{"id":11514,"date":"2012-04-26T13:51:57","date_gmt":"2012-04-26T11:51:57","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=11514"},"modified":"2012-04-26T13:52:09","modified_gmt":"2012-04-26T11:52:09","slug":"%e2%80%9eits-a-rich-mans-world%e2%80%9c","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/%e2%80%9eits-a-rich-mans-world%e2%80%9c\/","title":{"rendered":"\u201eIt’s a Rich Man’s World!\u201c"},"content":{"rendered":"

De cur\u00e2nd, \u00een mesajul lui duminical catre natiune, presedintele Barack Obama a perorat \u00een favoarea saracilor si a clasei de mijloc, propun\u00e2nd obligativitatea acelei Buffet Tax, adica taxarea substantiala a milionarilor \u201epentru ca si ei trebuie sa-si plateasca datoria fata de tara!\u201c. Dupa aceste cuvinte simtite, presedintele l-a trimis, \u00een timpul saptam\u00e2nii, pe consilierul sau, Jim Messina, sa faca turul marilor banci de pe Wall Street ca sa str\u00e2nga de la milionari bani pentru finantarea… propriei sale campanii electorale… Deh, politica e politica!<\/strong><\/em>
\n\u201eIt’s a Rich Man’s World!\u201c anunta coperta prestigiosului \u201eHarper’s Magazine\u201c, adica lumea apartine celor bogati. Daca acest titlu s-ar referi numai la inegalitatea flagranta de resurse si posibilitati, nu ar fi mai nimic nou. Aceasta a fost deja, \u00een fond, tema principala a miscarii Occupy Wall Street, \u00eenceputa \u00een 2011. Noutatea consta \u00een modul \u00een care bogatia se transfera direct \u00een influenta asupra guvernului si \u00een putere decizionala. Super-bogatasii nu mai ezita deloc sa se transforme \u00een \u201eactionari\u201c ai optiunilor guvernamentale. G\u00e2nditorul cel mai emblematic al acestei epoci va fi, probabil, considerat \u00eentr-o buna zi Ajay Kapur. El nu e nici politolog, nici economist si nici sociolog, ci un analist de origine indiana care decide strategia puternicei Deutsche Bank \u00een Asia. Acum c\u00e2tiva ani, c\u00e2nd lucra ca strateg al colosului bancar Citigroup de pe Wall Street, Kapur a publicat un studiu pentru uz intern \u00een care teoretiza aparitia unui nou sistem mondial, pe care l-a numit plutonomie (din plutocratie si economie); un sistem \u00een care cei mai bogati vor defini legile, vor scrie regulile, vor dicta agenda liderilor lumii. Statele Unite, Anglia si Canada sunt pentru Kapur modelele originare de plutonomie \u00een secolul XXI, tot asa cum \u00een trecut fusesera Spania secolului al XVI-lea, Olanda secolului al XVII-lea si America anilor ’20, \u00eenainte de Marea Depresiune. Pentru Thomas Frank, autorul articolului din \u201eHarper’s Magazine\u201c, \u201everitabilele partide politice de referinta \u00een cursa electorala din Statele Unite sunt super-bogatasii, care investesc \u00een candidaturile lor si au obiective de c\u00e2stig precise\u201c.
\nS-ar putea spune, asadar, ca dilatarea, marirea inechitatii \u00een c\u00e2stig si avere este numai un aspect: un simptom si o consecinta, dar nu boala \u00een sine. Datele sunt de-a dreptul impresionante. Din 1978 si p\u00e2na \u00een prezent, 1% din americanii cei mai bogati si-au vazut c\u00e2stigurile cresc\u00e2nd cu 256% \u00een vreme ce puterea de cumparare a familiei americane medii a stagnat. \u00cen ultimii doi ani, adica de la sf\u00e2rsitul \u201eoficial\u201c al recesiunii americane, 93% din cresterea capitalului national a fost sechestrat de 1% din populatia privilegiata. Nivelul de concentrare a resurselor poate fi comparat doar cu situatii istorice pre-capitaliste, regimuri imperiale sau feudale. De exemplu, familia Walton, proprietara popularei retelei de magazine Walmart, poseda un patrimoniu superior celui a 150 de milioane de americani pusi \u00eempreuna. \u201eGuvernul celor bogati\u201c converge, cel putin \u00een parte, cu puterea corporatiilor lor. Lucrul nu e de mirare: patronii Universului de astazi sunt, \u00een general, mari capitalisti, actionari care controleaza piata, sau acei top-manageri care se afla la comanda imperiilor economice ce depasesc uneori cu mult veniturile statelor lor nationale. Acelasi grup Walmart are un venit anual mai mare dec\u00e2t venitul national a 25 de state \u00eempreuna! Fondul de investitii Blackrock din Wall Street administreaza un patrimoniu (3 500 de miliarde de dolari) superior rezervelor oricarei banci centrale din lume, inclusiv cea chineza. Goldman Sachs, la r\u00e2ndul sau, are un activ superior Bancii Centrale Europene care gestioneaza moneda a 17 tari! Situatia e aceeasi si \u00een ceea ce priveste acei bogatasi progresisti, al caror patrimoniu este folosit pentru scopuri nobile, altruiste, de binefacere. De pilda, Fundatia Bill Gates (cu un capital de 33,5 miliarde de dolari) aloca mai multi bani tarilor sarace dec\u00e2t Organizatia Mondiala a Sanatatii si decide astfel asupra programelor sanitare ale acestor natiuni.
\nPericolele unei plutonomii, o guvernare a celor bogati, au fost semnalate \u00eenca de la \u00eenceputul capitalismului. Adam Smith, parintele teoretic al economiei de piata, avertiza asupra marilor injustitii si discrepante generate atunci c\u00e2nd guvernul civil e organizat pentru apararea intereselor celor bogati. De la Alexis de Tocqueville la Theodore Roosevelt, \u00eentreaga istorie americana e plina de semnale de alarma si denunturi ale incompatibilitatii dintre buna guvernare si concentrarea puterii economice. \u00cen zilele noastre, acest pericol asuma o dimensiune noua. Cei trei sute de mii de americani cei mai bogati – care nu sunt nici macar acel faimos 1% din populatia americana, ci o elita si mai restr\u00e2nsa, cam de vreo 0,1% -, nu numai ca au controlul asupra 50% din venitul national, \u00een comparatie cu cei 180 de milioane de concetateni, dar sunt activi angajati \u00een guvernarea tarii, astfel \u00eenc\u00e2t aceasta situatie, acest raport sa nu se schimbe. E una dintre concluziile la care au ajuns studiile lui Jacob Hacker si Paul Pierson. Inegalitatile flagrante nu ar fi o consecinta naturala a globalizarii si progresului tehnologic care saracesc pe cei mai putin instruiti. \u00cen mare parte, discrepanta dintre cei foarte bogati si cei foarte saraci ar fi, \u00een fapt, \u201efabricata\u201cde politica fiscala si de aceea a cheltuielilor publice. Si aici intervine \u201eguvernul celor bogati\u201c. Coincidenta dintre puterea lor si hipertrofia marilor corporatii, mai ales \u00een domeniul finantei, este cruciala: acel 0,1% care sta \u00een v\u00e2rful piramidei e \u00een proportie de 60% compus din \u00eenalti manageri si bancheri. Bogatasii au \u00eenvatat sa se organizeze politic \u00een Statele Unite la lumina zilei, prin organizatii precum Chamber of Commerce, Club for Growth sau Americans for Tax Reform.
\nAstazi, \u00een campania electorala pentru nominalizarea candidatului republican, nu conteaza at\u00e2ta sa stim cine sunt Mitt Romney, Rick Santorum si Newt Gingrich, c\u00e2t mai ales cine sunt actionarii lor, super-bogatasii care candideaza pentru rolul de guvern efectiv al natiunii. \u00cen dificultate \u00een fata mareei de bani care \u00eei finanteaza pe republicani, presedintele Barack Obama, dupa ce a criticat constant marea finanta, a decis, p\u00e2na la urma, sa se foloseasca si el de ea. Dupa cum relateaza \u201eBloomberg News\u201c, c\u00e2nd consilierul prezidential Jim Messina s-a dus sa ceara fonduri pentru campania electorala, \u00eentr-o reuniune cu marii bancheri, el i-a asigurat pe acestia ca, daca va fi reales, Barack Obama va avea o atitudine benevolenta fata de Wall Street.
\nCiudate mai sunt caile politicii!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

De cur\u00e2nd, \u00een mesajul lui duminical catre natiune, presedintele Barack Obama a perorat \u00een favoarea saracilor si a clasei de mijloc, propun\u00e2nd obligativitatea acelei Buffet Tax, adica taxarea substantiala a milionarilor \u201epentru ca si ei trebuie sa-si plateasca datoria fata de tara!\u201c. Dupa aceste cuvinte simtite, presedintele l-a trimis, \u00een timpul saptam\u00e2nii, pe consilierul sau,… Cite\u0219te mai mult »\u201eIt’s a Rich Man’s World!\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-11514","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica"],"views":1849,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11514","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11514"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11514\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11514"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11514"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11514"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}