Ajunsa in anul X cu 59 de numere la activ, excelenta revista \u201eAtitudini\u201c editata de Casa de Cultura \u201eI.L.Caragiale\u201c a Municipiului Ploiesti e frecventata de nume importante care, in majoritatea paginilor, tin treaz ochiul cititorului. Nu-ti dau ragaz sa atipesti. E o revista foarte vie, spre deosebire de somnul cel de moarte in care zac destule publicatii centrale si provinciale. Atitudini se citeste cu delicii si cu folos de la un cap la altul, lucru rar in zilele noastre pline de \u201eevenimente\u201c. Recordul intensitatii de lectura il detine in revista ploiesteana \u201eTableta\u201c, rubrica realizata de Constantin H\u00e2rlav si Gelu Nicolae Ionescu, coordonatorii publicatiei. Un colaborator statornic pare sa fie Mircea Colosenco, eruditul cunoscator al lui Ion Barbu si autor al unei excelente editii a poeziilor acestuia. Detectiv al arhivelor, M. Colosenco prezinta in Atitudini (nr.54) pagini inedite din contractul de colaborare al lui Nicolae Iorga si Ministerul Cultelor si Instructiunii publice din guvernul liberal al lui D. A. Sturdza si efectele acestui contract: 31 de volume de Studii si documente cu privire la Istoria rom\u00e2nilor publicate in intervalul 1901-1913, la v\u00e2rsta de 30-40 de ani. Contractul prevedea suma anuala de 5.000 lei (considerabila in acea vreme) pentru culegerea documentelor si editarea lor. Amanuntul revelator consta in aceea ca amintitul contract si suma prevazuta au ramas valabile timp de 12 ani, indiferent de guvernele si ministrii care s-au perindat la putere. Tableta din nr.55 al Atitudinilor ploiestene il are ca subiect pe I. L. Caragiale, cum probabil il va avea in tot \u201eAnul Caragiale\u201c. Un exeget al lui Caragiale, criticul Gelu Negrea, si un scriitor plin de umor, Horia G\u00e2rbea, sunt invitati sa raspunda unor intrebari. La prima, o intrebare pusa de N. Manolescu intr-un editorial din Rom\u00e2nia literara (Avea Caragiale constiinta artistica?) raspunde Gelu Negrea: \u201eChestiunea ridicata de Nicolae Manolescu in editorialul din Rom\u00e2nia literara este spectaculoasa si incitanta, dar mi se pare irelevanta, pe fond. In fisa postului unui scriitor sau a unui artist in general, rubrica obligatorie nu este constiinta artistica, ci talentul. Or, at\u00e2ta timp c\u00e2t Nicolae Manolescu ii atribuie lui Caragiale calificativele de \u201emare scriitor\u201c si \u201egeniu\u201c intrebarea daca el avea sau nu constiinta artistica decade in secundar. Imi amintesc ca, prin 1975, un alt critic, Alexandru George (altfel exeget redutabil al operei autorului Scrisorii pierdute), formula cu aplomb o interogatie asemanatoare: Era Caragiale inteligent? Ei, si daca n-ar fi fost, care-i problema?! Jean Paul Sartre a publicat o monografie consacrata lui Flaubert intitulata, nici mai mult nici mai putin, dec\u00e2t L’idiot de la famille (Idiotul familiei). Conteaza? Personal nu cred ca \u201emodul destul de simplist in care Caragiale intelege at\u00e2t clasicismul c\u00e2t si realismul\u201c denota absenta constiintei artistice, dupa cum nu cred nici ca, daca l-ar fi inteles intr-un mod mai complex, asta ar fi dovedit in chip irefutabil prezenta unei constiinte artistice debordante. Nenea Iancu n-a fost critic sau istoric literar si, cu at\u00e2t mai putin, teoretician, filozof, estetician, hermeneut, semiotician etc. Jobul lui a fost altul, iar de el s-a achitat stralucit …\u201c Cu alte cuvinte, chestiunea \u201econstiintei artistice\u201c este, in cazul dat, o falsa problema si, cum ar fi zis Maiorescu, \u201enu-i in chestie!\u201c In privinta lui Caragiale: cu sau fara numita constiinta, scriitorul s-a achitat stralucit de \u201ejobul\u201c sau. Nu cu \u201econstiinta\u201c, dar cu talentul si geniul condeiului. Restul e \u201ehermeneutica\u201c ori \u201esemiotica\u201c, adica probleme care l-ar fi preocupat pe \u201emoftangiul\u201c de Kant! Cu admirabil bun simt, Gelu Negrea scrie ca \u201enu vad legatura directa dintre \u201elipsa flagranta de realism\u201c a piesei lui Alexandre Parodi, Roma invinsa, tradusa de Caragiale, simultaneitatea reprezentarii ei cu elaborarea Noptii furtunoase, faptul ca Iancu scria pentru bani, ca vedea in teatru un mijloc de distractie, ca asupra sa \u201enu s-a exercitat niciodata influenta unor mari dramaturgi din trecut, fie clasici, fie romantici, spre a nu vorbi de un Shakespeare\u201c sau ca si-a alcatuit cu mai mult ori mai putin \u201eprofesionalism\u201c sumarul volumelor si existenta sau inexistenta constiintei sale artistice … Bref, Caragiale a avut exact at\u00e2ta constiinta artistica de c\u00e2ta a avut nevoie pentru a-si scrie opera! Nici mai multa, dar nici mai putina, ca sa-l parafrazez eu pe Eugen Lovinescu …\u201c Tableta ploiesteana ii mai st\u00e2rneste pe invitati sa raspunda la c\u00e2teva intrebari, intre care una capitala: \u201eSunteti un Mitica?\u201c Horia G\u00e2rbea raspunde: \u201eSigur, toti suntem Mitica, parol! Cine nu e tentat sa fie ironic cu altii? Sa-mi scrii …\u201c, iar Gelu Negrea scoate celebrul personaj din rama consacrata: \u201eArticolul despre Mitica din \u201eDictionarul subiectiv …\u201c incearca sa demonstreze exact faptul ca Mitica nu e … Mitica, ci un personaj dramatic, nu o data tragic.\u201c Tragedia lui Mitica vine si de acolo ca prea putini il iau in serios pe neseriosul comic cu acelasi nume. Cu privire la actul de nastere al lui I. L. Caragiale ca scriitor in literatura romn\u00e2na, Horia G\u00e2rbea raspunde ca \u201eIn literatura rom\u00e2na I. L. Caragiale se naste in fiecare zi\u201c, iar la intrebarea cetateanului turmentat \u201eEu pe cine aniversez?\u201c, acelasi scriitor spune: \u201eEu il aniversez pe I. L. Caragiale, dar si pe tatal lui Mateiu Caragiale. O opera foarte reusita acest autor. In acelasi numar din Atitudini Dan Gulea publica un interesant fragment din eseul in pregatire Cronica de la Ploiesti. Imaginea Ploiestiului in literatura. Fragmentul e scos din capitolul Geografia lui Caragiale si se intituleaza \u201eLa intersectie\u201c. Lumea personajelor lui Caragiale provine dintr-o intersectie,\u201ccele patru zari ale lumii isi dau loc de int\u00e2lnire – scrie autorul – in opera lui Caragiale. Dupa definitia lui Lucian Boia (Rom\u00e2nia, tara de frontiera), tara rom\u00e2nilor este un loc al clash-ului dintre civilizatii, iar personajele, dar si mentalul lui Caragiale inregistreaza disputa dintre Orient si Occident.\u201c Autorul eseului e de parere ca \u201emai ales in publicistica militanta\u201c, Caragiale este vitriolant \u201ela adresa orientalismului\u201c din gena rom\u00e2neasca si citeaza un \u201eact suicidal (!) extrem de plastic\u201c, cum i se pare, acela din \u201eRarunchii natiunii\u201c (Epoca, 1897) unde Caragiale polemizeaza inimitabil cu liberalii lui Sturdza si Bratianu. Se facea ca intr-o zi splendida de primavara, \u201eun om mic de stat suie g\u00e2f\u00e2ind, cu cerbicea-ncovoiata, cu capul plecat si cu privirea intunecata, pe cararea care merge sus la morm\u00e2ntul patriotului. Stii cine e omul acesta? – E dl Sturdza. Si stii ce g\u00e2nd il m\u00e2na? – Merge sa ia de la raposatul o inspiratie rom\u00e2neasca, nationala.\u201c Ajuns acolo, omul mic de stat \u201easculta in genunchi glasul misterios de sub pam\u00e2nt\u201c si, dupa ce-l aude se ridica si zice: \u201eDa, colectivitatea a izvor\u00e2t si izvoraste din rarunchii natiunii!\u201c In rarunchii natiunii salasluiesc, scrie \u201eultimul ocupant fanariot\u201c, \u201etoti aceia c\u00e2ti n-au mai incaput Archipelagului grecesc; toti c\u00e2ti n-au mai putut haiduci prin mun tii Peninsulei Balcanice; toti hidriotii satui de viata de saica (salupa turceasca – n.n.) pe marile Levantului; toata spuma de pe dospeala Orientului poliglot; toti din toate partile, pe cari i-a gonit casa lor fiindca erau ori prea indrazneti, ori prea lasi, ori prea nemernici, ori prea ischiuzari (pisicheri, smecheri – n.n.) – toti in fine c\u00e2ti au venit aici la noi sa instaureze, vrednici cuceritori, o stralucitoare si nebiruita aristocratie moderna.\u201c Din acest amestec inextricabil ca un ghiveci se ridica fumurile nobiliare ale unei aristocratii moderne cu miros national incropita in \u201erarunchii natiunii\u201c; pamfletul lui Caragiale nu-i numaidec\u00e2t vitriolant la adresa \u201eorientalismului\u201c, c\u00e2t contra demagogiei patriotarde si a ifoselor nobiliare: el continua nesf\u00e2rsitul razboi dintre \u201eciocoii vechi si noi\u201c, dintre Andronache Tuzluc si Dinu Paturica, dintre rugina unuia si spoiala celuilalt, dintre, in fine, fond si forma. Sub haina satiricului respira un veritabil maiorescian. Sarcastic, pamfletarul opune un m\u00e2nios \u201ein laturi!\u201c fatarniciei din \u201erarunchii natiunii\u201c in care, scotocindu-i, da peste vocea patriotica a interesului personal si gustul puterii lipsite de merit al acelora care \u201eau luat in serios ca sunt nobili de vita pentru ca, av\u00e2nd noroc la daraveri, le-a dat m\u00e2na sa-si vopseasca frumos o trasura si sa-i lipeasca la spate un blazon de opereta\u201c. (\u00c0 la Don Ranudo de Colibrados, Vointa nationala, 1885). Medit\u00e2nd la umbra proiectatului monument din marmura alba al unui Bratianu cu chip posomor\u00e2t, pamfletarul nu inceteaza sa crape coaja blazonului de pe cupeul noilor imbogatiti dintotdeauna: \u201eIesiti pe Podul Mogosoaiei; mergeti la sosea, la spectacole, oriunde; vedeti aceasta stralucitoare nobleta, in cea mai mare parte de provenienta transdanubiana, in echipajele ei lustruite, asa de proaspat blazonate ca nu li s-a uscat inca bine poleiala; uitati-va ce gateli mirifice, ce giuvaericale sc\u00e2nteietoare, ce lux princiar, ce somptuoase palate, ce oteluri aristocratice! – toate, rasarite in c\u00e2tiva ani, ca prin farmece, in mijlocul unui popor eminamente agricol, care, in loc sa prospere si el in acest timp, a dat mereu inapoi. Cine este creatorul acestei m\u00e2ndre si puternice caste nobiliare?\u201c Monumentul creatorului, mare om de stat, la umbra protectoare a caruia s-a nascut si s-a inmultit vertiginos, prin sciziparitare, m\u00e2ndra casta nobiliara (!) va trebui, de aceea, sa aiba o \u201efigura posomor\u00e2ta, in expresia ei, un amestec de cainta si dezgust – de cainta pentru jertfele de constiinta ce a facut crez\u00e2nd ca face un bine patriei, de dezgust pentru trista lui amagire\u201c (Monumentul lui Bratianu, Epoca 1897). In umbra \u201emonumentului\u201c amagit au crescut averile \u201enimicurilor sociale\u201c rasarite din gunoi, ale celor care s-au \u201eculcat intr-o seara pe un modest mindir de paie ca sa va desteptati a doua zi pe saltele moi umplute cu bilete ipotecare.\u201c M\u00e2nioasa si indurerata ca si a lui Eminescu, publicistica \u201eefemera\u201c a lui Caragiale a ramas si ea in rarunchii natiunii si va fi mereu de o nestirbita actualitate: \u201eAnul Caragiale\u201c e si el o zi mai lunga dec\u00e2t veacul.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Ajunsa in anul X cu 59 de numere la activ, excelenta revista \u201eAtitudini\u201c editata de Casa de Cultura \u201eI.L.Caragiale\u201c a Municipiului Ploiesti e frecventata de nume importante care, in majoritatea paginilor, tin treaz ochiul cititorului. Nu-ti dau ragaz sa atipesti. E o revista foarte vie, spre deosebire de somnul cel de moarte in care zac… Cite\u0219te mai mult »In rarunchii natiunii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-11578","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":1985,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11578","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11578"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11578\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11578"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11578"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11578"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}