{"id":11508,"date":"2012-04-26T13:49:44","date_gmt":"2012-04-26T11:49:44","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=11508"},"modified":"2015-01-15T16:53:47","modified_gmt":"2015-01-15T14:53:47","slug":"a-trecut-caleasca-a-ramas-cotiga","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/a-trecut-caleasca-a-ramas-cotiga\/","title":{"rendered":"A trecut calea\u015fca. A r\u0103mas cotiga"},"content":{"rendered":"

Stramosii, mai religiosi dec\u00e2t noi, credeau ca e un noroc sa mori \u00een S\u00e2mbata Mare. Mergi direct \u00een Rai, fara alte formalitati. Consecventi credintei \u00een Viata viitoare, ar trebui sa privim aceasta eventualitate nu ca pe o simpla \u00eent\u00e2mplare norocoasa, ci, vaz\u00e2nd \u00een viata pam\u00e2nteana doar un interludiu, ca pe principala sansa a acesteia. Unii si-or fi \u00eenchipuind, la modul plescar, ca s-ar proclama un fel de amnistie pe 24 de ore sau ca se distribuie \u00een ceruri indulgente promotionale. Atunci viata ar fi un pariu cu cota de 1 la 365, except\u00e2nd anii bisecti, olimpici si de alegerei prezidentiale \u00een S.U.A.<\/strong><\/em>
\nUrmarind \u00een vreme tragerile acestei tombole celeste, observam ca nu e chiar loterie-loterie. Selectia pentru ziua cea mai fasta pare chibzuita acolo unde trebuie, c\u00e2stigatorii fiind stabiliti dupa merite, nu aleatoriu. Ar fi mai cu noima. Ne-ajunge pe Pam\u00e2nt loteria vizelor pentru raiul american, ne-ajunge exceptia t\u00e2lharului de pe cruce. Avem suficient de multe pacate ca sa mai fie \u00eencurajat raul cu acte si practici de clementa. Sansa aia de Viza Schengen intergalactica s-o aiba cine merita.
\nAnul acesta a fost cota mai mare, de 1 la 366. Din nefericire, n-a gresit. S-a dovedit, cum banuiam, selectiva. Trec\u00e2nd nu cu dricul, ci cu careta \u00eemparateasca, Inevitabila l-a invitat pe unul dintre cei mai cuminti si mai cu minte dintre noi.
\nMarea tristete e ca rasplatirea unuia \u00eenseamna saracirea celorlalti. Plec\u00e2nd Florin Constantiniu, am ramas mai sarmani, mai prapaditi, mai rataciti. Ne-a parasit dupa ce a raspuns, \u00een felul lui responsabil, doct, luminos dar transant unei \u00eentrebari grele. Eruditia, echilibrul si seninatatea care l-au caracterizat dau verdictului valoare de irevocabil. A acordat clasei politice contemporane trei superlative care explica totul: \u201eeste cea mai incompetenta, cea mai lacoma si cea mai aroganta din istoria Rom\u00e2niei\u201c. Punct.
\nAr mai fi urmat o \u00eentrebare. Fundamentala. Cred ca ne-a fost teama s-o rostim. La g\u00e2ndul ei, o frica rece ne cuprinde, ca o apa ce s-a revarsat pe \u00eennoptat si ne \u00eenvaluie fara a fi \u00een stare sa \u00eei vedem, prin \u00eentunericul umed, cuprinsul.
\nAcum 22 de ani visam naivi ca a \u00eenceput renasterea nationala. A c\u00e2ta? Harnici \u00een \u00eenceputuri, n-avem curajul sa le numaram. Ne captiva miracolul temnitei naruite crez\u00e2ndu-ne liberi. Cine sa vada \u00eenchisoarea din noi? Inexplicabil, dintre relele trecutului cea mai rezistenta s-a dovedit frenezia demolarilor. Printre ruine jubilau sobolanii si gardienii. Oamenii de r\u00e2nd se tineau pe de laturi, nauciti dar optimisti. C\u00e2te cineva amintea ca traim \u00een \u201eGradina Maicii Domnului\u201c. Pe masura ce \u201egradina\u201c devenea un maidan de 237.500 kmp., cei de pe margini, lumea adevarata semana tot mai mult cu o dinastie sau un trib incapabil sa se reproduca. \u00centr-un spiciulet rostit la o lansare de carte am suspinat despre \u201elumea buna a anilor ’90\u201c. Era si un istoric de fata, altul dec\u00e2t ilustrul disparut. S-a g\u00e2ndit putin si mi-a validat zicerea si temerea. \u201eDa, a fost o lume speciala a anilor ’90, care se pierde\u201c.
\nAm\u00e2ndoi stiam \u00eensa ca e un amurg demult \u00eenceput. \u00centr-un secret mai mare dec\u00e2t pe vremea Securitatii, ma obseda o tema pe care nici nu \u00eendrazneam sa o enunt. Mi-era teama sa nu dau apa la moara dusmanilor, mi-era teama sa nu fiu renegat, mi-era teama sa nu ma blesteme stramosii. Mi-era teama chiar si de Judecata de Apoi.
\n\u00cen iunie 2003 a avut loc meciul Norvegia-Rom\u00e2nia. Scor 1-1, fatal pentru nationala. Nu am aproape nicio atractie pentru fotbal, chiar daca admit ca starea sportului unei natiuni reflecta starea sanatatii ei fizice si morale. Dar Marius Nitu a scris atunci un editorial exceptional. Descria toata moftangeala din jurul partidei ca pe o extensie a pecinginii specifice ethosului national. Pamfletul surprindea multe ipostaze trist de ridicule, dar una le punea capac tuturor. Antrenorul Iordanescu apelase la Patriarhul Teoctist sa se roage pentru echipa \u201e\u00een fiecare zi, p\u00e2na joi\u201c, realiz\u00e2nd un transfer subtil de responsabilitate spre \u00cenalt Prea Fericitul si spre Seful Lui din Cer. Stupiditatea demersului exprima mai mult dec\u00e2t strategia unui general de arena cu talas. Laolalta cu repertoriul de explicatii al celorlalti responsabili, esecul (tombal pentru nu stiu ce campanie de calificare) sintetiza toata smecheria, neprofesionalismul, lasitatea, plescangeala, fusereala, obscurantismul care ne trag \u00eenapoi \u00een toate cele. A fost picatura de realitate profunda care m-a determinat sa \u00eencep fisarea faptelor si ideilor pentru studiul pe care nu \u00eendrazneam nici sa-l denumesc : \u201eCronica unei posibile iesiri din istorie\u201c.
\nA trecut aproape un deceniu si cumplita temere s-a accentuat de la un an la altul. Iar acum \u2013 verdictul irevocabil al carturarului si plecarea lui \u00eenainte de a-l \u00eentreba: \u201eUnde ne duce aceasta clasa politica? Nu cumva suntem asemenea orbilor condusi de alti orbi care se \u00eendreapta spre prapastie?\u201c
\nSe spune ca un popor are politicienii pe care \u00eei merita. Zicerea este ambigua. Ea se poate referi pur si simplu la optiunea electorala sau poate sugera, mai jenant, ca si poporenii si liderii provin din aceeasi plamada. Niciunul dintre \u00eentelesuri nu lamureste \u00eensa cum de s-a ajuns la dramaticele superlative. De unde p\u00e2na unde \u201eCea mai …\u201c ?
\nTeama \u00eemi e ca bolile vin de departe din timp, au fost incubate \u00een vicistitudinile perioadei nedorite si au izbucnit cataclismic \u00een aerul \u00eencarcat cu de toate al noilor realitati. Prea bine nu am stat niciodata la testele fundamentale de s\u00e2nge. Cromozomii moralei \u2013 adevarul si minciuna \u2013 ne sunt inversati. De aici si alte scheme genetice, care asigura onoarea, valoarea, responsabilitatea, devotamentul, seriozitatea… Cei 40 de ani \u2013 perioada impusa plus perioada nedorita \u2013 au plamadit \u00eentr-adevar un om nou, numai ca arhetipul acestuia a iesit altfel dec\u00e2t \u00een proiect. Frustrat material, \u00eesi refula lacomia, frustrat axiologic, \u00eesi refula competenta, frustrat intelectual prin desantata adulare la comanda, \u00eesi refula aroganta, claustrat, \u00eesi mocnea nestatornicia, mintit mereu, a devenit sceptic, tracasat tot timpul, se conserva \u00een placiditate. Iar pentru ca toate acestea copleseau vitalitatea, a supravietuit prin duplicitate.
\nRuperea zagazurilor a revarsat tot acest lac \u00eemputit. Catastrofa putea fi evitata daca \u00een aval ar fi existat ori s-ar fi amenajat o matca adecvata. Dar viitura s-a rostogolit haotic, fara proiect rational si realist. \u00cen loc sa-si piarda \u00eencarcatura infectata, a recuperat toate gunoaiele de pe maluri. Asa vedem ca se \u00eent\u00e2mpla si atunci c\u00e2nd vin puhoaiele aievea, nu doar metaforic.
\n\u00centreaga vointa si capcitate de organizare sociala s-a concentrat pe putere. Din toata mostenirea blestemata s-a pastrat si s-a diseminat obsesia puterii. Celelalte coordonate \u2013 daca putem vorbi de coordonate \u00een conditii de haos \u2013 au fost trasate direct spre prapastie. Marea rasturnare a fost o lupta pe \u00eentuneric a unor oameni treziti din somn. Cu eroi, calai si cu fraieri, fara a se sti care au fost unii, care au fost altii. Statul de drept a debutat cu cea mai jalnica \u00eenscenare judiciara. Reconvertirea avutiei a fost lasata pe m\u00e2na mafiilor imediat constituite sau a spagarilor individuali. Zacam\u00e2ntul de resurse umane al scolii a fost printre primele pervertit, depreciat, produc\u00e2nd sfertodocti si consacr\u00e2nd impostura. Diferitele tabere care se \u00eenfruntau pentru putere au folosit mizeria cu aceeasi s\u00e2rguinta. \u00cen loc sa devina tema dezbaterii corecte a racilelor sale, trecutul recent s-a transformat \u00eentr-o tinta falsa pentru at\u00e2tarea conflictului \u00eentre generatii. Impostorii cocotati pe baricade erau bulgariti de jos de catre impostorii unor foste baricade imaginare. Alternativa omului simplu si corect s-a conturat deprimant: delasarea sau bejenia.
\n\u00cen compensarea acestei involutii galopante a existat si exista doar mecanismul electoral. Dar ce ofera el? Alegerea dintre rau si mai rau. Pentru motivele aratate, competitorii se \u00eentrec pe fata \u00een minciuni, iar pe dindos \u00een acaparari. Aparitia unor atleti nedopati este sortita esecului, lipsindu-le logistica promotionala si de comunicare. Se trancaneste \u00een sfaturile electorale despre tactica mersului din poarta \u00een poarta, ca Avram Iancu, dar \u00een realitate b\u00e2lciul alegerilor este deja potopit de tehnici spectaculare costisitoare, menite sa copleseasca prin zgomot si butaforie, nu prin idei, programe si caractere. G\u00e2nditi-va ce straniu ar fi ca la un asemenea spectacol orbitor si asurzitor sa apara un credul dornic sa discute onest si simplu o promisiune reala, \u00eentarita cu onoarea sa. Cadrul acesta, de supermarket politic, deformeaza nu numai candidatul si candidatura, ci si multimea sustinatorilor, transform\u00e2nd-o \u00eentr-o masa de gura-casca debusolata, dar fanatica \u00een derizoriul general. Asa cum democratia pluralista s-a limitat la far\u00e2mitarea partidului unic \u00een partidulete ca si unice, pastratoare ale stilului si vocatiei autarhice, tot astfel multimea alegatorilor activi perpetueaza formalismul si gratuitatea participarii la procesiuni impuse.
\nDe unde sa apara revirimentul, pe ce sa se bazeze speranta? Generatiile actuale sunt asa cum sunt, generatiile viitoare vor fi dupa chipul scolilor si valoarea modelelor. Emigratia agraveaza situatia. Softul politic este programat exclusiv ca sa distribuie si sa redistribuie puterea pentru acces la chilipiruri. Nu exista nici proiectul, nici dorinta, nici macar constiinta nevoii unei reconstructii din temelii, reale, ample, coerente.
\nRam\u00e2ne nadejdea sihastriei sociale \u2013 Florin Constantiniu se retrasese din viata publica \u2013 si a unui sf\u00e2rsit senin. \u00cen orice zi. Povestea cu S\u00e2mbata Mare (dupa altii cu Saptam\u00e2na Luminata) e doar o superstitie. Ar fi contrar asteptarilor omului cuminte. Care nu-si poate dori ca el sa plece cu caleasca aurita, iar pe noi sa ne lase l\u00e2nga cotiga sfar\u00e2mata.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Stramosii, mai religiosi dec\u00e2t noi, credeau ca e un noroc sa mori \u00een S\u00e2mbata Mare. Mergi direct \u00een Rai, fara alte formalitati. Consecventi credintei \u00een Viata viitoare, ar trebui sa privim aceasta eventualitate nu ca pe o simpla \u00eent\u00e2mplare norocoasa, ci, vaz\u00e2nd \u00een viata pam\u00e2nteana doar un interludiu, ca pe principala sansa a acesteia. Unii… Cite\u0219te mai mult »A trecut calea\u015fca. A r\u0103mas cotiga<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[4],"class_list":["post-11508","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-editorial"],"views":1289,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11508","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11508"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11508\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11508"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11508"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11508"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}