{"id":11583,"date":"2012-04-26T15:41:21","date_gmt":"2012-04-26T13:41:21","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=11583"},"modified":"2012-04-26T15:42:20","modified_gmt":"2012-04-26T13:42:20","slug":"inca-un-umilit-de-lux","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/inca-un-umilit-de-lux\/","title":{"rendered":"Inca un umilit de lux"},"content":{"rendered":"

In trecutul mai apropiat sau mai indepartat, intelectualii care stateau in umbra oamenilor politici erau consilierii acestora. G\u00e2ndeau pentru omul politic, iar acesta din urma, daca era inteligent, se straduia sa faca acele fapte, gesturi sau demersuri pe care i le sugera intelectualul. Exaempli gratia: familia de Medici si Machiavelli. <\/strong><\/em>
\nIn prezent, insa, raportul s-a inversat. Cel putin in Rom\u00e2nia. Se declara presedintele Rom\u00e2niei umilit, hop si presedintele ICR, dl Horia-Roman Patapievici, tot umilit, daca nu cumva si mai umilit dec\u00e2t Int\u00e2iul Umilit al Tarii. Intr-un soi de articol-interviu, realizat de Cristian Ghinea in revista \u201eDilema veche\u201c (nr. 423 din 22-28 martie 2012), presedintele Institutului Cultural Rom\u00e2n spune: \u201eSpatiul public rom\u00e2nesc este toxic. Niciodata imaginea mea nu a fost mai proasta ca acum, niciodata ura impotriva mea nu a fost mai liber exprimata si mai mare si niciodata nu am servit mai eficace cauza publica dec\u00e2t am facut-o in acesti opt ani\u201c. Iar mai departe, in acelasi articol, dl Patapievici povesteste si o scena care dovedeste, in opinia sa, \u201eura\u201c cu care nerecunoscatorul popor rom\u00e2n ii rasplateste \u201eserviciul public\u201c: \u201eNu mai departe de acum o saptam\u00e2na si jumatate un om m-a intrebat daca sunt Patapievici si m-a scuipat pe pantaloni. Si nu merit asta, e o monstruozitate\u201c.
\nNu putem dec\u00e2t sa fim de acord ca a scuipa pe cineva pe pantaloni, doar pentru ca nu esti de acord cu ideile lui, e o monstruozitate si un gest reprobabil, care trebuie condamnat moral. Dar atunci fie-ne ingaduit si noua sa ne simtim umiliti si sa afirmam ca gestul de a declara ca un popor, oricare popor, are \u201econsistenta morala a fecalei\u201c, doar pentru ca nu a votat cu cine ai votat tu, e tot o monstruozitate. Acela care o comite isi asuma riscul ca, in ciuda legislatiei liberale, cineva sa se simta insultat. Cuv\u00e2ntul e, adesea, mai dureros dec\u00e2t scuipatul, iar dl Patapievici cel de azi nu este un copil de opt ani, cum incearca sa sugereze: aprecierile de azi asupra pozitiei sale \u201ecivice\u201c (eu as zice, mai degraba, anticivice) vin in consecutia celor de dinainte.
\nDiferenta este facuta doar de calitatea celui pe care dl Patapievici il slujeste. Dl Emil Constantinescu, al carui intelectual a fost in perioada 1994-2000, era indiscutabil un om politic de o cu totul alta constitutie, intelectuala si morala, dec\u00e2t Basescu. Dl Constantinescu nu ar fi avut niciodata nerusinarea de a trimite un avion platit din bani publici pentru a aduce la vila de la Neptun o m\u00e2na de oameni, chipurile, la sfat de taina. Cu niste ani in urma, in Germania, un ministru al Apararii a trebuit sa demisioneze pentru ca folosise un avion de serviciu ca sa mearga p\u00e2na in Spania, desi platise din buzunar deplasarea. La noi, respectivii intelectuali aeronautici nu numai ca nu s-au simtit jenati, dar chiar i-au zeflemisit pe cei care au acuzat folosirea banului public in interese personale. Nu e, desigur, laudabil, dar e explicabil de ce oamenii obisnuiti, patibularii (ca sa folosesc limbajul dlui Patapievici), il urasc pe presedintele ICR, astazi, mai mult dec\u00e2t ieri. Astazi este vizibil, iar personajul politic pe care il sustine \u2013 si caruia ii datoreaza functia, bugetul si impunitatea \u2013 este unul intens detestat. Condamnabil, din punct de vedere juridic si moral, scuipatul este, ma tem, legitim organic. Rom\u00e2nia de azi este mult mai putin democratica dec\u00e2t cea din urma cu 15 ani, iar cauza este tocmai presedintele al carui intelectual este dl Patapievici.
\nDar, daca e reprobabil ca un patibular sa il scuipe pe presedintele ICR, sub orice pretext, fie-mi ingaduit sa atrag atentia ca autoaprecierile acestuia, cu privire la activitatea pe care a prestat-o la conducerea Institutului sunt, la r\u00e2ndul lor, dubioase. Nu numai pentru ca, fiind exercitata pe bani publici, aceasta activitate ar trebui sa fie supusa examenului public, ca oricare alta. Ci si pentru ca nu am deloc impresia ca exista, in r\u00e2ndurile intelectualitatii rom\u00e2nesti, o unanimitate cu privire la \u201eexcelenta\u201c proiectului ICR. Dimpotriva: scandalurile provocate de anumite manifestari culturale \u2013 care au atras inclusiv protestele unor organizatii evreiesti \u2013, frecventele acuzatii de clientelism, lipsa de relevanta a majoritatii evenimentelor s.a.m.d., arata ca, fara sa-l scuipe pe dl Patapievici pe pantaloni, publicul intelectual rom\u00e2n are o apreciere mai degraba rezervata asupra activitatii sale. Orice intelectual rom\u00e2n care viziteaza o capitala europeana \u2013 Londra, Paris, Amsterdam, Madrid, Roma, Berlin \u2013 pe cont propriu, fara sa aiba de-a face cu ICR sau cu ambasadele Rom\u00e2niei, constata imediat absenta desav\u00e2rsita a tarii noastre din respectivele spatii culturale. Nici marea presa, nici intelectualii reprezentativi ai Occidentului nu au auzit de cultura rom\u00e2na, in ciuda programelor, proiectelor si rezidentelor platite de ICR cu sume care depasesc cu mult bugetele altor institutii similare din alte tari. O comparatie simpla, la indem\u00e2na oricui: ce face Centrul Cultural Ceh la Bucuresti si ce face ICR in Cehia. Primul este o prezenta constanta, de calitate, si asigura cunoasterea culturii cehe clasice si contemporane la Bucuresti, prin activitati de o remarcabila continuitate, in timp ce cultura rom\u00e2na este cvasiabsenta in Cehia de azi, in ciuda existentei unor vechi legaturi intre cele doua spatii.
\nAm dat exemplul Cehiei ca sa nu dau exemplele Olandei si Finlandei. Exemple dureroase, care atesta ca institutiile platite de la buget sa se ocupe de imaginea Rom\u00e2niei in strainatate, sub toate formele, nu isi fac datoria. In special situatia din Olanda este ingrijoratoare, pentru ca aici ICR are o filiala destul de numeroasa si cu un buget care ar putea asigura niste rezultate mai de Doamne-ajuta. Faptul ca Olanda isi permite sa jigneasca Rom\u00e2nia, absolut fara nici un motiv, are si o explicatie culturala: noi nu existam pentru olandezi, nici macar la acest capitol.
\nAm, deci, impresia, citind articolul-interviu din \u201eDilema veche\u201c, ca inteligentul domn Horia-Roman Patapievici ia criticile la adresa activitatii sale la ICR drept \u201eumilinte\u201c si identifica intrebarile firesti cu privire la criteriile Institutului (partizane si nereprezentative pentru ansamblul culturii rom\u00e2ne vii) drept scuipati pe pantaloni. Ar fi o confuzie regretabila de planuri, cu totul neasteptata la un g\u00e2nditor. Faptul ca publicul nu se entuziasmeaza ca ICR verniseaza in SUA expozitii de grafitti-uri sau ca se intreaba de ce artistul X are parte de zeci de finantari, in timp ce Y nu are parte de nici una, nu reprezinta un semn al necuviintei. Ci intrebari legitime intr-o democratie, in care cel care plateste \u2013 in cazul de fata, cetateanul, patibularul \u2013 are tot dreptul sa intrebe ce se int\u00e2mpla cu banii sai. Caci sunt ai sai, nu ai lui Basescu, asta e dincolo de orice indoiala.
\nMa tem si ca autoflagelarile dlui Patapievici nu sunt chiar inocente, ci incearca, destul de st\u00e2ngaci, sa ascunda altceva. Mandatul actualei Puteri se va incheia anul acesta si, probabil, daca nu revine la litera si la spiritul Constitutiei, tot acum va lua sf\u00e2rsit si mandatul lui Basescu. Daca se va int\u00e2mpla asa, schimbarea de mandat la ICR nu va semana cu o intelegere tacita intre \u201ecamarazi de arme\u201c, ci va deveni ceea ce spune legea ca trebuie sa fie: o evaluare a rezultatelor si o verificare a gestiunii financiare a institutiei. In acest context, am impresia ca dl Patapievici se cam victimizeaza in avans, spre a putea invoca ulterior \u201eresentimentele publice ale patibularilor\u201c, in cazul in care, eventual, respectivele verificari ar sesiza anumite nereguli. Nu stiu de ce, am sentimentul ca intregul articol-interviu din care am citat respira o anumita convingere a dlui Patapievici ca se afla deasupra legii, convingere ultragiata de tot mai numeroasele semnale ca insisi intelectualii si-ar dori ca practicile de la ICR sa fie examinate si sub aspect legal, iar, daca sunt incorecte, sa inceteze.
\nCe e insa si mai interesant, este ca, exact ca si Basescu, umilitul de lux de la ICR nu este, totusi, at\u00e2t de umilit inc\u00e2t sa faca gestul pe care l-ar face orice om simplu, daca s-ar simti ultragiat. Si anume, sa demisioneze si sa-si vada de treaba. Basescu cere aprobarea\u2026 Opozitiei ca sa o faca, iar dl Patapievici ne ameninta ca va parasi spatiul public, dar\u2026 numai la incheierea mandatului. Se vede treaba ca\u2026 umilinta ca umilinta, dar tot mai bine in functie (si cu calatorii la business class) dec\u00e2t fara.
\nParca nici o ipocrizie nu-i mai dezgustatoare dec\u00e2t aceea a omului inteligent.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

In trecutul mai apropiat sau mai indepartat, intelectualii care stateau in umbra oamenilor politici erau consilierii acestora. G\u00e2ndeau pentru omul politic, iar acesta din urma, daca era inteligent, se straduia sa faca acele fapte, gesturi sau demersuri pe care i le sugera intelectualul. Exaempli gratia: familia de Medici si Machiavelli. In prezent, insa, raportul s-a… Cite\u0219te mai mult »Inca un umilit de lux<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[2940,99],"class_list":["post-11583","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-dilema-veche","tag-horia-roman-patapievici"],"views":1963,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11583","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11583"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11583\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11583"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11583"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11583"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}