{"id":11547,"date":"2012-04-26T14:09:19","date_gmt":"2012-04-26T12:09:19","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=11547"},"modified":"2012-04-26T14:09:32","modified_gmt":"2012-04-26T12:09:32","slug":"anna-netrebko-in-%e2%80%9emanon%e2%80%9c-la-met-opera","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/anna-netrebko-in-%e2%80%9emanon%e2%80%9c-la-met-opera\/","title":{"rendered":"Anna Netrebko \u00een \u201eManon\u201c la Met Opera"},"content":{"rendered":"

Sarm, stralucire si seductie<\/strong>
\n\u00cen 2005 am vazut-o pe Anna Netrebko, seducatoare \u00een \u201eRomeo si Julieta\u201c de Gounod, la Opera din Los Angeles, alaturi de Rolando Villaz\u00f3n, cu care a format un duo irezistibil. Am tinut sa-i re\u00eent\u00e2lnesc pe cei doi, dupa un an si jumatate, \u00een acelasi spatiu, \u00een \u201eManon\u201c de Massenet. Din nou, parteneriat de vis, \u00eentr-o productie gen Hollywood semnata de cineastul Vincent Patterson, \u00een care diva rusa lua pe r\u00e2nd look-urile legendarelor Leslie Caron, Elizabeth Taylor si Marilyn Monroe.
\nDupa ce a purtat \u00een triumf prin Europa interpretarea junei Manon, Anna Netrebko s-a \u00eentors dupa sase ani \u00een America, la Metropolitan Opera, pentru o serie de spectacole concepute \u00een regia si costumele lui Laurent Pelly, cu decoruri semnate de Chantal Thomas, coproductie \u00eentre marele teatru newyorkez, Opera Regala Covent Garden din Londra, Teatro alla Scala din Milano si Th\u00e9\u00e2tre du Capitole din Toulouse. Un recent matineu s-a transmis live \u00een high definition si pe ecranele noastre de cinematograf.
\nAnna Netrebko a ramas aceeasi \u00eenc\u00e2ntatoare si ademenitoare Manon, sarmanta si expresiva de la prima intrare \u00een scena, \u201eJe suis encore tout \u00e9tourdie\u201c. \u00cen afara fluentei impecabile a liniei vocale, acutele rafinate \u00een pianissimo au fost la locurile lor. Cu dulceata a c\u00e2ntat, \u00een plina tristete si resemnare, \u201eVoyons, Manon, plus de chim\u00e8res\u201c. Emotionalitate si simplitate, un sur\u00e2s melancolic, duios si \u00eendurerat au \u00eensotit aria \u201eAdieu, notre petite table\u201c din actul secund. Minunata atmosfera! \u00cen tabloul Cours la Reine, celebra arie cu gavota a curs cu stralucirea unei cupe de sampanie, dar si cu finete provocatoare. Dupa o superba imploratie catre divinitate, \u201ePardonnez-moi, mon Dieu\u201c, aceeasi seductie fara margini a cucerit si \u00een scena de la St. Sulpice, c\u00e2nd legato-ul incitant a fost ireprosabil. \u201eN’est-ce plus ma main…\u201c. Spectaculoasa s-a aratat diva \u00een actul care se petrece \u00een ambianta hotelului parizian Transilvania si a fost sf\u00e2sietoare \u00een scena finala.
\nAnna Netrebko 2012<\/strong>
\nSi totusi, ce ar fi nou la Anna Netrebko 2012? \u00cen primul r\u00e2nd, c\u00e2teva kilograme \u00een plus \u2013 ah, c\u00e2nd ma g\u00e2ndesc la silueta Julietei si a lui Manon de acum 6-7 ani! \u2013 si un look care reflecta bine cei aproape 41 de ani. De aceea, atitudinea scenica a artistei \u00een primul act \u2013 de o mobilitate extrema ca adolescenta jucausa de… 16 ani \u2013 nu mi s-a mai parut concordanta cu aspectul fizic. Cred ca regizorul Laurent Pelly si soprana \u00eensasi trebuiau sa sublinieze ingenuitatea si naivitatea eroinei mai mult prin subtilitati si sugestii dec\u00e2t printr-o miscare exagerata, s-o recunoastem, deloc potrivita noii alure a divei. Desav\u00e2rsita din acest unghi actoricesc a fost abia mai t\u00e2rziu, prin senzualitatea care respira din fiecare aparitie, \u00een actele II, III si IV.
\nO si mai mare consistenta a vocii de acum anunta apropierea de noi roluri, mai putin virtuoze. Tatiana din \u201eEvgheni Oneghin\u201c de Ceaikovski este deja pe afisul viitoarelor stagiuni, se vorbeste si de Leonora din \u201eTrubadurul\u201c. Cel putin pentru ultimul, redirectionarea potentelor vocale va fi radicala pentru intrarea valabila \u00een stilistica verdiana. Pe de alta parte, vibrato-ul s-a mai accentuat, nu \u00eengrijorator, dar se sesizeaza. Probabil, Manon va iesi \u00een cur\u00e2nd din lista rolurilor, mai ales ca supra-acutele esentiale nu mai functioneaza fara repros. Ma g\u00e2ndesc la cele doua note de Re ale ariei si gavotei, usor rigide, cu cea de-a doua atacata sub tonul corect si reabilitata pe parcurs. Daca nu le va repara, perfectionista Anna va renunta \u00een mod sigur la personajul Manon. La valoarea ei, nu-si poate permite. Una peste alta, Anna Netrebko ram\u00e2ne o foarte mare c\u00e2ntareata \u2013 actrita, excelenta vocalista, cu sonoritati rafinate pline de prospetime, mobila si fara clipa de ragaz \u00een scena.
\nLa Belle \u00c9poque<\/strong>
\nLaurent Pelly a produs o viziune a opusului lui Massenet, s-o numesc clasica, translatata cu peste 100 si mai bine de ani fata de originalul libretului, catre perioada \u00een care a fost compusa, binecunoscuta La Belle \u00c9poque de final de veac XIX. Un spectacol \u00een care decorurile lui Chantal Thomas sunt surprinzator de austere. \u00cencearca stilizari, dar, iata, hanul din Amiens (din primul act) este de fapt o curte interioara \u00eenconjurata de ziduri masive prin care se deschid c\u00e2teva ferestre. Un subsol legat de oras printr-o scara. Ceva similar vazusem \u00eentr-o montare a operei \u201eFidelio\u201c de Beethoven, dar acolo era vorba de o… \u00eenchisoare. \u00cen actul secund, catre micuta camera a celor doi \u00eendragostiti duc din nou scari, pentru care se pare ca realizatorii au o obsesie. Se urca, se coboara frenetic. Nici tabloul Cours la Reine, pe malurile Senei, nu pare mai inspirat, numai ca locul treptelor este luat de planuri \u00eenclinate. Mai realizat a fost tabloul manastirii Saint-Sulpice, desi patul abatelui Des Grieux este plasat chiar l\u00e2nga o coloana din naos. Ciudata inventie! Si din nou un subsol, de data aceasta cu aspect de buncar cu pereti goi, a fost ambientul salii de joc a Hotelului Transilvania. O imagine potrivita a subteranelor \u00eempatimitilor ilegali ai cartilor de joc.
\nActualul \u00een mizanscena lui Laurent Pelly se manifesta \u00eensa prin modernitatea jocului scenic, prin actoria intensa, ca de obicei dinamica si plina de expresie. Costumele sunt bine \u00eencadrate \u00een epoca, av\u00e2nd tente uniforme de alb-negru pentru coristi, dar extravagante pentru Anna Netrebko \u00een actele III si IV, per total sase la numar, un record pentru un singur artist \u00eentr-un singur spectacol!
\nUn tenor de clasa<\/strong>
\nPartenerul Annei Netrebko \u00een rolul des Grieux a fost polonezul Piotr Beczala, care \u00eemplineste 46 de ani \u00een 2012. Pentru mine, a fost o surpriza foarte placuta prin lirismul intens si frazarea minunata, pigmentata cu mezzevoci, prin c\u00e2ntul dulce si acutele sigure. Rolul abunda \u00een note \u00eenalte de Si bemol si presupune o tesatura vocala dificila. Daca ar fi sa ofer doar un exemplu pentru toate acestea, ma opresc la eleganta cu care Beczala a derulat aria \u201eAh, fuyez douce image\u201c (scena de la Saint-Sulpice). Mai apoi, clipele zbuciumate din duetul cu Manon au fost redate absolut memorabil, atractia si \u201echimismul\u201c (iata, folosesc acest barbarism la moda!) dintre cei doi fiind perfecte. Am un singur repros, care tine de aversiunea mea pentru emisia \u00een falsetto \u00een partiturile romantice. Este vorba de nota de La natural a ariei \u201eEn fermant les yeux\u201c, visul (actul al II-lea). Orice tenor a carui tehnica \u00eei permite c\u00e2ntul \u00een mezzavoce ar trebui sa evite falsetti, un procedeu \u00eenvechit, apartinator unei alte epoci a evolutiei vocilor, c\u00e2nd notele acute cu rezonanta \u201ede piept\u201c nu fusesera \u00eenca inventate.
\nMeritorie a fost pronuntia \u00een limba originala, Beczala chiar graseiaza ca un nativ francez, si micile scapari sunt cu totul sporadice. De altfel, pregatirea spectacolului a fost exceptionala, ca de obicei, la Metropolitan. Ma refer aici nu numai la partea muzicala ci, \u00een mod precis, la modul de rostire a prozei de catre toti solistii, perfect autentic, \u00e0-la-Com\u00e9die-Fran\u00e7aise.
\n\u00cen alte roluri au c\u00e2ntat bine basul David Pittsinger (mult iubit de americani \u2013 am aflat la Los Angeles! \u2013, aici \u00een rolul Contelui des Grieux, dar, \u00een arietta de la St. Sulpice, cu un Fa acut prea dur, care a alterat linia de sunet altminteri frumos desenata), apoi baritonul Paulo Szot (Lescaut) si, poate mai putin performanti din perspectiva vocala, dar excelenti actori, tenorul Christophe Mortagne (Guillot de Morfontaine) si baritonul Bradley Garvin (De Br\u00e9tigny).
\nOrchestra si Corul de la Met au fost foarte competitive, asa cum ne-au obisnuit. La pupitru, Fabio Luisi, 53 de ani, dirijorul principal al teatrului. O bagheta puternic personalizata, cu solida aplecare stilistica si mare apetenta pentru dinamica. Cum le place americanilor!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Sarm, stralucire si seductie \u00cen 2005 am vazut-o pe Anna Netrebko, seducatoare \u00een \u201eRomeo si Julieta\u201c de Gounod, la Opera din Los Angeles, alaturi de Rolando Villaz\u00f3n, cu care a format un duo irezistibil. Am tinut sa-i re\u00eent\u00e2lnesc pe cei doi, dupa un an si jumatate, \u00een acelasi spatiu, \u00een \u201eManon\u201c de Massenet. Din nou,… Cite\u0219te mai mult »Anna Netrebko \u00een \u201eManon\u201c la Met Opera<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[],"class_list":["post-11547","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media"],"views":1414,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11547","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11547"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11547\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11547"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11547"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11547"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}