{"id":11550,"date":"2012-04-26T14:10:26","date_gmt":"2012-04-26T12:10:26","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=11550"},"modified":"2012-04-26T14:10:40","modified_gmt":"2012-04-26T12:10:40","slug":"%e2%80%9eshame%e2%80%9c-%e2%80%93-omul-se-scalda-in-rusinea-constiintei-sale","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/%e2%80%9eshame%e2%80%9c-%e2%80%93-omul-se-scalda-in-rusinea-constiintei-sale\/","title":{"rendered":"\u201eShame\u201c \u2013 omul se scalda \u00een rusinea constiintei sale"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Anul 2011 ne-a propulsat \u00eentr-o lume pe care nu credeam ca o vom mai regasi \u00een spatiul cinematografic. Steve McQueen vine, prin cel mai recent film al sau, \u201eShame\u201c\/ \u201eRusinea\u201c, cu o idee care pare sa faca senzatie chiar \u00eenainte de a fi dezvaluita pe marile ecrane. El nu se \u00eencumeta, totusi, sa foloseasca aceeasi estetica cu privire la contextul sexual ca accea pe care o contureaza Gaspar No\u00e9\u00a0 \u00een \u201eIrr\u00e9versible\u201c sau \u201eEnter the void\u201c, dec\u00e2t foarte putin, \u00een anumite scene; mai degraba, McQueen pare a fi adeptul unei cumintenii stilistice care se bazeaza mai mult pe interiorizarea problemei dec\u00e2t pe vizualizarea sa \u00een plan-detaliu. <\/strong><\/em><br \/>\nFilmul se distanteaza sever de mijloacele tehnologice contemporane si de efectele speciale, si lasa loc unei povesti care se integreaza \u00eentr-un realism actual, specific ultimului deceniu cinematografic \u2013 acelasi tip de realism care prefera sa se axeze mai mult pe modalitatea la care recurge regizorul pentru a-si construi planul filmic, si mai putin pe concretizarea raspunsurilor si pe descifrarea problematicii.<br \/>\n\u201eShame\u201c ne vorbeste despre problema unui barbat dependent de sex, fara a ne pune la dispozitie toate detaliile legate de acest personaj, ci oferindu-ne, mai degraba, o privire de ansamblu si un imbold puternic de a ram\u00e2ne destul de obiectivi \u00een momentul \u00een care personajul \u00eencepe sa-si dezvaluie adevarata natura. Brandon Sullivan (Michael Fassbender) este barbatul care ajunge sa fie ipostaziat ca un antagonist \u00een lumea \u00een care traieste, dupa un moment \u00een care sora lui, Sissy (Carrey Mulligan), reuseste sa-i descopere problema. Brandon este unul dintre acei barbati newyorkezi care plonjeaza \u00een lumea materialului si care, dupa cum \u00eel instruieste regizorul, \u00eesi ascunde adevarata fata \u00een marea masa de oameni. Cu alte cuvinte, povestea, sau mai bine zis drama sa poate fi a oricui. Si spun drama fiindca, \u00een cele din urma, ne dam seama ca problema lui Brandon nu este doar cea legata de sex, ci, mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, ca sora lui constituie, de fapt, factorul perturbator. Altfel, povestea probabil ar fi fost una banala, comportamentala, fara nicio urma de tragism.<br \/>\nBrandon \u00eesi trage masca pe fata si actioneaza asemeni unui robot \u00eentr-o societate plata, \u00eencarcata de moravuri usoare, \u00eenvaluita \u00eentr-o dimensiune pornografica. Rusinea lui se metamorfozeaza si ajunge sa fie rusinea tuturor: a sefului care are o aventura cu Sissy, a lui Sissy, o femeie tulburata, care intra \u00eenca o data \u00een cercul vicios al g\u00e2ndurilor sinucigase, chiar si a femeii din metrou, care \u00eesi aduce aminte ca este logodita si \u00eesi \u00eentrerupe imediat idila contactului vizual cu Brandon. Cu toate acestea, el recunoaste rusinea celorlalti si o \u00eengroapa pe a sa, devenind tot mai rece, mai ostil, mai critic, \u00een special \u00een ceea ce o priveste pe sora lui. Regizorul alege sa se axeze pe ambiguitatea relatiei dintre cei doi. Ce-i drept, nici nu ne dam seama daca la \u00eenceput personajele sunt frati sau fosti iubiti. Relatia pare una detasata, intima, care trece dincolo de barierele conventionale si se apropie sfios de ceea ce pare a fi viziunea lui Bertolucci din \u201eThe Dreamers\u201c. Schimbarile bruste de stare ale celor doi duc la certuri si discutii care, \u00een principiu, nu ajuta spectatorul sa descifreze misterul si nu rezolva nimic \u2013 nici conflictul exterior al protagonistilor, nici conflictul interior. Atmosfera ram\u00e2ne marcata de paraginire, p\u00e2na \u00een momentul \u00een care masca personajului principal este data jos, la vederea s\u00e2ngelui siroind pe pielea imaculata a sorei lui.<br \/>\nCu toate acestea, personajul nostru pare ca \u00eesi regaseste calmul si stabilitatea emotionala doar atunci c\u00e2nd calatoreste cu metroul. Glacialitatea ochilor lui se izbeste de chipul unei femei, care, dupa o singura strafulgerare, ajunge sa intre \u00een transa si sa se lase manipulata. Probabil, scena aceasta, \u00een care unduirile melodioase comploteaza cu efectul de transa, ofera mai multa \u00eencarcatura emotionala dec\u00e2t alte sute de scene similare din alte filme care au vrut sa exceleze prin dialog, actiune, joc actoricesc sau efecte speciale epuizante. Scena respectiva, alaturi de cea \u00een care Sissy c\u00e2nta \u00een bar celebra melodie \u201eNew York, New York\u201c, socheaza prin realismul crunt, prin faptul ca reflecta at\u00e2t de veridic trairile interioare ale personajelor si, poate, pentru ca, prin scurgerea lenta a materialului filmic, spectatorii ajung la un nivel superior de introspectie.<br \/>\nImaginea pe alocuri clarobscura, impregnata c\u00e2nd de tuse reci, c\u00e2nd de tuse calde, opereaza cadrele de urmarire ale personajului, fragment\u00e2ndu-le, iar planurile americane si cele medii aproape ca invita spectatorul sa reactioneze la ceea ce directorul de imagine vrea sa ne arate. Cele mai intense momente sunt cele \u00een care personajele si c\u00e2mpul lor vizual sunt retezate, iar din acele cadre ram\u00e2n doar fr\u00e2nturi de imagine care \u00eencearca sa-si gaseasca perechea. Tragismul lui Brandon ram\u00e2ne ascuns \u00een acest substrat frivol, brazdat de o pseudo-agonie care rasare atunci c\u00e2nd personajul se descopera impotent at\u00e2t \u00een viata sexuala, c\u00e2t si \u00een cea sentimentala, atunci c\u00e2nd \u00eencearca sa \u00eenchege o relatie cu o colega de serviciu. Mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, chiar si acest conventionalism pornografic se destrama atunci c\u00e2nd personajul paseste \u00eentr-un club underground\u00a0 si este \u00eenvaluit de nevoi cu totul diferite, aproape monstruoase; conventia ajunge, acum, sa se muleze pe programul estetic al lui Gaspar No\u00e9, unul de data aceasta experimental. Desfr\u00e2narea aproape picturala apare si \u00een scena ce se petrece \u00een faimosul Standard Hotel, din Manhattan, \u00een care carnalul este expus la vedere, at\u00e2t de subtil schitat, ca si cum lentila aparatului lui Hitchock din \u201eRear Window\u201c ar fi surprins o perioada voyeurista a New York-ului.<br \/>\n\u201eShame\u201c este un film care vorbeste despre experienta, despre trairi, si care se concentreaza pe o structura ciclica, av\u00e2nd ca element-cheie scena revederii din metrou. De data aceasta situatia se schimba. Rusinea femeii dispare. Rusinea barbatului nu exista, dar aparitia ei e iminenta, asa cum si privirea lui este mereu rece, mereu pierduta printre mii de chipuri umane, de corpuri straine.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Anul 2011 ne-a propulsat \u00eentr-o lume pe care nu credeam ca o vom mai regasi \u00een spatiul cinematografic. Steve McQueen vine, prin cel mai recent film al sau, \u201eShame\u201c\/ \u201eRusinea\u201c, cu o idee care pare sa faca senzatie chiar \u00eenainte de a fi dezvaluita pe marile ecrane. El nu se \u00eencumeta, totusi, sa foloseasca aceeasi&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/%e2%80%9eshame%e2%80%9c-%e2%80%93-omul-se-scalda-in-rusinea-constiintei-sale\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">\u201eShame\u201c \u2013 omul se scalda \u00een rusinea constiintei sale<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[],"class_list":["post-11550","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media"],"views":1750,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11550","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11550"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11550\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11550"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11550"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11550"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}