Cum era de asteptat, criza a mai facut o victima \u00een zona euro. Acum a venit r\u00e2ndul Spaniei. \u00cenainte de a fi cautate solutii \u00een familia europeana comunitara, criza a declansat un conflict diplomatic. Aflat \u00een campanie electorala, presedintele Nicolas Sarkozy nu a scapat ocazia de a se arata \u00eenca o data profetul Frantei. \u00centr-un miting cu alegatorii, el a facut o paralela \u00eentre politicile economice ale Spaniei si Greciei. ,,Aratati-mi din nou \u00eencredere si alegeti-ma pentru \u00eenca cinci ani daca vreti sa evitati teribilele crize ale datoriilor pe care le suporta Spania si Grecia, ambele conduse p\u00e2na de cur\u00e2nd de guverne socialiste\u201c. Banul, dupa cum se vede, a cangrenat puternic viziunea politica a unora dintre conducatorii europeni. Respectul nu-si mai gaseste loc nici macar \u00een patria care a fost si s-a vrut aparatoare a demnitatii unui stat suveran. Reactia la acest puseu temperamental de protagonism a venit imediat din partea ministrului spaniol al economiei, Luis de Guindos. ,,Este un non-sens sa compari Spania cu Grecia, a declarat acesta la Radio Nacional, chiar daca exista motive sa criticam politicile guvernelor socialiste din cele doua tari\u201c. Si pentru ca stie unde-si cauta curajul Sarkozy, ministrul Guindos a dat un interviu mai larg ziarului german \u201eFrankfurter Allgemeine Zeitung\u201c caruia i-a \u00eencredintat stirea ca Spania nu va recurge la ajutoare externe pentru a iesi din criza. ,,Da, vom depasi criza, vom iesi din ea chiar \u00eentariti si fara nici un ajutor extern. Vom avea un an dificil, fara crestere economica dar, din pacate, cu mai multi someri… Vom pune bazele unui an, 2013, mai bun\u201c.
\nUmanismul care a civilizat Europa prin cultura este tot mai mult sacrificat pe altarul banului. Eliberarea individului de constr\u00e2ngerile dogmatice religioase din Evul Mediu \u00eentunecat nu a fost un proces simplu. \u00cen Evul Mediu \u00eent\u00e2rziat \u00een care unii tin sa ne \u00eempinga, eliberarea de dogmatismul politic se dovedeste si el dificil si de lunga durata. Acum cinci sute de ani, ideile umanismului au transgresat, totusi, barierele Europei. Lumea de azi si, din pacate, Europa \u00een care traim par sa fie condamnate de unii la supunere prin puterea banului. Ordinea o impune banul. Traim vremurile triste ale falimentului statelor si datoriilor suverane. Vrea Grecia sa scape de faliment? Un ministru neamt i-a oferit solutia: sa mai v\u00e2nda din insule, are destule! Vor italienii bogati din Nord sa se debaraseze de Roma unde totul li se pare putred? Sa regionalizeze Italia. Si exemplele ar putea continua. Sa ne grabim sa salutam pozitia guvernantilor de la Madrid care, \u00een plina criza, \u00eencearca sa scoata Spania de sub povara banului fara sa \u00eendatoreze generatiile viitoare nici politic, nici financiar. Poate reusesc. Ar oferi un exemplu de buna guvernare \u00een Europa. Sa le dorim succes.
\nZilele acestea mi-a cazut sub ochi o lucrare fundamentala, \u201eAtlasul geopolitic\u201c, scos de revista pariziana \u201eLe Monde diplomatique\u201c. Este un fel de enciclopedie ilustrata cartografic \u00een care \u00eesi gasesc locul studii si analize despre mutatiile istorice produse \u00een lume. Unul dintre studii, ,,Regiunile \u00eempotriva statului-natiune\u201c, se opreste la fenomenele dezvoltate \u00een interiorul Uniunii Europene odata cu extinderea spre Est. Ma opresc asupra acestui studiu pentru ca are legatura cu subiectul anuntat din titlu. Cresterea \u00een putere a Uniunii Europene, afirma Philippe Rekacewicz \u00eentr-un comentariu pe marginea noii versiuni (a patra) a \u201eAtlasului\u201c amintit, a contribuit la slabirea statului-natiune. Pe masura ce Europa comunitara se coaguleaza, se observa ca natiunile care o compun sunt supuse unor presiuni astfel \u00eenc\u00e2t, \u00een loc sa fortifice organizarea comunitara, ele tind sa o destrame. Constatarea lui Rekacewicz frapeaza: sporirea apetitului pentru identitatea regionala \u2013 cazul Padaniei \u00een Italia, Tarii Bascilor \u00een Spania sau cel al Scotiei \u2013 depaseste adesea progresul descentralizarii si regionalizarii p\u00e2na la a repune \u00een discutie chestiunea nationala \u00een termenii secesiunii sau divizarii. Exista conflicte pre-nationale si conflicte post-nationale. Cele pre-nationale sunt produse de reticenta istorica a unor regiuni de a se integra \u00een ansamblul national. Autorul da ca exemple Corsica, Irlanda de Nord si Scotia. Comun \u00een cazul acestora nu este starea de saracie sau de bogatie, ci refuzul lor de a-si varsa identitatea particulara \u00een creuzetul comun national. Motivul? \u00cen cele mai multe cazuri, banii! Conflictele post-nationale se produc cu precadere \u00een regiunile bogate si mari contributoare la bugetele nationale. Sprijinindu-se pe identitatea regionala, mai mult sau mai putin stabilita, revoltatii sau nemultumitii din aceste regiuni urmaresc sa scape sau macar sa-si reduca legatura nationala pentru a se elibera de contributia de solidaritate. Este cazul Flandrei \u00een Belgia, Tarii Bascilor si Cataluniei \u00een Spania, Sloveniei \u00een fosta Iugoslavie, Padaniei si, poate m\u00e2ine, chiar al Savoyei, \u00een Italia. Conflictele nu conduc neaparat la razboi civil sau secesiune. Ele devin componente ale tacticii de slabire a solidaritatii inter-regionale, mai ales \u00een domeniul fiscal. De aceea separatistii militeaza \u00een favoarea federalizarii, cazul Belgiei sau a regionalizarii avansate, cazurile Italiei si Spaniei. ,,Viitorii ani vor fi, probabil, marcati de aceasta forma de egoism teritorial care, \u00een tarile cu regiuni sarace, va tine de initiativa regiunilor bogate\u201c. Si \u00een continuare: ,,Este posibil sa existe, \u00een viitor, o cauza structurala a fragmentarii teritoriului european care nu are si nu va avea caracteristicile si virtutile de solidaritate ale unei natiuni\u201c. Philippe Rekacewicz plaseaza aceasta tendinta \u00een r\u00e2ndul riscurilor politicii de regionalizare devenite o directie a doctrinei comunitare a Bruxelles-ului.
\nIata ca despre politica pentru autonomie si regionalizare \u00eencepe sa se vorbeasca ceva mai clar. \u00centrebarea care se pune este de bun-simt: cum poate fi realizat obiectivul organizarii Europei unite at\u00e2ta timp c\u00e2t din amvonul Parlamentului European si din birourile comisarilor de la Bruxelles sunt exaltate virtutile autonomiei si regionalizarii? Prabusirea zgomotoasa, la \u00eenceputul lunii aprilie, a unuia dintre campionii europeni ai regionalizarii, Umberto Bossi, pune capat mitului acestei solutii. Cel putin \u00een Italia. Se poate spune ca, doctrinal, obiectivul lui Bossi a avut un sprijin puternic \u00een curentul politic dezvoltat \u00een Europa comunitara subjugata banului. Bossi si Lega Nord si-au dorit autonomie, prin regionalizare, cu scopul de a crea \u00een final, daca s-ar fi putut, o noua entitate statala, Padania. Lega Nord urmarea sa administreze uriasa putere economica a Italiei de Nord. De cum au ajuns la putere, prin participare la guvernare alaturi de Berlusconi, liderii formatiunii separatiste au fost ademeniti de fondurile publice si s-au compromis. Colaboratorii apropiati ai lui Bossi sunt deja deferiti justitiei. Limba italiana permite un joc de cuvinte expresiv si elocvent care da masura deraierii partidului Lega Nord sub loviturile banului. Multa vreme sloganul separatistilor ,,Padroni a casa nostra\u201c a fascinat pe ,,nordisti\u201c. Dupa compromiterea lui Bossi, care a trebuit sa-si dea demisia din guvern, ei au schimbat o singura consoana din slogan, pe\u00a0 ,,p\u201c \u00een ,,l\u201c, si astfel au ajuns sa-i spuna adevarului pe nume: ,,hotii \u00een casa noastra\u201c (\u201eladroni\u201c \u00eenseamna \u201ehoti\u201c \u00een italiana). Scandalurile de coruptie \u00een Italia nu sunt niciodata noutati. Puternicul partid Democrazia Christiana care a facut si a desfacut dupa razboi, timp de patru decenii, toate coalitiile puterii de la Roma, a disparut tot \u00een urma unor afaceri oneroase. De c\u00e2nd Caligula, cu doua mii de ani \u00een urma, si-a facut calul preferat ,,consul\u201c (\u00een Roma imperiala consulul era primul magistrat), se spune ca \u00een Italia totul este posibil. Italienii au avut norocul ca numai \u00een cinci ani, c\u00e2t a stat la guvernare Lega Nord, proiectul secesionist sa fie compromis.
\nUnii considera ca timpul statului-natiune a trecut. Este o opinie. Deocamdata altii cred ca natiunea asigura un spatiu \u00een care mai multe comunitati, indiferent de statutul lor etnic sau economic, pot trai \u00eempreuna daca respecta regulile de solidaritate. Dupa unii teoreticieni, natiunea este \u00eenca singura structura care asigura un echilibru, un fel de reciprocitate a riscurilor si o solidaritate \u00eentre populatii eterogene. Conditia consta \u00een distributia echitabila a veniturilor. Cresterea puterii si mistificarea obiectivelor politice ale viitorului Uniunii Europene \u00eei fac pe unii sa creada ca este de dorit crearea unui spatiu de solidaritate susceptibil sa \u00eenlocuiasca natiunea. Rationamentul este adus \u00een favoarea unei Europe unite, mari si puternice. Acum, extinderea Uniunii Europene \u00een Balcani se afla pe agenda Bruxelles-ului. Europa nu \u00eenceteaza sa st\u00e2rneasca planuri grandioase. Daca nu ar avea ca punct de plecare banul, ar fi cu adevarat proiectul de care au nevoie natiunile, popoarele sau minoritatile din batr\u00e2nul continent. A vorbi despre Europa cum ne convine din ratiuni politice sau electorale diminueaza \u00eencrederea europenilor \u00een acest proiect. De aceea, aluziile presedintelui Frantei, Nicolas Sarkozy, la vinovatiile guvernelor de la Madrid si Atena, care ar fi provocat crizele din tarile lor pentru ca au fost de st\u00e2nga, pot fi taxate drept gafa. Gafa pe care, dupa cum s-a vazut, ministrul spaniol Luis de Guindos nu a tolerat-o.
\nPrin 1965, Charles de Gaulle a fost \u00eentrebat de un ziarist daca se considera european atunci c\u00e2nd vorbeste despre Europa de la Atlantic la Urali. Ziaristul nu \u00eentelesese, probabil, subtilitatea politicii generalului care, prin conceptul pe care \u00eel propovaduia, urmarea sa tina Germania federala departe de decizii. \u00cenainte de a-i cere parerea, ziaristul a tinut sa precizeze ca Europa-patriilor nu ar fi suficienta si o Europa de la Atlantic la Ural ar fi prea mult. Raspunsul lui de Gaulle a fost: \u201eEi, sa luam lucrurile asa cum sunt! Politica se face numai pornind de la realitati: putem sa sarim \u00een fotolii ca un ied si sa strigam \u00abEuropa!, Europa!, Europa!\u00bb, dar nu ajungem la nimic. Asta nu \u00eenseamna nimic. Si, atunci, cum stau lucrurile?\u201c, i-a \u00eentors retoric generalul \u00eentrebarea ziaristului.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Cum era de asteptat, criza a mai facut o victima \u00een zona euro. Acum a venit r\u00e2ndul Spaniei. \u00cenainte de a fi cautate solutii \u00een familia europeana comunitara, criza a declansat un conflict diplomatic. Aflat \u00een campanie electorala, presedintele Nicolas Sarkozy nu a scapat ocazia de a se arata \u00eenca o data profetul Frantei. \u00centr-un… Cite\u0219te mai mult »Europa banului si egoismul teritorial<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-11590","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica"],"views":1700,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11590","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11590"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11590\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11590"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11590"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11590"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}