{"id":11599,"date":"2012-04-26T15:49:50","date_gmt":"2012-04-26T13:49:50","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=11599"},"modified":"2012-04-26T15:50:08","modified_gmt":"2012-04-26T13:50:08","slug":"manierism-%e2%80%9enew-age%e2%80%9c","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/manierism-%e2%80%9enew-age%e2%80%9c\/","title":{"rendered":"Manierism \u201enew-age\u201c"},"content":{"rendered":"

R\u00e3zvan Gheorghe, Metastazele luminii,<\/em> Editura Charmides Bistrita, 2011<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Dincolo de provocarea tehnica pe care o aduce poezia \u00een proza \u00een general, volumul \u201eMetastazele luminii\u201c de Razvan Gheorghe (Editura Charmides, 2011) impune o lectura atenta oricarui cititor care vrea sa ghiceasca mecanismul poetic pe care se bazeaza autorul. Astfel, incursiunea tematica c\u00e2t se poate de eterogena sustinuta de un discurs descriptiv prin excelenta (rar se face rabat de la o tehnica a imaginilor fara finalitate poetica) reprezinta motivul principal pentru care cititorul este nevoit permanent sa caute legaturi ideatice \u00eentre poeme. P\u00e2na la finalul volumului, \u00eensa, devine tot mai clar faptul ca singura coerenta interna a acestuia este setata artificial de un \u201edu-te-vino\u201c tematic. De la scrieri sentimentaliste, retorica uneori stridenta pe marginea tehnologizarii si a industrializarii si mici portrete sau cadre cu tenta de memorialistica, experimentul literar al lui Razvan Gheorghe ajunge si la referinte livresti dintre cele mai ciudate: Hansel si Gretel, Simbad, Pinocchio si chiar personaje biblice.
\nFals suprarealism<\/strong>
\nDupa Ioan Es. Pop, vocea lui Razvan Gheorghe este \u201enatural diafana, necontaminata de frisoanele si contorsiunile generatiei douamii, careia R.G. \u00eei apartine prin v\u00e2rsa, dar mai putin prin retorica\u201c. E adevarat ca inconsecventa discursului si aparenta lipsa de control asupra propriei poezii \u00eel transforma pe autorul \u201eMetastazelor luminii\u201c \u00eentr-un poet greu de \u00eencadrat (dupa cum se poarta, fiecare deceniu cu generatia literara proprie), \u00eensa desprinderea de douamiisti nu este altceva dec\u00e2t un handicap \u00een procesarea motivelor recente, iar Razvan Gheorghe se foloseste mereu de mizerabilism si de un imaginar radical, fara sa obtina \u00eensa atmosfera poetica autentica data de cei din generatia sa: \u201emartorii metadonei propovaduiau, sub conul de umbra al saloanelor, o izbavire iminenta. De necontramandat. Si un Mesia intravenos ce va sa vina\u201c, \u201ec\u00e2nd tu crezi ca dansez, de fapt, ma misca altii. De aceea, mi se spune \u201eclubber-ul de piatra\u201c. Si filosofii banuiesc ca despre ceea ce nu se poate misca trebuie, \u00een cel mai bun caz, sa se taca\u201c, \u201epiei din visul meu, golemule! ia-ti c\u00e2mpii printre garajele de beton, usor tuguiate s\u2026t semnalate cu spray-ul, mai apoi, de grafferi\u201c. Asemenea tentative de mutare a poeziei \u00een strada nu sunt facute natural si \u00een niciun caz nu produc atmosfera puternica pe care si-o doreste autorul. De cealalta parte a baricadei, Ion Muresan \u00eel propune pe Razvan Gheorghe drept un poet care reconditioneaza cumva imaginea poeziei tinere: \u201eunui univers citadin oficializat literar ca superficial si vulgar, Razvan Gheorghe reuseste sa \u00eei impuna \u00een poezia sa o subtila transfuzie de transcendent, o subtila transfuzie de mitologie\u201c. Deci, sa \u00eentelegem ca Manasia, Dobos, Sociu, Leac, sau Ianus nu fac altceva dec\u00e2t sa duca poezia \u00eenspre profan, nemaitin\u00e2nd cont de vreo cauza mistica sau mitologica si ca \u201eMetastazele luminii\u201c se arata ca un proiect de remaniere stilistica si tematica. De fapt, s-ar putea ca Razvan Gheorghe sa fie exact invers, un poet care nu stie\u00a0 sa controleze bine dozele de misticism, construindu-si artificial, \u00eentr-un soi de manierism \u201enew-age\u201c, efectul de poezie.
\nMai mult, \u00een constructia poemelor pot fi gasite mai mereu st\u00e2ngacii stilistice. De la epitete ratate, scolaresti, p\u00e2na la constructii ample care esueaza tocmai prin inconsistenta dramatica (desi probabil \u00eesi propun opusul, sa construiasca efectul autentic de poezie prin proportiile colosale tematice sau ideatice), poemele experimenteaza uneori si imagismul fortat: \u201esub o luna rosie, cu preponderenta gogonata\u201c, \u201ecerul rosu aprins, de parca era m\u00e2njit cu pasta de tomate\u201c. \u00cen plus, \u00eentre toate problemele de artificialitate a discursului se mai strecoara si retorica goala: \u201eperioada pe care o numim conventional \u201esaptam\u00e2na\u201c, desi, \u00eentr-o atare arie culturala, nu putem invoca vreun sistem de referinta. Si mai avem o problema. Este posibil ca tu sa nu fi, totusi, posesorul a sapte spoturi, ceea ce ar presupune, teoretic, un alt orizont de ardere asistata\u201c. Se \u00eentelege usor pe ce mizeaza Razvan Gheorghe, iar unul din principalele mecanisme prin care \u00eesi construieste problematica este absurdul evenimential cu note de suprarealism. Faptul ca personajele se racordeaza greu, \u00eentre sincope mari, unei \u201einteligente ordonatoare\u201c camusiene nu ar trebui sa fie deloc o problema, \u00eensa \u00een poemele din \u201eMetastazele luminii\u201c discretia si naturaletea nu sunt deloc calitatile principale ale scrisului, \u00een ciuda afirmatiei lui Ion Muresan de pe coperta a patra: \u201ePoemele curg. Prima senzatie la lectura este aceea de fluiditate\u201c. Fluiditatea remarcabila e doar produsul inconsistentei poetice si a lipsei de fantezie autentica. Este normal ca volumul sa para usor de citit si lipsit de stridente secventiale at\u00e2ta timp c\u00e2t platitudinea este la ea acasa, iar singurele metode prin care autorul \u00eencearca sa rupa monotonia si banalitatea atmosferei sunt momentele-soc prost gestionate si exploatate. Iata un exemplu de sacrificiu tehnic, sau, mai bine spus, de formula prin care Razvan Gheorghe \u00eencearca sa salveze fadul si neinteresantul, relu\u00e2nd un motiv lipsit de consistenta \u00een finalul poemului \u201eZodii de ciment\u201c: \u201eai mei sunt zodii de ciment. Si ascendentul lor e fierul cornier al balcoanelor \u00eenchise, cu geamuri rabatabile numite ferestre. s\u2026t Ai mei au, \u00eensa, blocuri. Rau famate. Si ascendentul lor e fierul cornier\u201c.
\nCosmarescul ridicol<\/strong>
\nTehnicile de revitalizare atmosferica par \u00een volum masuri disperate si fortari ale naturalului. Apropierea tematica de o literatura riscanta, a mitologicului si fantasticului (dupa modelul lui Michel Tournier sau Adolfo Bioy Casares) poate fi la un moment dat o gaselnita buna, \u00eensa reduce radical sansele de receptare serioasa \u00een contextul poeziei actuale, mai ales c\u00e2nd poetul aglomereaza at\u00e2tea nume de personaje de desene animate sau de povesti pentru copii. C\u00e2t despre faptul ca \u201etrucul mitologic\u201c poate da sau nu randament, este foarte clar ca Razvan Gheorghe nu detine ustensilele potrivite pentru a-si construi spatiul credibil, unde cosmarescul ajunge ridicol, de exemplu, prin mistificarea excesiva sau prin personificarea inutila: \u201ecumplit era acel pomelo care \u00eel urmarea, uneori, noaptea! Blestemat sa fie el! Uriasul! Hulite fie senilele lui!\u201c, \u201eorasul s\u2026tcu blocuri \u00een ruina s\u2026t ar tresari beteag s\u2026t cu sc\u00e2ncetul metalic al pasarelelor hulpav pravalite din tariile \u00eennegurate si reci peste oameni\u201c, \u2013 iar uneori problema apare chiar \u00een titluri \u2013 \u201eNoaptea care sta pe vine\u201c.
\n\u00centr-un interviu acordat Agentiei de Carte, Razvan Gheorghe ne dezvaluie faptul ca, de fapt, el nu este total constient de ceea ce scrie sau carei rigori se supune. Dincolo de nesiguranta (care ar fi putut deveni atu-ul perfect daca scria poezie uimitor) pe care o arata de altfel si poezia sa \u00een mod indirect, autorul recunoaste faptul ca a mai avut c\u00e2teva tentative de a scrie \u00een decursul ultimilor zece ani. Nu putem dec\u00e2t sa ne multumim ca poetul a decis sa nu publice prematur, desi nici acum nu reuseste sa produca o surpriza placuta: \u201eMereu mi-am dorit sa scriu o carte. Am \u00eenceput-o de vreo 10 ori. Si, cam tot de at\u00e2tea am lasat-o moarta. Se \u00eent\u00e2mpla acum vreo 10 ani. Pe atunci, \u00eencercam sa fac poezie desi am cochetat \u00eentotdeauna cu ideea de a scrie proza. Ca sa fiu sincer, unele lucruri nu se schimba niciodata. Si acum resimt aceeasi tentatie. \u00cen fine, au trecut ani de atunci. Apoi, \u00eentr-o zi, am re\u00eenceput sa scriu. Si am facut-o cu o pofta pe care o cunoscusem odinioara dar, cumva, o credeam uitata. Si m-am oprit cu greu, \u00eentr-o noapte. Am pus totul cap la cap. Rezultatul a fost \u00abMetastazele luminii\u00bb\u201c. Nu \u00eemi dau seama c\u00e2ta poezie este acolo, \u00eentre cele doua coperti. Nu stiu nici c\u00e2ta proza respira, \u00eenca, acolo. Pesemne ca uneltele sunt mai putin importante\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

R\u00e3zvan Gheorghe, Metastazele luminii, Editura Charmides Bistrita, 2011   Dincolo de provocarea tehnica pe care o aduce poezia \u00een proza \u00een general, volumul \u201eMetastazele luminii\u201c de Razvan Gheorghe (Editura Charmides, 2011) impune o lectura atenta oricarui cititor care vrea sa ghiceasca mecanismul poetic pe care se bazeaza autorul. Astfel, incursiunea tematica c\u00e2t se poate de… Cite\u0219te mai mult »Manierism \u201enew-age\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[7638,7637],"class_list":["post-11599","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-metastazele-luminii","tag-razvan-gheorghe"],"views":1494,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11599","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11599"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11599\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11599"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11599"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11599"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}