{"id":11566,"date":"2012-04-26T14:17:51","date_gmt":"2012-04-26T12:17:51","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=11566"},"modified":"2012-04-26T14:18:24","modified_gmt":"2012-04-26T12:18:24","slug":"roland-garros-mon-amour-49","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/roland-garros-mon-amour-49\/","title":{"rendered":"Roland Garros, mon amour (49)"},"content":{"rendered":"<p><em><strong> <\/strong><\/em><\/p>\n<p><em><strong>\u00cenca de pe vremea Regelui Soare Parisul a \u00eencetat sa mai fie (doar) capitala Frantei. Orasul a devenit o adevarata metropola europeana, \u00een sens modern, prima \u00eentre toate cele, decaz\u00e2nd Londra din aceasta privilegiata ipostaza. Rafinamentul, gustul arhitectural si urbanistic, evenimentele, lacasurile si personalitatile creatoare de arta s-au \u00eenmultit, la fel si efectele secundare ale acestora. \u00cen r\u00e2ndul unor asemenea registre de plan valoric secund, dar altfel pline de t\u00e2lc pentru subiectii ce compuneau high-life-ul parizian, se numara, cum altfel, si moda. Iar pe l\u00e2nga moda, pe l\u00e2nga minora arta a haute-couture, se aliniau arta culinara si cea a bijutierilor. Detaliile, pe masura ce \u00eenalta societate se rafineaza si capata noi gusturi mondene, \u00eencep sa conteze. Ba ajung chiar sa dicteze \u201eonorabilitatea\u201c, sa genereze statut social, sa individualizeze pe cei frecventabili de ceilalti, indezirabili. <\/strong><\/em><br \/>\nTirania mondenului e abia la \u00eenceput, \u00eensa zarurile au fost deja aruncate. Nimeni nu va mai fi \u201eliber\u201c de-acum \u00eenainte, cu totii depinz\u00e2nd de imaginea pe care o v\u00e2ntura \u00een lume. Iar precum vechii chinezi, daca nu ai umbra (imagine), nici nu ai statut de existenta. Pe scurt, esti un paria, un ex-centric, un marginal. Un nimeni.<br \/>\nTenisul parizian, ca simptom al unei modernitati radicale, nu putea sa ram\u00e2na prea mult timp imun \u00een fata acestor tendinte chiar mai vechi dec\u00e2t Revolutia Franceza. Ludovic al XIV-lea se prapadise, virusurile mondenitatii sale au supravietuit bine mersi, inclusiv Primului Razboi Mondial. Umanitatea europeana renastea, Franta se numara printre statele \u00eenvingatoare si, \u00een ciuda marilor distrugeri provocate de conflagratie, economia se refacea, beneficiind si de semnificativele despagubiri de razboi platite de Germania. Echipamentul de tenis, mai ales cel vestimentar, se gasea si el \u00een pas cu aspiratia spre eleganta si rafinament. Sportul alb \u00eenceta sa mai fie doar o \u00eentrecere atletica, devenind \u00eencetul cu \u00eencetul si un prilej sistematic de a privi si de a fi privit. Iar aceasta din urma formula nu se refera doar la spectatori, la componentii publicului, ci si la jucatori, femei si barbati.<br \/>\nDupa cum e si firesc, \u00een tribunele de la Porte d&#8217;Auteuil, unde a fost \u00eenaltata noua arena nationala a tenisului francez, luau loc numeroase doamne si numerosi domni din lumea buna pariziana. Ca si rugbistii, tenismanii proveneau si ei din familii \u00eenstarite, cu educatie si traditie, av\u00e2nd \u00een spate o lunga istorie urbana. Spre deosebire de \u201egolanii\u201c care jucau fotbal, jucatorii de tenis treceau drept niste domni. Amatorii de tenis se recrutau adeseori din straturile rarefiate ale societatii, aristocrati, bancheri, politicieni, artisti si militari de frunte alcatuind resursa umana a publicului ce putea fi \u00eent\u00e2lnit \u00een gradenele Roland Garros-ului.<br \/>\nCumva logic, primul semn al interesului pentru un echipament tenisistic \u201emai altfel\u201c a venit dinspre partea feminina a sportului alb. Pentru ca era un joc deosebit de conservator, schimbarea de perspectiva nu a fost una facila. Era nevoie ca o personalitate, un star al tenisului sa faca prima miscare, bizuindu-se pe resursele sale de onorabilitate si prestigiu. Cu traditia nici o lupta nu este usoara. Diva anilor de dupa razboi a fost celebra Suzanne Lenglen. Ea \u00eesi iubea nespus imaginea, era \u00eendragostita de felul \u00een care se arata lumii, fiind aproape obsedata sa introduca o distinctie apta sa o individualizeze si monden, nu numai sportiv. Palmaresul ei este unul impresionant, chiar daca La Diva, dupa cum i se spunea, evolua \u00een epoca zisa romantica a tenisului. Lenglen numara nu mai putin de treizeci de titluri de Mare Slem, cucerite la simplu, dublu si dublu mixt, dar toate obtinute de-o parte si de alta a M\u00e2necii. \u00cennebunita sa faca senzatie, Suzanne nu a ezitat sa poarte turban, ca o Greta Garbo a sportului alb, sa fumeze din porttigaret, ca Marlene Dietrich, sa poarte fuste scurte, plisate, ce se opreau putin sub genunchi, si bluze cu m\u00e2neca retezata, ba chiar \u00eesi permitea sa bea c\u00e2te un pahar de cognac \u00een pauza dintre ghemuri. Deloc frumoasa, ea mima cu succes afectarea actoriceasca, fascina prin personalitatea accentuata si prin gratia cu care se deplasa pe teren, dovedind abilitati atletice de neconceput \u00een acea epoca \u00een ceea ce le priveste pe jucatoarele de tenis. Baletul ei pe court uimeste si astazi, caci era deopotriva si elegant, si eficient.<br \/>\nLa baieti, primul care s-a interesat de estetica echipamentului de tenis a fost Ren\u00e9 Lacoste. Fac\u00e2nd parte din celebra echipa de Cupa Davis a Frantei, respectiv fiind unul dintre \u201eMuschetari\u201c, el a cautat sa se evidentieze nu numai prin calitatea jocului sau, ci si prin vestimentatia un pic cam frivola \u00een epoca. Porecla de \u201ecrocodil\u201c i-a venit \u00een urma unui pariu pus \u00een America, cu capitanul-nejucator al lotului francez, care i-a promis \u00een caz de victorie o geanta din piele de crocodil. Ramasagul l-a c\u00e2stigat, porecla i-a devenit renume, iar renumele s-a transformat \u00een sigla si brand. Cu veleitati de designer vestimentar, dar si cu o buna educatie de business man, facuta de tatal lui, patronul firmei auto Hispano-Suiza, Ren\u00e9 obisnuia sa-si croiasca singur sacoul, camasa si pantalonii. Dupa ce s-a retras din sport a pornit propria afacere \u00een industria textila, iar firma sa, Lacoste, este astazi una dintre cele mai faimoase din lume. Multi tenismani americani \u00eei folosesc echipamentul, daca e sa ne g\u00e2ndim doar la Roddick si Isner, iar c\u00e2t \u00eei priveste pe cei francezi, nici nu se mai cade sa ne obosim, caci aproape toti folosesc hainele marca \u201eLe Crocodile\u201c.<br \/>\nIata asadar cum Roland Garros-ul a inspirat nu doar pasiunea sportiva, ci si un foarte special gust vestimentar, un adevarat trend de haute-couture, care astazi s-a dezvoltat la nivelul unei industrii de miliarde de euro&#8230;<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>\u00cenca de pe vremea Regelui Soare Parisul a \u00eencetat sa mai fie (doar) capitala Frantei. Orasul a devenit o adevarata metropola europeana, \u00een sens modern, prima \u00eentre toate cele, decaz\u00e2nd Londra din aceasta privilegiata ipostaza. Rafinamentul, gustul arhitectural si urbanistic, evenimentele, lacasurile si personalitatile creatoare de arta s-au \u00eenmultit, la fel si efectele secundare ale&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/roland-garros-mon-amour-49\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Roland Garros, mon amour (49)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-11566","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":1296,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11566","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11566"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11566\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11566"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11566"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11566"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}