{"id":11563,"date":"2012-04-26T14:16:55","date_gmt":"2012-04-26T12:16:55","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=11563"},"modified":"2012-04-26T14:21:05","modified_gmt":"2012-04-26T12:21:05","slug":"ce-si-cui-mai-vindem","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/ce-si-cui-mai-vindem\/","title":{"rendered":"Ce si cui mai vindem"},"content":{"rendered":"<p>Aproape \u00een fiecare zi, dupa ora 18, \u00eencepe sa sune telefonul. E ora la care cineva, o companie, un comert, o asociatie vrea sa-mi v\u00e2nda ceva. La sf\u00e2rsitul saptam\u00e2nii, suna la usa scolarii care v\u00e2nd ciocolata, specialistii \u00een gazon, Martorii lui Iehova, trimisii atelierelor de ferestre si usi si ai firmelor de acoperisuri, care au tras cu ochiul si au constatat ca suntem \u00een \u00eent\u00e2rziere cu \u00eenlocuitul sau cu refacutul. De c\u00e2teva ori pe saptam\u00e2na sunt agatate de c\u00e2rligele cutiei postale pungi de plastic umplute v\u00e2rf cu ofertele mirobolante ale comerciantilor din cartier. Televiziunea, radioul, cotidienele si presa regionala traiesc din publicitate. Pe scurt, la o privire mai generala, toata lumea vinde, si se mai \u00eent\u00e2mpla sa existe si cumparatori. \u00cen treacat fie spus, am v\u00e2ndut si eu o revista si carti ani de zile si mi-am cumparat singur forta de munca, un comert delicat, ca sa folosesc un eufemism.<br \/>\nChestiune de mondializare, de concurenta, de competitie, de productivitate, salata neoliberala cunoscuta si greu de digerat a lumii de azi \u2013 toate tarile v\u00e2nd, se v\u00e2nd sau ar trebui sa v\u00e2nda sau sa se v\u00e2nda si toate tarile cumpara sau ar trebui sa cumpere, chiar daca nu au cu ce; nu exista o alta cale spre bunastare, fericire si pace sociala, Fondul Monetar International, Banca Mondiala, Banca Centrala Europeana, Europa, institutiile-far ale ordinii financiare mondiale nu glumesc si vegheaza. Din aceasta perspectiva se discuta iarasi \u00een Rom\u00e2nia, cu seriozitatea cunoscuta impusa de apropierea alegerilor, daca mai e ceva de v\u00e2ndut sau ce mai ram\u00e2ne de facut ca a noastra tara sa fie v\u00e2nduta \u00een sf\u00e2rsit cu totul; daca nu cumva a fost v\u00e2nduta \u00een ultimii ani fara sa stim, ceea ce, tin\u00e2nd cont de moravurile guvernantilor actuali, n-ar fi o surpriza. Din aceeasi perspectiva, \u00eenainte de a reveni la discutia d\u00e2mboviteana care agita spiritele liberale si subit patriotice, iata o mica poveste petrecuta \u00een vestul Canadei, \u00een Columbia Britanica, unde imigratia chineza e masiva. Povestea \u00eencepe cu blana nutriilor, mult apreciata pe vremuri de blanarii chinezi. Masacrul unei populatii de milioane de nutrii a reprezentat primul succes economic al provinciei. C\u00e2nd nutriile au disparut, a venit r\u00e2ndul padurilor si al exportului frenetic de cherestea \u00een Statele Unite. \u00cen mai putin de un secol, ceea ce parea imposibil s-a \u00eent\u00e2mplat, imense regiuni au fost devastate, muntii si-au pierdut padurile, iar milioanele de metri cubi de cherestea care au scapat distrugerii mecanice figureaza deja \u00een planurile multinationalelor care, \u00een prezent, le exploateaza.<br \/>\nCanada e o tara bogata, un enorm depozit de materii prime (minerale, petrol, gaze naturale, gaze de sist) care, \u00een c\u00e2teva decenii, se vor epuiza; Rom\u00e2nia e o tara care a fost si ea c\u00e2ndva bogata. Ca sa nu ma \u00eentorc prea mult \u00een istorie, britanicii, olandezii, americanii, germanii au jefuit-o \u00een vremurile c\u00e2nd era un regat, sovieticii sub pretextul despagubirilor de razboi. Cum era de asteptat, occidentalii si-au facut din nou aparitia \u00een urma cu douazeci si doi de ani, mai flam\u00e2nzi ca niciodata. Strig\u00e3tul patetic \u201eNu ne videm tara!\u201c s-a pierdut \u00een natura. Dupa jaful patriotic, bogatiile Rom\u00e2niei au fost scoase la mezat si occidentalii s-au \u00eenfruptat si se \u00eenfrupta, \u00een continuare, dupa pofta inimii. \u00cen logica stricta a neocolonialismului si a neoliberalismului, orice repros e inutil. Ca \u00eentotdeauna c\u00e2nd istoria a luat-o razna, guvernantii vremelnici ai Rom\u00e2niei s-au \u00eentrecut \u00een exces de zel, de obedienta si de lasitate. Dintr-o tara mediocru, dar functional industrializata \u00eenainte de 1989, Rom\u00e2nia a devenit o tara dezindustrializata, zeci, sute de uzine au fost v\u00e2ndute la fier vechi si au pus pe drumuri milioane de rom\u00e2ni; si muntii rom\u00e2nesti au ramas fara paduri. V\u00e2nzarea cuprului sau a aurului rom\u00e2nesc companiilor miniere canadiene, a caror reputatie \u00een lume e catastrofala, face parte din aceeasi strategie care de douazeci si doi de ani \u00eenfunda din ce \u00een ce mai mult Rom\u00e2nia \u00een saracie si \u00eembogateste actionari occidentali si c\u00e2tiva rom\u00e2nasi alesi pe spr\u00e2nceana. Celor c\u00e2teva multinationale atrase de m\u00e2na de lucru ieftina li s-au creat conditii ideale.<br \/>\nAtunci c\u00e2nd vitejii ordinii stabilite se bat cu pumnul \u00een piept pentru succesul automobilelor Dacia sau Ford, ei uita cu buna stiinta ca nu Rom\u00e2nia vinde acele automobile, ci Renault si Ford. Succesul economic al v\u00e2nzarii bogatiilor tarii, cresterea bunastarii si a fericirii rom\u00e2nilor de a trai \u00een capitalismul salbatic autohton n-au avut loc si nici nu vor avea. \u00cen absenta unui miracol politic, al dezintegrarii Uniunii Europene sau a pieirii de moarte buna a neoliberalismului, Rom\u00e2nia va ram\u00e2ne ceea ce este de douazeci si doi de ani, o piata captiva de desfacere a produselor occidentale, un teritoriu colonizat. Dat fiind aceasta realitate catastrofala, discutiile agitate despre ce si cui mai vindem sau nu, dac\u00e3 mai e ceva de v\u00e2ndut, au farmecul flecarelii la o bere pe una din miile de terase de cur\u00e2nd deschise.<\/p>\n<p>P.S. O mica editura din Montreal, \u00c9cosoci\u00e9t\u00e9, a publicat \u00een urma cu c\u00e2tiva ani o carte neagra a companiilor miniere canadiene care fac afaceri \u00een \u00eentreaga lume. Raspunsul a fost pe masura dezvaluirilor: \u00een procesul intentat editurii companiile de pe lista neagra au cerut despagubiri \u00een valoare de 5 (cinci) milioane de dolari!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Aproape \u00een fiecare zi, dupa ora 18, \u00eencepe sa sune telefonul. E ora la care cineva, o companie, un comert, o asociatie vrea sa-mi v\u00e2nda ceva. La sf\u00e2rsitul saptam\u00e2nii, suna la usa scolarii care v\u00e2nd ciocolata, specialistii \u00een gazon, Martorii lui Iehova, trimisii atelierelor de ferestre si usi si ai firmelor de acoperisuri, care au&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/ce-si-cui-mai-vindem\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Ce si cui mai vindem<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-11563","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica"],"views":1701,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11563","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11563"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11563\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11563"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11563"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11563"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}