{"id":11528,"date":"2012-04-26T13:58:40","date_gmt":"2012-04-26T11:58:40","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=11528"},"modified":"2012-04-26T13:58:54","modified_gmt":"2012-04-26T11:58:54","slug":"antologicul-radu-stanca","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/antologicul-radu-stanca\/","title":{"rendered":"Antologicul Radu Stanca"},"content":{"rendered":"

Radu Stanca, Doti<\/em>, editie ingrijita si prefatata de Ioana Lipovanu, Bucuresti, Editura Cartea Rom\u00e2neasca, 2011, 456 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Aparitia editiei \u201eDoti\u201c, sub ingrijirea Ioanei Lipovanu, poate constitui prilejul unor consideratii mai aplicate asupra tehnicilor utilizate si a viziunilor implicate. In afara de Nicolae Manolescu, exegetii (inclusiv prefatatoarea) au staruit asupra diferentelor intre Radu Stanca si Stefan Aug. Doinas. Exista insa o interferenta intre cei doi, fundamentata in perioada c\u00e2t au locuit am\u00e2ndoi in Sibiu (1940-1945). Trasaturile comune ar fi: acumularea detaliilor in jurul obiectului, binomul climax-anticlimax, tensiunile nerezolvate, comparatiile care marcheaza (ne)respectarea unor tipologii consacrate. Comuniunea nu se explica prin existenta unei presupuse afinitati de fond. Urmarind in paralel volumul Stefan Aug. Doinas \u2013 \u201ePoezii din tinerete\u201c (2005, editat de Mircea Popa) si sectiunea \u201eDin tinerete\u201c a prezentei culegeri, observam ca orientarea lui Radu Stanca spre medievalitati si o anumita retorica, obtinuta din imbinarea modelelor oferite de Tudor Arghezi si Ion Barbu, incepuse sa se contureze in preajma iesirii din adolescenta (1939), c\u00e2nd celalalt scriitor abia a debutat. Apoi, mai intervine un factor, semnalat discret de Virgil Nemoianu in editia secunda a monografiei \u201eSur\u00e2sul abundentei\u201c (2004). Fiu de taran, cu oarecare talent si cu dorinta de a deveni poet, Doinas a acceptat sa fie cizelat de Radu Stanca si I. Negoitescu. Extrem de rar, un autor are at\u00e2ta r\u00e2vna in a se lasa educat, inteleg\u00e2nd ca, in absenta capacitatii de transfigurare a biografiei, va sluji spiritul creator cu ajutorul experientelor culturale. Si este evident ca influenta colegului din Cercul Literar a eliberat latentele stilistice, livresti si imagistice p\u00e2na la plenitudine.
\nParalele tematice<\/strong>
\nDe la aceasta constatare, terenul speculatiilor devine extrem de ofertant, pentru ca la ambii poeti intervin decalaje intre elaborare si publicare. Multe piese importante alcatuite de Doinas in 1947, ca \u201eBalada schimbului in natura\u201c sau \u201eOmul cu compasul\u201c, care urmau sa figureze in placheta \u201eAlfabet poetic\u201c, au intrat in circuitul editorial in 1964, respectiv in 1966. Aceeasi remarca ram\u00e2ne valabila si pentru \u201eArhimede si soldatul\u201c de Radu Stanca, aparuta, potrivit indicatiilor bibliografice, in \u201eTribuna\u201c (Cluj), 1965, nr. 52, p. 2. Desi postum, textul reprezinta geamanul \u201eOmului cu compasul\u201c. Nici nu mai conteaza cine a dat tonul si cine a oferit replica, dat fiind ca int\u00e2lnim o apropiere in ceea ce priveste lexicul, sintaxa si imaginarul. Diferenta consta in faptul ca Doinas este abstras din contingent, deseneaza o insula a fericitilor, cu un singur locuitor, in vreme ce Radu Stanca accepta sa-si decupeze un fragment de real, sa transforme inchisoarea platoniciana in pavaza impotriva agresiunilor razboiului, contrazic\u00e2nd dictonul lui Cicero (\u201eIn timpul razboiului, muzele tac\u201c). Prin urmare, asistam la incercarea paradoxala de a fixa tiparul lumii perisabile: \u201eSa nu te-atingi de cercurile mele,\/ Ostas viclean! Si nici sa nu te-nsele\/ Asemanarea lor cu arcul tau.\/ Sunt simple jucarii si nu fac rau.\/\/ Nu te uita prostit, cu ochiul acru.\/ In rotunjimea lor sta actul sacru\/ Care-mplineste s\u00e2nul, mingea, vasul.\/ Si-aceasta nu-i o lance, e compasul…\/ Apropie-te mai bine cu sfiala,\/ In rotunjimea lor nu e greseala.\/ Si chiar daca le vezi intinse-n zgura\/ Esenta lor e tot idee pura.\/\/ Daca arunci o piatra-n lac se isca,\/ Le-auzi st\u00e2rnind un salt de odalisca,\/ In fumuri moi se leagana agale,\/ Pe scoici si melci desfasura spirale\u201c (p. 48).
\nJocuri similare sunt detectabile in destule situatii. Impregnati de spiritul medieval din Sibiu, cei doi participa la un turnir. Toate disputele se incheie cu o remiza. Un competitor propune o tema. Celalalt se achita de obligatie prin marcarea diferentei specifice. Daca binecunoscutul \u201eCorydon\u201c ii era dedicat indirect lui I. Negoitescu, Doinas face in asa fel inc\u00e2t sa introduca in \u201eCrai de ghinda\u201c gustul pentru kitsch si ostentatie al pastorului transformat in atractie a burgului. Dar dezbaterea se poarta si pe terenul temelor grave, asa cum se int\u00e2mpla cu \u201eArgumentele (Zv\u00e2rcolirile) lui Iuda\u201c (Doinas) si \u201eLamentatia lui Iuda Iscarioteanul\u201c (p. 150-151). Ne confruntam cu un demonism tratat baladesc. De altfel, atmosfera gotica se numara printre trasaturile dominante ale poemelor lui Radu Stanca. Asasinate, comploturi, blesteme si semne funeste se inlantuiesc ca intr-un dans macabru: \u201eAcuma castelul e doar o ruina\/ Dar tu vino, chiar daca numai schelet.\/ Sunt si eu fantoma. Vom fi o patina\/ A evului nostru tacut si discret.\/\/ O! Vino! Prin vremea aceasta barbara\/ S-a ducem un aer usor medieval,\/ Sa facem lumina in curti si pe scara,\/ Sa-ntindem ghirlana cu flori pe portal.\/\/ Si-n zgomotul oaselor lenes atinse,\/ Si-n sunetul tristului, vechi menestrel,\/ Cu ochii pierduti si cu bratele-ntinse,\/ Sa punem fanionul din nou pe crenel.\/\/ In turn s-au pornit iarasi vechile pl\u00e2ngeri,\/ Liliecii stau toti cu aripile-n jos,\/ Iar astept sa cobori si sa s\u00e2ngeri\/ Si-alaturi de mine sa suferi frumos\u201c (\u201eSeara medievala\u201c, p. 107).
\nPoeme de amor<\/strong>
\nDe necontestat, trasatura care il face antologic pe Radu Stanca este abilitatea de a rosti, cu aceeasi maiestrie, partiturile feminine si masculine din lirica erotica. Dragostea se subsumeaza unor ritualuri pag\u00e2ne, in care primeaza codurile si recuzita, nu sentimentul. Mim\u00e2nd afectiunea, poetul intra in registrul modernistilor, interesati de suprapunerea sensurilor, nicidecum de trairea imediata. Relatia partenerilor este caracterizata de narcisism. Gesturile sunt ample. Corporalitatea echivaleaza cu statuarul si senzualul provocator. Pe amanti ii intereseaza arta de a fi curtenitori. Afluxul de atitudini, de comportamente si de obiecte incadreaza versurile in barocul asiatic, unde travestiurile sunt obligatorii. Finalitatea ceremonialului inseamna posesiune sau crima: \u201eMi-am descheiat scurteica peste piept\/ Si m-am stropit cu ape parfumate,\/ Ca pe-un t\u00e2lhar m-am dus ca sa-l astept\/ Noaptea-n gradini si-n locuri neumblate.\/\/ Mi-am scos din scrin viziera cu briliant\/ Si, parasindu-mi curtea si palatul,\/ L-am insotit, sun\u00e2nd din olifant,\/ In codrii-n care misuna v\u00e2natul.\/\/ C\u00e2nd mi-a vorbit de trupul ei frumos,\/ Intinsa pe covoare l\u00e2nga vatra,\/ Mi-am dezvelit, misc\u00e2ndu-mi lunecos,\/ Calc\u00e2iele si umerii de piatra.\/\/ Ca sa-l imbat, i-am dat sa bea must ars\/ Si-ntre ogari, in mijlocul poienii,\/ Cu fum inalt, pe rugul lui, am ars,\/ C\u00e2nt\u00e2nd, cele mai scumpe mirodenii\u201c (\u201ePisica\u201c, p. 96-97).
\nPartenerii traiesc intr-un spatiu incert, asemenea mirosurilor care se amesteca. Cuv\u00e2ntul genereaza iluzii de realitate, dar neonorarea promisiunilor distruge imediat himera (\u201eTrubadurul mincinos\u201c, \u201eCea mai frumoasa floare\u201c). Alteori, amintirea devine mai trupeasca dec\u00e2t orice atingere. Femeia traieste prin efigii care, puse laolalta, plamadesc inca o Galatee, un alter ego al barbatului: \u201eAm masca ta alba cu fruntea in laur\/ Infipta-ntr-o larga cortina albastra\/ Si noaptea, in ore de grea insomnie,\/ Mi-anin fara pace privirea cu d\u00e2nsa.\/\/ Sunt gata sa dau noua pungi si-o bratara\/ De aur masiv celui care mi-ar vinde,\/ Pe pretul acesta, agrafa cu care\/ Iti tii innodata pe umar mantila.\/\/ Iar celui ce-n schimb, pe ascuns, mi-ar aduce\/ Masurile s\u00e2nului tau si-ale gleznei,\/ As fi inclinat fara nicio tocmeala\/ Sa-i dau vila mea de la marginea marii\u201c (\u201eInt\u00e2ia oda a lui Lactantiu pentru iubita sa\u201c, p. 136). Exista la Radu Stanca si o aplecare catre imagini apropiate de onirism, cu mentiunea ca poetul este interesat de tragic, nu de grotesc, asa cum va fi atras Leonid Dimov. Scriitorul nu-si inchipuieste tablouri statice, scene iluminate dupa fiecare vers. Concepe o serie de fresce, urm\u00e2nd cursul unei naratiuni. Aici identificam o noua similitudine cu Doinas. De acelasi coleg il mai leaga preferinta pentru o constructie metrica recognoscibila in \u201eTrandafirul negru\u201c sau \u201eNunta\u201c, introducerea punctului culminant printr-o structura adversativa, imposibilitatea de a se opune fatumului si relatia indisolubila a personajului cu dublul sau (floral, animalier sau instrumental): \u201eDar intr-o noapte de prea mult c\u00e2ntat\/ Deodata corzile plesnira,\/ Un vaier scurt si-un tipat inclestat\/ Sub cerul plumburiu se-ncolacira.\/\/ Atunci, cu ochii mari, inspaim\u00e2ntati,\/ Din parul blond isi smulse patru fire.\/ (Si voi r\u00e2deati, nebunilor, r\u00e2deati)\/ Fecioara, insa, ea, c\u00e2nta-n nestire.\/\/ Ce c\u00e2ntec pur si nemaiauzit!\/ N-o sa vi-l spun, caci nu se poate spune.\/ Dar prea mult timp, pe lemnul istovit,\/ Nu dainuira nici aceste strune,\/\/ Nici ele nu putura, prin alei,\/ Sa-i prelungeasca marea agonie.\/ Si-acuma fata doarme-n racla ei.\/ Ca o vioara fr\u00e2nta in cutie\u201c. (\u201eFata cu vioara\u201c, p. 197).
\nFara a fi integrala, editia \u201eDoti\u201c ilustreaza dificultatile reconstituirii textelor dupa manuscrise, eforturile de gasire a coerentei in organizarea ciclurilor si problemele in stabilirea titlurilor unor compozitii postume, publicate in presa cu denumiri improvizate. Operatiunile de normare sunt extrem de migaloase, iar Ioana Lipovanu se achita meritoriu de obligatii. Cartea devine inca o marturie a faptului ca pregatirea unei lucrari dupa criterii filologice riguroase poate consuma c\u00e2teva decenii. Dar truda este pe deplin rasplatita, prin restituirea unuia dintre cei mai de seama reprezentanti ai liricii erotice rom\u00e2nesti.<\/p>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Radu Stanca, Doti, editie ingrijita si prefatata de Ioana Lipovanu, Bucuresti, Editura Cartea Rom\u00e2neasca, 2011, 456 p.   Aparitia editiei \u201eDoti\u201c, sub ingrijirea Ioanei Lipovanu, poate constitui prilejul unor consideratii mai aplicate asupra tehnicilor utilizate si a viziunilor implicate. In afara de Nicolae Manolescu, exegetii (inclusiv prefatatoarea) au staruit asupra diferentelor intre Radu Stanca si… Cite\u0219te mai mult »Antologicul Radu Stanca<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[7632,7631],"class_list":["post-11528","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-doti","tag-radu-stanca"],"views":2165,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11528","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11528"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11528\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11528"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11528"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11528"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}