales c\u00e2nd un turist la r\u00e2ndul sau scriitor \u00eei transforma pentru c\u00e2teva zeci de minute \u00een colocatari ai respectivelor urbe \u2013, \u201eLitera din scrisoarea misterioasa\u201c de Alex. Leo Serban purta intial un hipertitlu, si anume \u201eThe Parlayed Letter\u201c, cu referinta mai mult fortuita la \u201eThe Purloined Letter\u201c a lui Edgar Allan Poe, desi trama de roman politist ram\u00e2ne valabila. Textul e de fapt \u00eent\u00e2lnirea dintre Franz Osberg alias Biberkopf (\u201eApropo, Gerhardt Meinkopf \u2013 sau Meinhoff \u2013 era numele real al domnului Franz, ca si Peter Schneeman si Richard Silbermayer.\u201c), un dubios comerciant urmarit de Interpol \u2013 motiv pentru care inclusiv agentii care-l fileaza vor avea nume false. Pe scurt, o novella despre si cu simulacre, fiecare personaj av\u00e2nd cel putin o dublura: de la doppelg\u00e4nger-ul Osberg (anagrama lui Borges, pe care Serban o preia din \u201eAda sau ardoarea\u201c de Nabokov), la heteronimii lui Pessoa.
\nLectura ca vis<\/strong>
\n\u00cen apartamentul din Buenos Aires, Alberto Manguel \u00eei citeste lui Borges. Deodata, nevazatorul se face nevazut si alisabonizeaza l\u00e2nga un Fernando Pessoa fac\u00e2ndu-si veacul \u00een cafeneaua din cartierul Chiado. Voiajul fiind unul \u00een spatiu-timp, orbul vede. Peste putin, cei doi plus cafeneaua sunt parasutati \u00een Buenos Aires, unde Borges \u00eesi recapata nevederea, dupa capriciile nu at\u00e2t ale lui Alex. Leo Serban, c\u00e2t ale heteronimului pessoan \u00c1lvaro de Campos, detinator de alese puteri hipermagnetice. Treptat, personele Poetului cu nume de cod pessoa (persoana) vor iesi fiecare, pe r\u00e2nd, \u00een prim plan: \u201eVa imaginati, cred, ca ar fi fost de neconceput ca vreunul dintre heteronimii lui Pessoa sa se tina deoparte \u00een timp ce Poetul se lansa \u00een aventura vietii lui! Freneticul, poznasul de Campos, urmat spontan de naturalul si terestrul Caeiro si de sofisticatul Reis faceau cu schimbul \u2013 fiecare \u00een partea lui de creier \u2013 \u00een urmarirea deplasarii transatlantice a cafenelei, deplasare care a fost mai lunga cu trei minute si treizeci si trei de secunde dec\u00e2t teleportarea initiala a lui Borges. Ce vreti, cafenelele sunt mai lenevoase…\u201c
\nRomanul, oric\u00e2t de micro\u2013 sau novelistic ar fi, se constituie ca o nebuneasca proliferare de capitolase, cum ar fi \u201eScurta istorie socanta a unui Buddha de ceara\u201c, din care nu ma pot abtine sa nu citez \u00eenceputul deznodam\u00e2ntului: \u201eCei trei baieti din maruntaiele lui Buddha au spart carcasa statuii si au sarit afara, asudati, dar vijeliosi. S-au pomenit fata-n fata cu doi domni inofensivi, care pareau \u00eentr-adevar clienti. Nimic suspect la ei: unul arata ca un contabil cu ochelari, plap\u00e2nd si sfios, cu mustacioara si \u00eembracamintea demodata; celalalt era genul de profesor, solid, spilcuit, bine ras, cu o fata care cerea palme si un baston agasant. Tipul timid statea nemiscat, holb\u00e2ndu-se, incapabil sa (re)actioneze; cel arogant, mai \u00een v\u00e2rsta, privea sfidator (desi \u00eentr-o directie gresita) si dadea impresia ca se \u00eendoieste de realitatea a ceea ce se \u00eent\u00e2mpla. A emis un tunator: \u00abCINE SUNTETI?\u00bb, de parc-ar fi fost proprietarul pravaliei. Bob, Ross si Greg s-au simtit vexati. S-au uitat unul la altul, derutati, apoi si-au \u00eendreptat privirile spre intrusi si au zbierat la r\u00e2ndul lor (Bob si Greg): \u00abNu, cine sunteti voi?\u00bb, \u00eentrebare urmata, ca de un ecou mai slab, dar mai sever, din partea lui Ross: \u00abDa, cine sunteti?\u00bb Borges a ramas perplex. Nimeni p\u00e2na atunci nu-i pusese o asemenea \u00eentrebare magareasca. El era Borges, fara nicio \u00eendoiala. C\u00e2t despre Pessoa, e drept ca fata lui nu era prea familiara \u2013 mai ales tinerei generatii \u2013, totusi era vizibil ca nu arata ca un terchea-berchea\u201c.
\nMai departe, fantasmagoria \u201eflamboaiant de extravaganta\u201c devine tot mai demna de fantezia lui Tim Burton, al carui comic oniric aduce teribil cu fastuosul \u2013 \u00eensa deloc fastidiosul \u2013 fantast leoserbanist. Si cine stie de cine si c\u00e2nd va fi ecranizata novella celui din urma? Pasaje ca \u201eSupa Ermetica\u201c (\u201eIngrediente: fronturi de lupta, niste zori aurii, c\u00e2tiva lunatici si niste Liber AL vel Legis\u201c) sau \u201eNostalgia lui Pessoa\u201c pusa \u00een scena sunt absolut \u00eenc\u00e2ntatoare \u00een aiuristica lor, si, cu riscul de-a fi poate prea generos-impresionist, pur si simplu \u00een reusita lor. Apoi, finalul, c\u00e2nd Borges ne da mult am\u00e2nata explicatie: c\u00e2ndva \u00eel visase pe domnul Franz \u00een exact acelasi apartament, asadar poate ca totul nu e dec\u00e2t amintirea visului respectiv. \u00cen plus, dupa ce Poetul va fi magnetoportat \u00een sf\u00e2rsit \u00eenapoi, ne trezim si noi, dar nu dintr-un vis, cum vom fi facut \u00een \u201eAlice…\u201c, ci din lectura pe care docilul Manguel i-o facuse marelui Borges, din \u201eCartea nelinistirii\u201c de Fernando Pessoa.
\nA.L. Serban, autor <\/strong>
\nal lui Jorge Borges<\/strong>
\nCu alte cuvinte, chiar va invit sa cititi o poveste \u00een care imaginatia combinatorica pulseaza si prolifereaza la infinit, urmarind specificul \u201ejoc al tuturor posibilitatilor, de parca ar fi \u00eencercat toate cele sase fatete ale unui cub\u201c \u2013 rubic, as completa eu. Textul ajunge sa fie uneori criptic, aproape indescifrabil, exista numeroase puncte moarte, voit sau nu lasate \u00een suspensie, d\u00e2nd impresia fie de realizare conform unui plan poesc, fie de redactare la voia \u00eent\u00e2mplarii, cu schimbari de situatie si noi detalii ce dau peste cap scursul evenimentelor. O scriitura deloc decisa, deloc decidabila, p\u00e2na la urma. Totusi, lectura se poate numi de placere, desi nu de consum, ce-i drept. Alex. Leo Serban \u00eembina perfect ermetismul si misterul cu tot felul de joculete subtile, numerologice sau livresti, letresti, \u00een care cele 31 de O-uri din scrisoarea gasita de Franz Osberg se dovedesc a fi de provenienta onomastica, c’est-\u00e0-dire adun\u00e2ndu-se laolalta din toate numele personajelor, amintind oarecum experimentele propuse de Georges Perec.
\n\u00cen fond, si autorul nostru experimenteaza. Chiar daca nu s-ar putea crede ca o face \u00e0 la mani\u00e8re de, iata ce-i declara la un moment dat Borges lui Osberg: \u201eMetoda dumitale de a te ascunde, draga domnule Franz, e destul de ingenioasa \u2013 p\u00e2na-ntr-at\u00e2t \u00eenc\u00e2t aproape am crezut ca ai citit unele dintre povestirile mele…\u201c Mai mult, \u00een descrierile Buenos Airesului pulseaza nu doar bucuria, ci si un soi de recunoastere; d\u00e9j\u00e0 vu contaminat cu iubire, d\u00e9j\u00e0 lu pentru lectorul \u00eempatimit la r\u00e2ndul sau de Borges. \u00cenc\u00e2t inclusiv Alex. Leo Serban ar putea fi considerat un dublu pentru confratele sau argentinian. Un hiper-Borges. Pe de alta parte, cei doi scriitori deveniti personaje par convinsi ca sunt fantosele unui demiurg auctorial: \u201ecine scria toate astea \u2013 fiindca era un lucru evident ca nu era ceva \u00abgata scris\u00bb. Cineva (un pam\u00e2ntean din carne si din oase) \u00eesi batea joc si de Interpol, si de Istoria Literaturii, iar el, Pessoa, ar fi vrut sa cunoasca cine este persoana aceea\u201c. Sase pagini mai \u00eencolo, Borges: \u201ecursul ridicol pe care l-au luat evenimentele \u00een ultimele doua ore este rodul unei minti excentrice care se amuza sa ne faca fel de fel de sotii tuturor celor aici de fata. Asadar, \u00eentrebarea (…) este: cui apartine aceasta minte diabolica si perversa care ne-a adunat pe toti aici?\u201c Fireste, am putea chicoti, se consuma eterna poveste cu abisalul artificiu hipermodernist al personajului constient de conditia lui, pe care Borges a cam epuizat-o \u00een \u201eRuinurile circulare\u201c. \u00censa cert e ca nu vorbim despre un hipertext \u00een acest caz. Vocea naratoriala ne lamureste abia la final, \u00eentr-o stinghera nota de subsol: \u201eAm scris aceasta novella care mi-a fost dictata de domnul Aleister Crowley\u201c, celebrul ocultist englez. Iar acest eu care vine sa rescrie textul magicianului nu este nimeni altul dec\u00e2t Alexander Search (heteronim de tinerete al aceluiasi Pessoa, dar \u00een acelasi timp un posibil pseudonim pentru cel care semneaza cartea pe care tocmai am terminat-o).
\nCaut\u00e2nd un absurd ce se vrea p\u00e2na la un punct logic, p\u00e2na la un altul pretios, lui Serban \u00eei lipseste putin exercitiul. Dintr-un pacat mai strigator la cer dec\u00e2t multe, acest debut \u00een proza e condamnat sa ram\u00e2na doar at\u00e2t, un debut fara recidive. Perversiunea pura, pentru ca nu gasesc termen mai potrivit pentru moarte, fie ca vine cu leapsa de sus ori de niciunde, ni l-a furat nu noua sau lui \u00eensusi, ci literaturii. Cu toate astea, nu voi cadea facil \u00een cliseul cu opera lasata ce supravietuieste autorului, devenit peste noapte nemuritor ca moartea \u2013 ce r\u00e2s imbatabil ar izbucni din Leo Serban auzind una ca asta! Nu. Ma refer la simplul fapt ca, la fel cum heteronimii lui Fernando Pessoa sunt la fel de reali ca poetul \u00eensusi, la fel, criticul de film Alex. Leo Serban e tot at\u00e2t de real ca prozatorul care va continua sa b\u00e2ntuie creierele cititorilor acestui roman, condamnat, iata, sa ram\u00e2na t\u00e2nar, jovial, bun de stins el toate focurile \u00een care viata, obosita, l-ar \u00eembr\u00e2nci.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Alex. Leo Serban, Litera din scrisoarea misterioasa (o novella), traducere din limba engleza, cuv\u00e2nt \u00eenainte si note de Antoaneta Ralian, cu \u201eO \u00eencercare de portret\u201c de Horia-Roman Patapievici, Polirom, Iasi, 2011, 248 p.   \u201eC\u00e2nd totul o ia razna, important e sa-ti pastrezi capul pe umeri si sa faci fix ceea ce faceai p\u00e2na atunci,… Cite\u0219te mai mult »The Neverending Letter<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[181,7641],"class_list":["post-11605","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-alex-leo-serban","tag-litera-din-scrisoarea-misterioasa-o-novella"],"views":1391,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11605","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11605"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11605\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11605"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11605"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11605"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}