{"id":11560,"date":"2012-04-26T14:15:59","date_gmt":"2012-04-26T12:15:59","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=11560"},"modified":"2012-04-26T14:16:11","modified_gmt":"2012-04-26T12:16:11","slug":"anunturi-neimportante","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/anunturi-neimportante\/","title":{"rendered":"Anunturi neimportante"},"content":{"rendered":"<p>C\u00e2ndva, \u00eenainte de 1989, aparuse prin presa occidentala un mic anunt. Despre niste rom\u00e2ni \u00eenecati la tarmul continentului american. Trei baieti \u00een jur de 18 ani, de prin Maramures. Care se \u00eembarcasera ilegal pe un vas, ca sa ajunga, pare-mi-se, \u00een Canada. Baietii fusesera ascunsi pe vas si trecusera cu bine oceanul. Doar ca aproape de tarm, comandamentul fusese anuntat ca daca se gasesc persoane nedeclarate pe vas, se va plati pentru fiecare o amenda de c\u00e2teva mii de dolari la debarcare. Conducerea vasului luase hotar\u00e2rea sa se debaraseze de inutila povara, baietii au fost aruncati \u00een valuri. Existase si un martor la acest act. El declarase mai apoi unor ziaristi ca din apele oceanului s-au auzit ore \u00een sir strigate. Sacrificatii strigau \u201eajutor\u201c si strigau \u201emaicuta\u201c si strigau&#8230;vorbe \u00eentr-o limba pe care martorul nu o \u00eentelegea, deci nici ca le-a pus la suflet.<br \/>\nAnuntul a aparut doar \u00eentr-un singur ziar. Doar o data. Nopti la r\u00e2nd dupa ce l-am citit, nu m-a mai luat somnul. Coboram din pat si ma duceam \u00een camera copilului meu. \u00cemi \u00eenveleam fata. \u00cei potriveam perna sub cap, cu grija sa n-o trezesc.<\/p>\n<p>Acum c\u00e2teva zile, la sf\u00e2rsitul lui martie, o femeie cu o functie corespunzatoare a prezentat Consiliului Europei un raport oficial. Despre moartea a zeci de refugiati pe Mediterana, din cauza unor \u201eesecuri decizionale\u201c. Mare Nostrum era burdusita de nave de razboi Nato si de vasele de coasta europene. Si totusi o ambarcatiune a fost lasata \u00een deriva timp de doua saptam\u00e2ni. Au fost auzite apelurile ei de urgenta. Ambarcatiunea a fost localizata si identificata. Si totusi aceste apeluri au fost ignorate de autoritatile marine situate \u00een zona. Informatia a fost transmisa de The Guardian. N-a facut valuri. S-a scris doar ca a existat o stare de confuzie cu privire la responsabilitatea organizarii unei operatiuni de salvare. Oamenii veneau din Tripoli. Erau 78 de persone \u00een ambarcatiune. Si vroiau sa se salveze de bombardamentele pe care fortele internationale le efectuau \u00een Libia \u201epentru instaurarea democratiei\u201c. Fortele internationale \u00eei bombardau deci \u00een numele democratiei, dar nu salvau si naufragiatii; doar n-o sa amestecam noi, cei din lumea \u201ecivilizata\u201c, principiile umaniste cu \u00eenecatii!<br \/>\nAsa ca ambarcatiunea cu cele 78 de persoane la bord, dintre care si c\u00e2tiva copii, a fost lasata sa pluteasca \u00een deriva sub supraveghere, p\u00e2na c\u00e2nd, \u00eentr-un final, curentii au dus-o din nou la tarm. Aproape 70 de persoane murisera \u00eentre timp de sete si foame. Cei c\u00e2tiva supravietuitori au sf\u00e2rsit si ei prin spitale.<br \/>\nAutoarea raportului catre Consiliul Europei este o anume doamna, Tineke Stick. Consiliul Europei este un organism care supravegheaza Curtea Europeana a Drepturilor Omului. Distinsa si curajoasa doamna spune ca paginile raportului ei marcheaza \u201eo zi neagra pentru Europa\u201c. Si dupa aceasta concluzie mai vin c\u00e2teva r\u00e2nduri, care au darul sa-ti \u00eenghete s\u00e2ngele-n vine. Raportul arata ca de c\u00e2nd cu \u201eprimaverile\u201c de pe malul sudic al Mediteranei, apele albastre ale Marii Noastre Interioare au devenit un cavou. Numai \u00een 2011, aici si-au gasit moartea 1500 de emigranti identificati de pe tarmul african spre Europa. Identificati, deci. Dar miile de neidentificati, miile de pierduti fara urma?<br \/>\nRaportul doamnei Tineke spune ca numarul unor asemenea tragedii este \u00eenfricosator. Mai spune ca ele nu sunt mediatizate. Si mai spune si ca la ultima expertiza, NATO n-a colaborat la investigatie. Pai de ce, adica, sa colaboreze?<\/p>\n<p>Imigratia nu intereseaza agentiile de presa. Preocuparea ultimelor luni a fost naufragiul vasului Costa Concordia. Cine era capitanul? Cine era blonda lui, moldoveanca noastra, nu ne-ar fi de deochi? Ce parere are sotia? C\u00e2t s-a platit pentru o cabina? Ce pret aveau dineurile&#8230; Subiecte, nu gluma. Cine sa se mai intereseze, c\u00e2nd ai asemenea evenimente, de viata unor africani care vor sa-si salveze copiii de bombele \u201efortelor internationale de pace\u201c?<\/p>\n<p>Daca stam si ne g\u00e2ndim bine, cred ca Europa are mai multe \u201ezile negre\u201c dec\u00e2t poate cuprinde \u00eentr-un an calendarul. Ca pentru a evita asemenea zile negre exista comisii si comitete si consilii si departamente, cine mai sta sa puna la socoteala? Ca \u00een toate aceste comisii si comitete si consilii si departamente, desemnate pentru a apara drepturile omului si ale copilului si ale femeilor si ale mamelor si ale tineretului si&#8230;asa mai departe, ca \u00een toate aceste organisme deci lucreaza mii de angajati,\u00a0 cine mai sta sa numere? Ca acesti angajati sunt platiti din bugetele statelor, adica din buzunarele contribuabililor, cine mai pune la \u00eendoiala?<br \/>\nLa \u00eenceputul lui aprilie, pe tot globul s-a \u00eentrerupt o ora curentul electric, din propria vointa a consumatorilor, \u201epentru salvarea pam\u00e2ntului\u201c. Frumoasa actiune. Impresionant sa vezi cum se sting luminile pe Akropole!<br \/>\nCum de nu-i vine \u00eensa nimanui \u00een minte sa taie o luna de zile salariile tuturor acestor angajati \u00een comisii pentru drepturile omului si pentru pace si pentru apararea copilului si pentru ocrotirea mamei si&#8230;si&#8230; aceste infinite salarii aruncate \u00een patru v\u00e2nturi, at\u00e2ta vreme c\u00e2t pe Mediterana ambarcatiunile sunt lasate \u00een deriva p\u00e2na c\u00e2nd emigrantii \u00eesi pierd viata de foame si sete? Cum adica sa te numesti lume civilizata si sa lasi sa moara sub ochii tai niste oameni numai pentru ca pe o mare burdusita de vase de razboi, care aduc chipurile pacea si democratia, au loc \u201eesecuri decizionale\u201c? Oare nimeni nu se g\u00e2ndeste la efectele bumerang pe care le vor avea la un moment dat aceste \u201ezile negre\u201c asupra continentului european? Continentul care, dupa cum o repetam la nesf\u00e2rsit,\u00a0 a inventat \u201edemocratia\u201c si \u201eumanismul\u201c si \u201eiubirea aproapelui\u201c si&#8230; mai stiu eu c\u00e2te alte obraznicii, privite din persectiva actualei lor goliciuni.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>C\u00e2ndva, \u00eenainte de 1989, aparuse prin presa occidentala un mic anunt. Despre niste rom\u00e2ni \u00eenecati la tarmul continentului american. Trei baieti \u00een jur de 18 ani, de prin Maramures. Care se \u00eembarcasera ilegal pe un vas, ca sa ajunga, pare-mi-se, \u00een Canada. Baietii fusesera ascunsi pe vas si trecusera cu bine oceanul. Doar ca aproape&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/anunturi-neimportante\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Anunturi neimportante<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-11560","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":1193,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11560","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11560"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11560\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11560"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11560"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11560"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}