Asa cum unii mestesugari \u00eesi fauresc c\u00e2te-o unealta speciala, pe l\u00e2nga sculele standard ale profesiei lor, am adoptat si eu, ca \u00eempletitor de g\u00e2nduri, o regula ne\u00eent\u00e2lnita \u00een logica sau \u00een epistemologie. Ea suna astfel: metafora confirma concluzia. Asadar, daca reusesc sa \u00eembrac ideea propriu-zisa \u00eentr-o figura de stil expresiva, nici prea str\u00e2mta, nici prea larga, nici prea stridenta \u2013 cum s-ar zice, tot printr-o comparatie, care sa-i vina \u201eca o manusa\u201c \u2013, pot avea \u00eencredere ca ideea e corecta. M\u00e2ndru de descoperirea testului metaforei, ma \u00eencerca totusi \u00eendoiala ca minunata \u201elege\u201c ar putea fi doar vanitate oratorica. \u00cendoielile s-au risipit odata cu asternerea \u00eensemnarii de fata, testata \u00een final prin alegerea titlului. Rezultat neasteptat. T\u00e2lcurile crosetate cu andrelele logicii si ale eticii s-au desirat la gasirea metaforei. Regula \u00eesi demonstra \u00eentr-un mod radical valabilitatea, impun\u00e2nd dezicerea de falsele dileme care ma cutreierau.
\nSubiectul a fost inspirat de agitatia furnicarului P.D.L. dupa ce Frunzaverde si-a \u00eenfipt creanga lui subtire \u00een musuroi. Un subiect minor \u201e\u00een raport cu eternitatea\u201c, ar fi zis odinioara Constantin Mitea, eliber\u00e2nd avatarurile conditiei de curtean \u00eentr-un sistem ce nu cunostea migratia politica.
\nDar nu at\u00e2t miscarea ca atare sau fosgaielile politicianiste pe care le-a determinat ea erau interesante, c\u00e2t carnavalul luarilor de pozitie. De parca numele de refren popular al protagonistului ar fi chemat la un festival folcloric, toti solistii partidului, si nu numai ei, s-au repezit sa tipureasca. \u00censusi Emil Boc, pe care nu-l descumpaneste nimic, a renuntat la datele statistice si la austeritatea textelor constitutionale (interpretate dupa pofta inimii, si la dr\u00e2mba, si la frunza, si la solz de peste), recuper\u00e2nd repertoriul de sezatoare de iarna. Trec\u00e2nd g\u00e2nditor l\u00e2na \u00eentre caier si fus, dar fara a-si pierde cu totul ritmul sacadat al vorbirii, el a improvizat un proverb derutant pentru orice agent imobiliar: \u201eCasa parinteasca nu se vinde\u201c. Sub privirile nedumerite ale celor din jur, solidarizati printr-o cu totul alta deviza \u2013 \u201eTotul se vinde\u201c \u2013 liderul a gemut mai politic: \u201eA \u00eencalcat legile nescrise ale Partidului\u201c.
\nDe data aceasta, deruta i-a cuprins pe juristii formatiunii, mirati ca mai exista legi pe care n-au apucat sa le scrie si sa le rescrie, ca sa le modifice imediat dupa. Dar lucrurile s-au lamurit. Ex-premierul se referea nu la Statut sau la legile publicate \u00een \u201eMonitorul Oficial\u201c, ci la o norma asternuta pe portativ, votata prin orchestratie si promulgata pe scena: \u201eV\u00e2ntul bate, apa trece, pietrele ram\u00e2n\u201c. Tot pe o lege nescrisa se baza probabil si afirmatia \u201eregret ca l-am acceptat \u00een echipa de conducere\u201c, care face praf toate \u00eempaunarile cu democratia interna, spiritul de competitie, triumful valorilor. Neclintiti de viitura preelectorala, alti bolovani fruntasi au strivit fapta dezertorului cu ziceri ad\u00e2nci. Freudismul a capatat noi confirmari: \u201eE lipsit de barbatie\u201c, declara dispretuitor un personaj cunoscut ca protejat de temperamentul nevestei. \u201eUn pedelist adevarat nu-si vinde sufletul\u201c, mormaia altcineva, cu aluzie directa la Postul Mare si la focul Gheenei care va mistui toate uscaturile.
\nDezlantuirea de strigaturi, zicale, cimilituri avea un laitmotiv, si tocmai acesta se cerea comentat. E vorba de marea si perena tema a tradarii. A fost rostit ca atare chiar cuv\u00e2ntul blestemat \u2013 \u201eA tradat partidul!\u201c \u2013, fac\u00e2ndu-i pe Farfuride si Br\u00e2nzovenescu sa-si r\u00e2da de noi, din Edenul literaturii.
\nTradatorul a raspuns strigaturilor populare cu acorduri largi de simfonie: \u201eNu-mi mai regasesc principiile \u00een practica acestui partid, incapabil sa readuca normalitatea \u00een Rom\u00e2nia\u201c. Apoi a schitat grav, geometric, starea de anormalitate \u00een trei dimensiuni: \u201evrajba politica, haosul administrativ, statul politienesc\u201c. Simplu si exact ca un triunghi. Cum ar fi cel din emblema masoneriei.
\nIata conturata si dilema tradarii din cauza tradarii. Care tradare sa fie mai grava: a camarazilor sau a principiilor? Prevazator, Dl. Frunzaverde n-a uitat sa precizeze ca a \u00eencercat totul din interior, ca a epuizat toate posibilitatile \u00eenainte de a se catapulta. Daca este asa \u2013 si probabil ca este asa \u2013, a avut de ales \u00eentre cele doua variante de infidelitate si, \u00een mod corect, a ales principiile.
\nClasicismul \u00eei da dreptate. Nu poti sa fii loial oamenilor daca nu esti fidel propriilor crezuri. Raport\u00e2ndu-ne strict la actiunea de a trada, un hot credincios bandei sale e mai putin periculos pentru ceilalti dec\u00e2t un justitiar nestatornic. De la un ticalos perseverent stii la ce sa te astepti, pe c\u00e2nd un cumsecade capricios \u00eeti poate juca festa c\u00e2nd ti-e lumea mai draga. Importanta statorniciei a exprimat-o si Shakespeare. La plecarea lui Laerte \u00een Anglia, Polonius \u00eei rezuma sfaturile de viata elixirate de-a lungul experientei sale de mare \u00eentelept al Regatului \u00eentr-un monolog care culmineaza asa (\u00een traducerea lui Petre Solomon): \u201eMai presus de orice,\/ Ram\u00e2i consecvent tie \u00eensuti,\/ Si asa precum ziua urmeaza noptii\/ Nu vei putea trada pe nimeni\u201c. Mi-a trebuit o viata ca sa \u00eenteleg profunzimea acestei povete.
\nAsa st\u00e2nd lucrurile, era impresionant sa afli ca liderul de la Resita n-a \u201etradat\u201c singur ci, asa cum se \u00eent\u00e2mpla \u00een campanii (vechea obsesie a campaniilor se prelungeste p\u00e2na si \u00een sfera oportunismului), l-au urmat \u00eenca treizeci si ceva de primari si alti stabisori locali, cu sustinatorii lor. Daca \u00een cazul tuturor acestora criteriul l-a constituit fidelitatea fata de principii, \u00eenseamna ca resursele nationale de fidelitate sunt mult mai consistente dec\u00e2t sugereaza viata cotidiana.
\n\u00centr-adevar, alte efluvii de principialitate s-au rasp\u00e2ndit asupra bietului electorat, dinspre toate punctele cardinale ale politicii. Foarte ritos si ambitios si-a reafirmat principiile liderul liberal de Bucuresti, Andrei Chiliman, echilibr\u00e2nd scorul politic general \u2013 cel putin la acuzatii \u2013, dupa autogolul consternant marcat de Frunzaverde. Alte migratii au fost si mai spectaculoase. Spre exemplu, p\u00e2ntecosul dinamic din fruntea Sectorului 4, care si-a transformat porecla \u00een nume, Piedone \u2013 \u00eei ram\u00e2n recunoscator pentru sustinerea fostei mele campanii electorale cu chipul sau bonom \u2013 a realizat performanta de a pleca si de a se \u00eentoarce \u00een acelasi anotimp. A facut-o tot consecvent unui principiu marturisit: \u201eca edil, ma \u00eendrept \u00eentotdeauna catre cei care pot ajuta comunitatea locala\u201c. L-a tentat Gabriel Oprea, pentru ca i-a amplasat un monument al celor cazuti la revolutie. Ca Oprea si-a facut \u00een egala masura imagine, profit\u00e2nd de acceptarea unui kitsch \u00een sector, e chiar mai putin important. Logica primarului Piedone e realista si asteptam sponsorul, adversar politic, care sa-i c\u00e2stige colaborarea contra unui monument, si mai mare, dedicat oportunismului.
\nPentru Polonius, volutele astea de principialitate ar fi fost mai greu de \u00eenteles, dar noi traim \u00een Rom\u00e2nia secolului XXI si trebuie sa tinem seama de starea generala a mentalitatilor. Coruperea colectiva prin dirijarea preferentiala a fondurilor publice face parte din mecanism. O noapte doar a durat ecoul usii tr\u00e2ntite de premier c\u00e2nd i s-au cerut fonduri pe l\u00e2nga buget. A doua zi deschidea el \u00eensusi, larg, usa \u00eenchisa \u00een nasul neobrazatilor, supun\u00e2ndu-se sistemului. Implicit, s-a dat startul unei \u00eentreceri de masa a trecerii de la o formatiune la alta, competitie ca un zbor de t\u00e2ntari sau ca o scuturare de purici, la sf\u00e2rsitul careia cuv\u00e2ntul \u201etradare\u201c va deveni un termen caraghios sau de alint.
\nAsadar si \u00eencercarile de a glosa pe marginea fidelitatii sunt inactuale. Consecventa pare tot at\u00e2t de desueta ca jocul cearceafului dupa noaptea nuntii. Cum fenomenul se cerea totusi comentat, i-am cautat o metafora scuzabila. Ceva din zona pasarilor calatoare. Totusi, traseismul politic pare prea mic si capricios pentru a-l asemui cu maiestuoasa si miraculoasa perindare anuala a stolurilor frumos \u00eensiruite pe deasupra continentelor. De altfel, drumurile anuale ale cocorilor sau r\u00e2ndunelelor exprima nu traseism, ci o forma dinamica de statornicie. Iata ca metafora infirma analiza facuta. M-am g\u00e2ndit sa cobor pe scara filogenetica, dar nici deplasarea somonilor sau a tiparilor nu seamana cu zv\u00e2cnetele imprevizibile ale politicienilor.
\nPoate entomologia sa ne fie de ajutor … Dar cum sa creezi sintagma de insecte migratoare c\u00e2nd fiintele din aceasta \u00eencrengatura se desfasoara pe arii restr\u00e2nse… Oare sa existe vreo specie de insecte migratoare?
\nOh, da, desigur. Gasind metafora, am descoperit si t\u00e2lcul adevarat al sariturilor politice. Sunt aidoma invaziei ortopterelor. Capabile de incursiuni largi, la scara continentala si transcontinentala. \u00cen afara oricaror mofturi, deplasarea politicienilor are motivatia ortopterelor. Logica lor e logica ortopterelor. Principialitatea lor e principialitatea ortopterelor. Forta lor e forta ortopterelor. Popular, a lacustelor.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Asa cum unii mestesugari \u00eesi fauresc c\u00e2te-o unealta speciala, pe l\u00e2nga sculele standard ale profesiei lor, am adoptat si eu, ca \u00eempletitor de g\u00e2nduri, o regula ne\u00eent\u00e2lnita \u00een logica sau \u00een epistemologie. Ea suna astfel: metafora confirma concluzia. Asadar, daca reusesc sa \u00eembrac ideea propriu-zisa \u00eentr-o figura de stil expresiva, nici prea str\u00e2mta, nici prea… Cite\u0219te mai mult »Insectele migratoare<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-11587","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica"],"views":1500,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11587","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11587"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11587\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11587"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11587"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11587"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}