\u00cen asteptarea rezultatului final al alegerilor prezidentiale din Franta, sa ram\u00e2nem tot pe pam\u00e2nt francez cu probleme la fel de serioase. Este important daca se va produce o schimbare la Elys\u00e9e? Este. Daca la 6 mai sansele vor fi de partea lui Sarkozy, francezii cam stiu ce-i asteapta. Si noi, europenii. Dreapta franceza este bonapartista, are un simt orgolios al ordinii si m\u00e2ndria de a fi mostenitoarea Revolutiei si a razboaielor victorioase napoleoniene. Daca vin la putere socialistii prin Hollande, adepti ai politicii de protectie sociala, \u00eentrebarile privind viitorul vor fi multe \u00een conditiile crizei care nu se mai termina. Vom asista la un decupaj politic cu urmari \u00een re-configurarea rolului statului, asa cum si-o doresc socialistii francezi. Daca se va \u00eent\u00e2mpla \u00een Franta se poate \u00eent\u00e2mpla si \u00een ale state, de ce nu? Aceasta nu echivaleaza, \u00eensa, cu garantarea redresarii economice si depasirea dificultatilor produse de criza profunda si prelungita \u00een care am intrat. O Franta socialista poate constitui un model de schimbare politica pe continent, cu repercusiuni la nivelul Uniunii Europene. Mai ales \u00een procesul, acceptat si declansat, de extindere \u00een Balcanii de Vest. Sa ne oprim la parerile expertilor francezi, de dreapta, de centru sau de st\u00e2nga, deci nu ale politicienilor, privind oportunitatea acestei extinderi. Parerile lor sunt de luat \u00een seama pentru ca, desi asistam la o crestere a autoritarismului german, capacitatea decizionala comunitara este influentata politic destul de mult de Paris. Prezenta Frantei \u00een ,,nucleul politic dur\u201c al Uniunii Europene a permis un anumit echilibru la nivel decizional. Indiferent cine va ocupa fotoliul prezidential la Elys\u00e9e, Parisul se va bate pentru continuarea functionarii tandemului franco-german la conducerea Uniunii Europene. Un dezechilibru nu este de bun augur \u00een conditiile \u00een care statele membre, ne place sa acceptam sau nu, sunt deja asezate discriminatoriu pe categorii si clase. Criza a ad\u00e2ncit diferentierea. Exista iluzii ca statele se pot salva singure, dar turbulentele de pe continent si din lume le antreneaza \u00een bloc \u00een dificultati. Depasirea acestora nu se poate face pe cont propriu. Si nici pe contul Uniunii \u00eenainte ca aceasta sa se reformeze. Mai \u00eent\u00e2i economic, apoi social si \u00een final politic. Uniunea Europeana trebuie sa intre \u00eentr-un proces substantial de transformari. P\u00e2na atunci, sa vedem ce se \u00eent\u00e2mpla cu unul dintre proiectele ei majore: extinderea \u00een Balcanii de Vest. Ofer cititorilor revistei \u201eCultura\u201c opiniile lui Jean-Dominique Giuliani, presedintele Fundatiei \u201eRobert Schuman\u201c, Sami Andoura, cercetator la Europa Noastra si Catherine Trautmann, deputat european. \u00cenainte de a-i asculta, o mica introducere \u00een subiect. Dupa marea operatiune de extindere \u00een centrul si Estul Europei din 2004 si 2007, Uniunea Europeana se vede \u00een fata unei noi tentative de prelungire a spatiului comunitar \u00een Balcani. \u00centrarea Croatiei este prevazuta pentru iulie 2013; negocierile cu Turcia si Macedonia au fost, din motive diferite, blocate. Turcia nu are prieteni la Paris si prin nordul continentului, iar Macedonia la Atena. Muntenegru si Serbia au fost, \u00een sf\u00e2rsit, recunoscute oficial drept ,,candidate\u201c. Daca mai adaugam la aceste cinci state si Islanda, am putea avea, c\u00e2ndva, cine mai stie c\u00e2nd, o Europa comunitara cu 33 de state membre. Si, acum, opiniile unor experti despre extindere ca politica si extinderea \u00een Balcani ca oportunitate.
\nJean-Dominique Giuliani, presedintele Fundatiei \u201eRobert Schuman\u201c, considera ca extinderea Uniunii Europene a fost un proces pozitiv c\u00e2ndva pentru ca a permis milioanelor de greci, spanioli si portughezi sa \u00eentre \u00een familia democratiei europene, iar Austriei, Finlandei si Suediei sa iasa din izolarea pe care le-o impunea statutul lor de tari neutre adoptat dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial. \u201eNimeni nu contesta efectele benefice ale politicii europene de largire la 21 de state de dupa 1957. Ritmul mediu de primire de noi membri \u00een acest interval a fost de trei ani; \u00eentre 1973 si 2007 acest ritm s-a accelerat iar intervalul de timp s-a micsorat la nouasprezece luni. Mai \u00eent\u00e2i noii primiti s-au confruntat cu obligatiile europene \u00een materie de stat de drept, democratie si respectul minoritatilor; apoi, cu regulile constr\u00e2ngatoare ale pietei unice si, \u00een final, au trebuit sa accepte ansamblul dreptului european cunoscut sub numele de acquis comunitar. Uniunea a \u00eenfaptuit o opera extraordinara de transformare a statelor si, poate, fara echivalent. Dar, dupa acest val, Uniunea pare mai degraba o mare piata pe care si-o doreau britanicii dec\u00e2t o veritabila uniune politica pe care si-o propusesera parintii fondatori. Politica de largire a servit de erzat \u00een locul unei politici externe a carei lipsa se resimte mai ales la frontiere. Aderarea unor noi membri a adus \u00een interiorul Uniunii numeroase noi probleme, cum ar fi cele dintre Cipru si Turcia. Influenta Uniunii pe scena internationala nu a crescut. Putem spune ca, de fapt, procesul de integrare interna a fost fr\u00e2nat chiar de extindere. Nimeni nu \u00eendrazneste sa mai aminteasca acum de fiscalitate sau de aparare comuna, doua domenii ale suveranitatii prin excelenta care conditioneaza relansarea unificarii europene. Cei 27 nu mai pot obtine majoritatea necesara progresului \u00een aceste materii. \u00cen aceasta privinta, onestitatea ne obliga sa constatam ca primele aderari au slabit mai mult Uniunea dec\u00e2t cele ulterioare. Marea Britanie, Irlanda si Danemarca au multiplicat opting out, exceptiile adica, la problemele zonei euro, zonei Schengen si politicilor comune de aparare; statele din Nord sunt cele mai \u00eendaratnice la orice abordare a fiscalitatii comune\u201c. Am recurs la un citat mai amplu pentru ca el ofera radiografia unora dintre fisurile care par ca se largesc \u00een interiorul Uniunii. Concluziile lui Giuliani nu sunt prea \u00eencurajatoare. El considera ca Uniunea trebuie g\u00e2ndita \u00een raport cu lumea, nu sa se concentreze exclusiv pe obiective interne. Mai multe dintre obiectivele sale, cum ar fi concurenta, competitivitatea, politicile monetara, comerciala, agricola si industriala, sunt discutabile, crede francezul. De aici si opinia ca extinderea \u00een continuare, fara reformarea Uniunii, ar putea conduce la diluarea si mai accentuata a unitatii europene, la slabirea si mai mare a sprijinului popular si la ratarea obiectivelor majore. Giuliani nu respinge extinderea, ci o conditioneaza de reformarea structurilor comunitare. Cine ar putea sa-l contrazica? Deci, mai \u00eent\u00e2i reforma si apoi extinderea. O conditie a reusitei proiectului ar conferi-o sinceritatea \u00een tratarea cu pretendentii la integrare. ,,Oferindu-le o perspectiva precisa pentru un parteneriat economic si politic puternic si durabil, ar trebui sa avem curajul sa le spunem candidatilor actuali ca noi conditionam continuarea procesului de extindere de reforma prealabila a Uniunii\u201c.
\nO analiza interesanta am gasit \u00een studiul unei cercetatoare de la Europa Noastra, Sami Andoura, fidela neconditionat a strategiei de extindere a Uniunii Europene. \u00cencep cu concluzia ei: extinderea este un instrument pentru Uniunea Europeana si o perspectiva pentru vecinii nostri. Aceasta este o perspectiva politica a procesului de largire a spatiului comunitar care \u00eesi are temeiul \u00een filozofia Europei unite a parintilor fondatori preocupati de reconciliere. De aceea, statutar, constructia europeana a fost \u00eentotdeauna deschisa catre vecini. Dupa lichidarea dictaturilor din Sud (Italia, Spania, Portugalia) si ridicarea Cortinei de Fier, Uniunea s-a extins ajung\u00e2nd acum sa cuprinda \u00een spatiul ei cinci sute de milioane de oameni. Mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, Uniunea contribuie la stabilitatea politica si la dezvoltarea economica a statelor vecine. Largirea din 2004 a influentat perceptia actuala a viitorului relatiilor \u00eentre Uniune si vecini. Ea a permis integrarea unor state al caror nivel de bogatie era inferior mediei europene. Este adevarat ca, prin cresterea numarului membrilor la 25, \u00een 2004 si la 27, \u00een 2007, componenta Uniunii a devenit eterogena, ceea ce face ca guvernarea sa devina complexa. De unde si o modificare a perceptiei greutatilor provocate de criza. Atentie, spune cercetatoarea, la indicarea corecta a vinovatilor. ,,Tentatia din timpul crizei de a imputa ultimilor veniti dificultatile din Uniunea Europeana este gresita. Aceasta perceptie negativa nu este \u00eempartasita de toata lumea. O ancheta indica faptul ca sprijinul pentru largire a scazut \u00eentre 2008-2010, dar ca el a progresat \u00een ultima perioada. Cercetatoarea franceza precizeaza ca \u00eenrautatirea opiniilor fata de noii veniti este sensibila \u00een tarile puternic afectate de criza, ca Irlanda si Grecia, chiar si \u00eentr-o tara care nu a fost lovita de recesiune ca Finlanda, dar la nivelul populatiei, reactia cea mai puternica de \u00eengrijorare este provocata de dereglarea sistemului financiar international si de concurenta statelor extra-comunitare \u00een care salariile sunt mici, cum ar fi China. ,,Strategia de largire ram\u00e2ne de actualitate fie si pentru ca multe dintre statele vecine aspira sa se alature Uniunii Europene; pentru acestea, Uniunea constituie un model atractiv de partaj de suveranitate, de solidaritate economica si politica. Pe aceasta baza, Bruxelles-ul ar trebui sa deschida perspectiva de aderare a statelor din Balcanii occidentali care respecta conditiile prealabile si care realizeaza progresele ce li se cer\u201c. Cercetatoarea da cazul Serbiei ca avansat si crede ca Islanda, alta candidata, aflata de cealalta parte a continentului, nu ridica nici ea probleme. Interesanta mi se pare concluzia sa \u00een privinta Turciei: ,,Viitorul Turciei continua sa-i divizeze pe europeni, vocatia acestei tari de a se integra \u00een Uniunea Europeana este perceputa, \u00een general, negativ. Negocierile de aderare, deschise cu acordul statelor membre, trebuie sa fie continuate fara limite sau prejudicii (un fel de a evita sa mai aminteasca opozitia lui Sarkozy, n.n.), cu conditia ca Turcia sa progreseze pe calea reformelor. Pe termen scurt, pariul este: ,,sa intre Europa \u00een Turcia si nu invers\u201c. Formulare care, cred, nu trebuie sa fie considerata ofensatoare de turci, iar europenii sa o asimileze corect, fara ipocrizie.
\nEuro-deputata Catherine Trautmann abordeaza extinderea Uniunii prin prisma dimensiunii sociale. Criza pe care o traverseaza Europa a supus modelul social european unor critici severe, spune Trautmann. Pornind de la aceasta constatare ea propune declansarea unor dezbateri serioase privind continuarea extinderii Uniunii Europene. A trasa Uniunii frontiere este o necesitate; fara acestea, este dificil sa construim un sentiment de apartenenta, cu at\u00e2t mai putin o identitate. Criza din zona euro nu pune direct \u00een discutie pasii care mai ram\u00e2n de facut pentru aderarea a noi state. Dificultatile ar veni din alta parte si ele sunt privite diferit la Paris, la Berlin sau la Londra. Francezii sunt nelinistiti \u00een privinta perspectivei ca, prin largirea Uniunii Europene, sa-si piarda locurile de munca datorita politicii de delocalizare spre noile state integrate. Dar mult mai nelinistiti sunt atunci c\u00e2nd constata ca ,,anumite companii cauta pe toate caile profituri maxime juc\u00e2nd pe diferentele salariale dintr-o tara sau alta, nu neaparat \u00een Europa, ci la Est unde deplaseaza unitatile de productie\u201c. Si, ca frantuzoaica, nu a scapat ocazia sa arate cu degetul spre Germania. ,,Unele mari \u00eentreprinderi germane integrate au stiut sa profite de pe urma extinderii la Est prin transferarea unei parti a capacitatilor lor productive \u00een tarile vecine, mentin\u00e2nd principalul nucleu de activitate si locurile de munca \u00een Germania\u201c. Chestiunea care se pune \u00een situatia respectiva este de a cunoaste cum poate fi transformat acest tip de strategie industriala nationala, unilaterala si non-productiva \u00eentr-o strategie europeana de distributie a productiei, inclusiv de solidaritate, adaptata la o foaie de parcurs sociala ambitioasa. ,,Din nefericire, absenta unei vointe politice a majoritatii conservatoare europene \u00een privinta unei convergente sociale si fiscale blocheaza orice perspectiva de evolutie si conduce la o concurenta inacceptabila \u00eentre state. La ora actuala, c\u00e2nd Europa este fragmentata iar proiectele ei se restr\u00e2ng la interese nationale, extinderea ram\u00e2ne o ambitie ce tine de istorie: sa depasim divizarea batr\u00e2nului continent\u201c.
\nDa, dar cum? C\u00e2te vagoane pot fi atasate la locomotiva Uniunii Europene?<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00cen asteptarea rezultatului final al alegerilor prezidentiale din Franta, sa ram\u00e2nem tot pe pam\u00e2nt francez cu probleme la fel de serioase. Este important daca se va produce o schimbare la Elys\u00e9e? Este. Daca la 6 mai sansele vor fi de partea lui Sarkozy, francezii cam stiu ce-i asteapta. Si noi, europenii. Dreapta franceza este bonapartista,… Cite\u0219te mai mult »Trei opinii diferite despre extinderea Uniunii Europene (subiect de vacanta)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-11517","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica"],"views":2029,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11517","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11517"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11517\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11517"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11517"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11517"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}