{"id":11593,"date":"2012-04-26T15:46:37","date_gmt":"2012-04-26T13:46:37","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=11593"},"modified":"2015-01-15T14:26:21","modified_gmt":"2015-01-15T12:26:21","slug":"claude-karnoouh-si-inamicii-sai","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/claude-karnoouh-si-inamicii-sai\/","title":{"rendered":"Claude Karnoouh si inamicii sai"},"content":{"rendered":"

Claude Karnoouh, Inventarea poporului-natiune. Cronici din Rom\u00e2nia si Europa Orientala 1973-2007<\/em>, traducere de Teodora Dumitru, prefata de Sorin Antohi, Editura Idea Design & Print, Cluj-Napoca, 2011, 362 p.<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p><\/blockquote>\n

\n

Nimic nu ne \u00eendeamna la prea mult optimism \u00een privinta receptarii acestei carti \u00een tara ce a constituit totusi esenta materiei sale, dupa cum, de la v\u00e2rsta maturitatii, a marcat \u00eensasi viata autorului ei, ca si pe a mea, de altfel, p\u00e2na la a deveni o a doua noastra patrie \u2013 Rom\u00e2nia. <\/strong><\/em>
\nSi asta\u00a0 pentru ca, \u00eenainte de toate, tipul de om si de caracter ilustrat de Claude Karnoouh \u2013 cel de mare burghez erudit, locuit de un temperament aristocratic \u2013 este aici \u00eentruc\u00e2tva necunoscut. \u00centre fanariotii acestui concept, conserv\u00e2nd \u00een faldurile culturii institutionale umilitatea aproape taraneasca a printilor de s\u00e2nge, si fiii de popa veniti sa se joace de-a Rastignac \u00een Piata Universitatii, \u00een Rom\u00e2nia si-a facut loc dandysmul \u2013 de care nici autorul lucrarii de fata nu e fara \u00eendoiala scutit, dar care, \u00een ce-l priveste, se margineste la alegerea unei garderobe c\u00e2t mai sclivisite (la cea mai recenta \u00eent\u00e2lnire a noastra, Claude Karnoouh m-a surprins cu un sacou de tweed \u2013 am si eu unul asemanator, \u00eensa-l credeam fara pereche, de vreme ce-l dibuisem \u00eentr-un talcioc din Cluj), a unor bijuterii dintre cele mai rare si a altor piese de arta populara si urbana \u2013 al caror fin cunoscator este.
\nPe l\u00e2nga toate acestea \u00eensa \u2013 poate chiar cu at\u00e2t mai mult \u2013 pentru a trai si a se forma, un aristocrat are nevoie de adversari. Caracterizata de un conformism mental si o misologie fara precedent de la Lumini \u00eencoace, epoca noastra \u00eei \u00eenlesneste totusi poate prea vadit aceasta conditie. Primejdioasa deprindere de a spune lucrurilor pe nume a facut, ca atare, din Claude Karnoouh obiectul unor admiratii si al unor afectiuni solide, dar si al unor dusmanii nenumarate, deseori vecine cu isteria. Dar filosoful nu trebuie sa fie nici psiholog, nici cosmetician; nu e treaba lui sa induca un confort mental ori sa pileasca ghearele pseudo-conflictelor menite sa eternizeze un consens subiacent. Ca actioneaza din vocatie sacrificiala sau din masochism, ori sub efectul unei digestii acide, la urma urmei faptul nu conteaza: filosof nu este dec\u00e2t cel ce rupe cercul politetii eufemistice si pune \u2013 c\u00e2t mai precis si mai profund \u2013 degetul pe rana.
\nDintre multiplele maniere \u00een care poate fi prezentat acest volum, am ales asadar sa evidentiez felul \u00een care Claude Karnoouh a placut sau a displacut, \u00een raport cu anumite grupuri, scoli si indivizi: pe de o parte \u00een Occident si mai ales \u00een Franta, pe de alta parte \u00een Rom\u00e2nia si \u00een Europa danubiana.
\nCeea ce face din Claude Karnoouh mai mult dec\u00e2t un specialist, cu una sau doua teze, si mai mult dec\u00e2t un universitar, \u00eentr-un cuv\u00e2nt, ceea ce-l face un g\u00e2nditor autentic este, dupa mine, mai ales aptitudinea, propensiunea \u2013 cu o vorba a lui Nietzsche \u2013 de a \u201eg\u00e2ndi \u00eempotriva sa\u201c.
\nBurghez provenit dintr-o familie de evrei emigrata din Europa Orientala, Karnoouh poseda \u00een principiu fibra din care Republica \u00eesi tese cei mai buni dintre cenzorii sai, tribuni reformisti si alti mici artizani ai teodiceelor faptelor \u00eemplinite \u2013 caci Republicii \u00eei place sa vada confirmat si prin voci straine temeiul universal al prejudecatilor ce constituie sovinismul paradoxal al acestor sateni ai universalului care sunt francezii \u2013 si n-ar fi dus asadar lipsa de motive \u00eentru totul justificate pentru a dezvolta o germanofobie eleganta, asociata ca de obicei cu o doza substantiala de mefienta \u00een directia lumii slave si a altor popoare din Europa Centrala si Orientala. Herder, se spune adesea \u00een Franta (cu toate \u00eencercarile, rau primite de altfel, ale lui Zeev Sternel de a repune pe tapet originile franceze ale ideologiei naziste), ar fi stramosul acestui Blut und Boden german.
\n\u00cen Europa Centrala \u2013 mai ales \u00een cea de dupa 1990 \u2013 adoptarea acestei prejudecati i-ar fi atras fara \u00eendoiala lui Claude Karnoouh simpatia saloanelor europeniste, unde toti cei ce n-au reusit (\u00eenca) sa patrunda \u00een universitatile nord-americane sau engleze se pl\u00e2ng, ca Aufkl\u00e4rer-ii de la 1760, (desi \u00een jurul unor mese \u00eendeobste bine garnisite), ca trebuie sa-si duca pretioasa, cosmopolita, delicata lor existenta \u00een mijlocul acestor brute incorigibile care sunt rom\u00e2nul, polonezul, ba chiar \u2013 Doamne fereste \u2013 maghiarul!
\nEi bine, nu. \u00cen plina victorie (definitiva, dupa cum ne asigura at\u00e2t de versatilul Fukuyama) a Occidentului asupra unui bloc sovietic \u00een deriva, de la Paris, Claude Karnoouh strecoara \u00een a sa \u201eInventare a poporului-natiune\u201c \u2013 pe care maximalistii sovini de la Bucuresti, put\u00e2nd-o acum rastalmaci direct din rom\u00e2neste, nu vor pregeta sa o denunte drept un atentat trotkist \u00eempotriva panteonului national \u2013 strecoara, asadar, o apologie a lui Herder. Fara entuziasm naiv, Karnoouh demonstreaza ca, \u00een acele vremuri, din suma ideologiilor disponibile, herderismul era singura filosofie politica adaptata acelei situatii coloniale avant la lettre, \u00een care expansiunea capitalismului mercantil si apoi industrial din Europa Occidentala va supune \u00eencetul cu \u00eencetul si Europa danubiana, \u00eentre secolele al XVII-lea si sf\u00e2rsitul secolului al XIX-lea.
\nCaci Claude Karnoouh, renegat de Partidul Comunist Francez si persona non grata \u00een \u201eEpoca de aur\u201c ceausista, n-a repudiat totusi marxismul si n-a uitat lectiile lui Lenin din \u201eImperialismul, stadiul suprem al capitalismului\u201c; de la \u00eenceputurile revolutiei capitaliste \u2013 chiar daca trebuiau asteptate generalizarea democratiei parlamentare, aparitia miscarilor muncitoresti si apoi antiteza lor reformista, spre a asigura vizibilitatea politica a fenomenului \u2013 si p\u00e2na \u00een zorii a ceea ce-mi place mie sa numesc capitalismul zombie (adica \u00een zilele noastre), linia de departajare a oamenilor indusa de marfa si de sistemul sau de rapt social nu separa numai clasele sociale (din statele industrializate), ci si \u2013 ba chiar as spune, \u00een ultimul secol: mai ales \u2013 popoarele; or, aceasta linie care desparte adesea doua continente sau doua sub-continente (de-a lungul lui Rio Grande sau a Mediteranei, de exemplu) poate sa \u00eemparta \u00een doua si un singur continent: Europa, de pilda, unde \u2013 pe c\u00e2nd colonialismul ultramarin era abia \u00een fasa \u2013, \u201emostenirea iudeo-crestina\u201c (de care astazi fac at\u00e2ta caz diversii g\u00e2nditori pe bani) n-a \u00eempiedicat armatele \u201eeliberatoare\u201c ale lui Napoleon I \u2013 dupa cum, mai t\u00e2rziu, nici cohortele \u201eantibolsevice\u201c ale marelui sau admirator, Hitler \u2013 sa-i arate taranului sau mestesugarului saxon, ceh sau evreu din Galitia care e pretul \u201elibertatii de import\u201c (redescoperit \u00eentre timp si de irakieni, de afgani ori de libieni).
\nLa Karnoouh \u00eensa, lectia intelectuala, extinsa la scara planetara, a Indochinei, a Afganistanului si a Algeriei (aceasta din urma \u00eenvatata, \u00een ce-l priveste, pe propria piele) este dublata, gratie numeroaselor si prelungitelor stagii transilvane din anii 1970, de experienta fondatoare, baptismala, arhaica stricto sensu, care \u2013 dincolo de diferentele de origine si de perspectiva adesea profunde \u2013 uneste mica \u201efrancmasonerie\u201c eteroclita din care am si eu bucuria de a face parte, alaturi de Bob Cohen, Bernard Houliat si alti c\u00e2tiva apatrizi voluntari porniti pe urmele lui Bart\u00f3k: cunoasterea intima si directa a comunitatilor rurale traditionale din Transilvania, ce nu putea fi obtinuta dec\u00e2t cu pretul unei coexistente prelungite cu oamenii de aici, implic\u00e2nd, pe l\u00e2nga familiarizarea cu diferitele limbi si dialecte, o re\u00eenvatare a ceea ce \u00eenseamna viata dincolo de cadrele impuse noua de individualism si de civilizatia marfii.
\nCa un Marx reactionar care, dupa o analiza macroeconomica, se arata nostalgic dupa epoca hainelor de l\u00e2na si a alimentatiei traditionale echilibrate, mostenite din policultura de subzistenta (abolita apoi de suprematia bumbacului si a cartofului, din epoca rationalizarii industriala), Karnoouh, parizian sofisticat, scoate la iveala, \u00eentr-o rom\u00e2na aspra si regionala de Maramures, amintiri din toti acesti ani petrecuti de cealalta parte a oglinzii modernitatii, printre oameni pentru care ziua de lucru si sarbatoarea, dragostea, munca, familia, nasterea si moartea, dar si \u2013 pentru a reveni la tema centrala a cartii \u2013 persoana, celalalt si grupul social comporta cu totul alte valente dec\u00e2t traiul modern, mai apoi postmodern, al occidentalului, sau dec\u00e2t imitarea precara si av\u00e2ntata a acestuia \u00een straturile urbane ale societatii rom\u00e2nesti.
\nSi daca Claude Karnoouh si-a facut o meserie din a aminti compatriotilor francezi si \u00een genere occidentalilor \u2013 carora cartea li se adreseaza \u00een primul r\u00e2nd \u2013 niste adevaruri dezagreabile, c\u00e2nd vine vorba de tenorii intelighentiei rom\u00e2nesti de dinainte si de dupa 1990, singura solutie eficienta ram\u00e2ne punerea la punct. Arat\u00e2nd perfecta continuitate a ceea ce eu as numi specularizarea etnicului \u2013 de la autorii \u201eMemorandumului\u201c transilvan p\u00e2na la national-comunismul lui N. Ceausescu \u2013 si denunt\u00e2nd astfel inexistenta unei adevarate g\u00e2ndiri marxiste \u00eentr-o tara istoric blocata \u00een achizitiile tehnologice si filosofice ale preromantismului: \u201e\u00cen Rom\u00e2nia, dupa deceniul internationalei staliniste (1948-1958), regimurile comuniste succesoare au stiut perfect cum sa instrumentalizeze folclorul si sa-i redea functia pe care o avusese \u00een teoriile politice ale etniei-natiune din secolul al XIX-lea\u201c (p. 128) \u2013 Karnoouh retrimite mai multe generatii de rapsozi d\u00e2mboviteni ai \u201ecomunismului\u201c si ai \u201eanticomunismului\u201c \u00een neantul din care trancaneala lor nu i-a m\u00e2ntuit niciodata cu adevarat. Si, ca si cum aceasta demascare brutala n-ar fi destul de dureroasa pentru o tara care apara cu at\u00e2t mai visceral o dreapta si o st\u00e2nga pe care nu le-a avut niciodata, Karnoouh pune sare pe rana indic\u00e2nd \u2013 \u00eentr-o sociologie a elitelor neschimbata, \u00een fond, de la Micu Klein \u00eencoace \u2013 originea intrastructurala exacta a acestei ideologii: \u201eLa \u00eenceputul secolului al XIX-lea, aceasta elita intelectuala provenita de jos prezinta trasaturile unei paturi sociale intermediare \u2013 \u00eentre puterea imperiala si\/sau feudala si taranime \u2013, constitutind germenele autentic al unei clase de mijloc etnico-nationale \u00een tari \u00een care mestesugarii si burghezia fie lipsesc, fie s\u00eent\u00a0 reduse ca numar sau alogene. De unde \u00eesi poate procura o asemenea patura sociala, o societate de stiutori de carte, mijloacele de trai? Din mila statului evident. Si pentru asta, de ce are nevoie? De o existenta politica!\u201c (p. 105, sublinierea mea, R. W.).
\nParizian cosmopolit, calator \u00eempatimit, care trebuia acum, dupa mai bine de treizeci de ani, sa-si re\u00eent\u00e2lneasca nostalgic Bucurestiul peregrinarilor sale danubiene de \u00eenceput, si care, \u00een anii interdictiei de aflare pe teritoriul Rom\u00e2niei, a \u201ecochetat\u201c cu Budapesta, Claude Karnoouh este, ca si mine, un fiu adoptiv al Transilvaniei. \u00cen chip subtil remodelat \u2013 at\u00e2t ca rom\u00e2n transilvan, c\u00e2t si ca maghiar local \u2013 de aceasta provincie incurabil poliglota, mostenitoare neconsolata a celui mai durabil stat feudal din regiune, prin taranimea sa instalata \u00eentr-un dispret calm al istoriei, prin acesti continuatori inconstienti (ori nu chiar\u2026) ai spiritului baroc care erau pflasteristii din Cluj si prin aceste \u201efemei din Transilvania\u201c c\u00e2ntate mai t\u00e2rziu de aradeanul Zsolt Kar\u00e1csonyi, Claude Karnoouh era pregatit, \u00een chip paradoxal, prin originile sale adoptive, sa nu acorde importanta simplificarilor unificatoare ale nationalismului, a carui productie \u00een serie constituie, de doua secole \u00eencoace, principalul obiectiv al uzinelor folclorice etnologice si dialectologice de la Budapesta si de la Bucuresti.
\nDaca vesnicia s-a nascut la sat, atunci vesnicia (pentru Karnoouh, arhaicul) este \u00eenainte de toate locala, familiala, tribala si \u2013 daca e vorba de Europa dunareana \u2013 sincretic pag\u00e2na si crestina. Ea trebuie g\u00e2ndita prin proximitate, fiind \u2013 cu un cuv\u00e2nt pe care t\u00e2narul si inteligentul Valentin Trifescu l-a adaptat, de cur\u00e2nd, \u00een rom\u00e2neste \u2013 esential campanilista. Dar, odata dezghiocat din panglicile cu care \u00eel \u00eempopotonase Aufkl\u00e4rer-ul herderian, salbaticul trebuie eliberat si de sechelele obiectivarii sale orientaliste, de folklorul \u00een sens francez, spre a-si extrage \u201ecampanilismul\u201c din v\u00e2na acelui esprit de clocher spatriotism local, n. trad.t: daca semnificatia gestei sale nu este cea pe care vor sa i-o atribuie catolicii neologici (contrareformati sau uniati) si ortodocsii reorientalizati ai elitelor nationaliste transilvanene, taranului traditional nu-i este totusi straina transcendenta; \u00eensa transcendenta lui este una a cotidianului permeabil la divin, care n-are \u00een genere nevoie \u2013 asa cum are omul modern \u2013 de spectacularizarea ritualurilor pentru a-i fi \u00eentrezarit sensul; o transcendenta cu ritualuri a caror esenta sta \u00een aceea ca nu comporta dec\u00e2t pe participanti (initiati deja sau destinati initierii) si ca niciunul dintre oficianti nu are prin urmare ocazia de a poza \u00een actor \u00een fata unor spectatori (turisti, etnologi, politicieni \u00een trecere; Karnoouh, profanator al nobletilor \u00eenselatoare, ne reaminteste aici identitatea structurala a acestor felurite roluri sociale): \u201eOr, e imposibil sa asimilezi teatralizarea riturilor cu un soi de digest al unei Weltanschauung taranesti pentru uzul spectatorilor straini de topos-ul comunitatii respective, fiindca vointa care elaboreaza aceasta demonstratie utilizeaza mijloacele stilistice si retorica traditiei savante a teatrului, a dansului, chiar a dramei lirice\u201c (p. 155).
\nDescoperind t\u00e2rziu, abia \u00een traducere rom\u00e2neasca, aceasta opera majora a profesorului Karnoouh, am avut surpriza de a-mi regasi, incidental asternute pe h\u00e2rtie, c\u00e2teva reflectii filosofice din epoca \u00een care \u00eencercam \u00eenca sa descopar, sub figura unui M. Dinescu vocifer\u00e2nd \u00een alb si negru la televizor, existenta poporului rom\u00e2n \u201ede undeva dupa Cortina de fier\u201c; aveam asadar sa regasesc, citind aceasta carte, propriile mele concluzii din acei zece ani consacrati studierii dansurilor traditionale si folclorice din Transilvania.
\nLa nuntile taranesti din Transilvania (surse de inspiratie pentru mare parte din repertoriile \u201eC\u00e2ntarii Rom\u00e2niei\u201c si ale sub-produselor ulterioare), toti cei \u00eendeajuns de copti pentru joc danseaza: e o chestiune de eticheta, de respect pentru gazde. Muzica e lasata \u00een seama tarafurilor tiganesti cele mai apropiate \u2013 \u00eentotdeauna muzica ceruta fiind cea a satului \u2013 iar autohtonii danseaza \u00een pasii locului pe aceasta muzica (pe care folclorismul, sub influenta schemei conceptuale a dansului coregrafiat, i-o va atribui mai t\u00e2rziu \u00een chip esential), dar si \u201estrainii\u201c (alti tarani, \u00eendeobste din satele vecine, sositi aici prin exogamie) trebuie sa joace \u2013 si danseaza \u00een pasii si cu figurile lor, adapt\u00e2ndu-se (destul de usor, data fiind relativa uniformitate a schemelor ritmice) muzicii din partea locului.
\nDansul e aproape \u00eentotdeauna practicat sub forma de suite, expresia \u201eun joc\u201c referindu-se \u00een realitate la o serie codificata de trei p\u00e2na la opt dansuri (\u00een functie de sat) pe care acelasi dansator va trebui sa le performeze cu perechea sa, odata ce a invitat-o la joc: \u00een general, suita \u00eencepe cu un dans de baiat \u2013 unic moment stricto sensu spectacular al ritualului \u2013 de-a lungul caruia \u00eencep sa se formeze perechile, pentru a da curs apoi unui dans lent, propice c\u00e2ntarii (de-a lungu, cig\u00e1nyt\u00e1nc, akaszt\u00f3s), urmat de dansuri mai ritmate si mai bogate \u00een figuri (\u00eenv\u00e2rtita, batuta, cs\u00e1rd\u00e1s, sz\u00f6kos\u2026), care culmineaza aproape \u00eentotdeauna cu un dans rapid (cel iute, des, szapora, friss), \u00een care reapar adesea, \u00een chip de ornamentatie finala, figurile masculine.
\nImensa majoritate a tipurilor de dansuri documentate de la dansatorii autohtoni e relativ saraca \u00een figuri (\u00een medie, cam o jumatate de duzina) si totul te \u00eendeamna sa crezi ca repertoriul figurilor, \u00een interiorul aceleiasi comunitati taranesti, lasa loc unei mari variatii individuale, fiecare dansator aleg\u00e2nd, \u00een ucenicia sa, pe acelea care-i vin mai bine, dupa constitutie si caracter.
\nSe regasesc si aici asadar trasaturi culturale definitorii ale paturilor avute (micii proprietari funciari) ale taranimii europene: toleranta si includerea crestinilor (toti trebuie sa joace, dar fiecare poate juca dupa cum \u00eei place, cu conditia sa nu tulbure ritmul general), individualismul familial (omul joaca \u00eendeobste cu logodnica ori cu nevasta, ori cu cumnata etc., foarte adesea reproduc\u00e2nd figuri \u00eenvatate de la tata sau de la bunic si privind cu ne\u00eencredere la ale altora). Dar si trasaturi mai vechi, pag\u00e2ne, cobor\u00e2te din riturile orgiastice: exclamatii rimate strigate \u00een cor de femei pentru a acompania jocurile de baieti, inspirate din vechi dansuri de razboi, saltarea indecenta a fustelor sub efectul fortei centrifuge a \u00eenv\u00e2rtiturii etc.
\nExtras din acest opulent repertoriu vernacular, folclorismul \u2013 si mai ales acel revival folk cunoscut la maghiari sub numele de miscarea t\u00e1nch\u00e1z (recent \u201elabelizata\u201c de UNESCO) \u2013 a fost reinterpretat si recreat \u00een conformitate cu habitus-ul (urban, industrial si nationalizat) al promotorilor sai, sub egida identitatii si a spectacolului. \u00cen ciuda efectelor vadite de continuum geografic, un tip de dans, odata documentat \u00een satul S, este promovat la rangul de \u201ejoc din S\u201c; procesul de \u00eenvatare invers\u00e2nd raportul numeric traditional dintre initiati si non-initiati (la sat, unii tineri \u00eenvata cum sa joace cu prilejul nuntilor, lu\u00e2nd aminte la miscarile adultilor, pe c\u00e2nd \u00een revival, un cuplu de profesori transmite un dans unui grup de \u00eenvatacei care poate numara si o suta de indivizi), transmiterea colectiva si mecanica a jocului \u00eei confera acestuia o uniformitate pe care \u00eenainte n-o avusese niciodata. \u00cen loc sa se lase purtati de muzica, dansatorii (adunati pe o scena sau nu) tind sa reproduca \u201edin cap\u201c serii coregrafice deja fixate. Si cum, \u00een cele mai multe cazuri, acesti neo-dansatori nu provin din satul unde s-a nascut dansul pe care-l \u00eenvata, ei nu cultiva, \u00een raport cu acest sat \u2013 caruia \u00eei perpetueaza, prin dans, doar o singura, izolata, traditie \u2013 dec\u00e2t o identificare generica, trecuta prin filtrul \u201enatiunii\u201c comune (\u00een ocurenta, cea maghiara); dintr-o data, a dansa \u00een pasii din satul S pe muzica satului T pare deplasat, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t ideologia miscarii valorizeaza aptitudinea \u2013 destul de putin \u00eent\u00e2lnita la dansatorii autohtoni \u2013 de a \u00eenvata \u201efidel\u201c \u201emai multe\u201c dansuri, adica dansuri \u201edin\u201c mai multe sate.
\nAceasta exigenta se adauga, \u00een chip natural, unuia dintre criteriile estetice ale folclorului-spectacol: \u00een vreme ce taranii, \u00eentremati \u00een rastimpuri cu afumatura de porc si cu tuica, nu dau semne de istovire dec\u00e2t dupa doua-trei zile de jucat \u201eacelasi\u201c joc (singurul pe care-l stiu ei), salariatii urbani, carora, dupa o zi de lucru pe ceas, somnul le da t\u00e2rcoale, odata asezati pe scaun, risca sa adoarma \u00een sala de spectacol sau \u00een fata televizorului \u00een caz ca asista la repetarea aceluiasi dans. Se intra astfel \u00eentr-un spatiu al curiozitatii, unde, paradoxal, crezul nationalist se \u00eembina \u2013 \u00een stadiul reproducerii comerciale \u2013 cu structura taxinomica a colectiilor erudite, \u00eentocmite pentru \u201ecelebrarea diversitatii\u201c, respectiv a ceea ce \u00een prealabil \u2013 \u00een stadiul studiului si al conservarii \u2013 fusese respins \u00een numele mitului ontogenezei nationale unice: \u201eCulegerea muzeografica, pe de o parte, si expunerea, de cealalta, reediteaza aceasta uniune dintre stiinta si estetica \u00eent\u00eelnita deja \u00een \u201epoezia populara\u201c. (\u2026) \u00een timp ce punerea \u00een scena muzeografica a c\u00eetorva obiecte selectionate pentru maiestria executarii lor tinde sa anihileze reprenzentarea multiplicarii infinite a obiectelor \u00een favoarea unicitatii obiectului de arta\u201c (p. 148).
\n\u201eTransplantat\u201c la oras, dansul nu supravietuieste dec\u00e2t \u00een varianta sa cea mai bogata \u00een figuri, iar dansurile (mai ales cele lente) structural putin favorabile acumularii de figuri tind sa dispara din repertoriul personal al noilor dansatori, pentru a nu mai supravietui (si aici, provizoriu) dec\u00e2t \u00een cadrul coregrafiilor g\u00e2ndite anume pentru scena. La sf\u00e2rsitul (deocamdata ne\u00eentrezarit) al miscarii de reconquista folk din societatea maghiara (si, subsecvent, de aculturare a repertoriului taranesc \u00een habitus-ul industrial masificat), cel amenintat sa dispara este tocmai dansul \u00een perechi (dupa cum dispare si \u00een cluburile disco sau tehno), fagocitat, pe de o parte, de dansurile care favorizeaza figurile masculine (suport ideal pentru valorile de sport-competitie si individualitate spectaculara a modernitatii), iar pe de alta parte, de dansurile colective de tip balcanic, atestate local \u00een lumea maghiarofona aproape numai \u00een alaiurile moldave (regiunea Cs\u00e1ng\u00f3), dar pe care protocronismul more ungarico le revendica drept element de \u201ecultura originara\u201c a maghiarilor nomazi\u2026
\nSi aici lucrurile stau fel: \u00een vreme ce autohtonistii, dupa \u00eencheierea marelui proiect de muzeificare, se afunda \u00een nisipurile miscatoare ale unei estetici care \u2013 odata ocultat sensul originar, ritual si functional al acestor dansuri \u2013 nu face dec\u00e2t sa imite precar categoriile canoanelor artistice burgheze (\u00een acest caz, ale baletului), putinii europenisti rataciti \u00een acest falanster al cizmelor de piele \u2013 unii atinsi oleaca si de marxism \u2013 n-au gasit alta solutie dec\u00e2t trecerea acestui minereu deja alterat prin ciurul Scolii de la Praga: \u00een locul \u201ejudecatilor de valoare\u201c prestiintifice ale vechii scoli romantice, acum sunt scoase la iveala \u201estructuri\u201c formale \u2013 cu at\u00e2t mai \u201euniversale\u201c cu c\u00e2t sunt (ca si figurile acrobatice, fundamental sportive, ale baletului burghez) mai golite de sens.<\/p>\n

\u00cen chip de \u00eencheiere, tot ce ram\u00e2ne, asadar, de dorit este ca \u2013 dupa ce va fi sifonat constiinta cripto-coloniala a destui occidentali si va fi iritat c\u00e2tiva nationalisti rom\u00e2ni disturbati din bolboroseala mantrelor protocroniste \u2013 aceasta lucrare sa apara si \u00een maghiara c\u00e2t mai cur\u00e2nd posibil, pentru a da miscarii de renastere a etnicismului maghiar (pe care autorul s-a abtinut de cur\u00e2nd sa o atace la unison cu o presa occidentala prea unanima pentru a fi onesta) ocazia de a-si mai slefui un pic teoriile cam prea \u00eencarcate de naivitati romantice. \u00cei doresc prin urmare autorului tot at\u00e2tia inamici printre maghiarii tantosi c\u00e2ti detractori rom\u00e2ni si francezi a adunat deja si, \u00een ce ma priveste, trag nadejde sa scap cu bine din tentativele de asasinat pentru a putea semna prefata editiei maghiare.<\/p>\n

\n

Traducere din franceza de Teodora Dumitru<\/strong><\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Claude Karnoouh, Inventarea poporului-natiune. Cronici din Rom\u00e2nia si Europa Orientala 1973-2007, traducere de Teodora Dumitru, prefata de Sorin Antohi, Editura Idea Design & Print, Cluj-Napoca, 2011, 362 p.     Nimic nu ne \u00eendeamna la prea mult optimism \u00een privinta receptarii acestei carti \u00een tara ce a constituit totusi esenta materiei sale, dupa cum, de… Cite\u0219te mai mult »Claude Karnoouh si inamicii sai<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[1632,7636],"class_list":["post-11593","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-claude-karnoouh","tag-inventarea-poporului-natiune-cronici-din-romania-si-europa-orientala-1973-2007"],"views":4500,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11593","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11593"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11593\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11593"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11593"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11593"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}