{"id":11502,"date":"2012-04-26T13:47:26","date_gmt":"2012-04-26T11:47:26","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=11502"},"modified":"2012-04-26T13:48:43","modified_gmt":"2012-04-26T11:48:43","slug":"patimile-venerabilului-ianos-krcsmar-la-rusi","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/patimile-venerabilului-ianos-krcsmar-la-rusi\/","title":{"rendered":"Patimile venerabilului Ianos Krcsmar la rusi"},"content":{"rendered":"

Ianos Krcsmar este un venerabil al Resitei. S-a nascut \u00een 1909, acum 103 ani, \u00eentr-o familie de germani originari din Slovacia, veniti sa-si faca un rost \u00een Banat. Dupa 1918, a devenit cetatean al Rom\u00e2niei. \u00cen 1945, a fost trimis sa ispaseasca o vina pe care nici astazi nu o poate \u00eentelege. Totusi, greu \u00eencercatul Ianos Krcsmar vorbeste cu emotie despre \u201eRom\u00e2nia noastra\u201c. <\/strong><\/em>
\nLa 103 ani, tot mai trebaluieste prin gradina. \u00cen tinerete, a practicat mai multe sporturi. Pasionat de drumetii, a cunoscut bine dealurile si muntii din Caras-Severin. A ajuns, pe jos, din orasul natal p\u00e2na la Sinaia. Conditia fizica si echilibrul psihic dob\u00e2ndite de pe urma sportului l-au ajutat sa depaseasca \u00eencercarile unei vieti pe care singur o caracterizeaza ca fiind \u201ede roman\u201c. \u201eNu multora le-a fost dat sa traiasca ce-am trait eu\u201c, ne-a spus. Ianos Krcsmar este unul din cei aproximativ 80.000 de etnici germani deportati din Rom\u00e2nia \u00een Uniunea Sovietica, la \u00eenceputul anului 1945.
\n\u201eSi eu as vrea sa stiu <\/strong>
\nde ce am fost deportat\u201c<\/strong>
\nDesi seamana \u00een unele privinte, naratiunile germanilor deportati sunt miraculoase povesti de viata. \u00cen momentul deportarii, Ianos Krcsmar era lacatus la fabrica de locomotive din Resita. Acolo si-a \u00eenceput ucenicia, \u00een 1923, din acelasi loc a si iesit la pensie, \u00een 1970. \u00cen 1927 s-a \u00eenscris \u00een Partidul Social-Democrat, care avea multi adepti \u00een orasul industrial, dupa cum \u00eesi aminteste. A platit cotizatia doi ani, apoi s-a retras. \u201eNu mi-a placut politica, atmosfera de acolo, mi-am zis ca nu e de mine. Atunci am terminat-o cu politica.\u201c \u00cen timpul razboiului a fost mobilizat pe loc, la fabrica. A lucrat, si-a facut datoria, considera ca nu a facut nimic rau. \u201eSi atunci de ce credeti ca v-au dus \u00een URSS?\u201c, \u00eentrebam. \u201eAsta as vrea sa stiu si eu\u2026\u201c.
\nA fost luat \u00een februarie, \u00eentr-unul din ultimele transporturi. Locuia cu sotia \u00eensarcinata \u00een sase luni acasa la socri. \u201eAuzisem ca sunt luati oameni, dar nu stiu de ce, nu mi-am \u00eenchipuit ca o sa ma ia si pe mine\u201c. Sperantele de scapare i s-au irosit \u00eentr-o dupa-amiaza, c\u00e2nd jandarmii i-au batut la usa. \u201eMi-au spus: \u201eBuna ziua, buna ziua, domnul Krcsmar, am venit pentru ca sunteti pe lista, sa mergeti \u00een URSS, la reconstructie\u201c. A mai spus sa \u00eemi pregatesc haine groase pentru doua-trei zile, pentru drum, sa-mi iau si ceva de m\u00e2ncare, sa ma pregatesc ca ei o sa revina sa ma ia, ca deocamdata merg sa \u00eenstiinteze si pe altii\u201c. \u00cen timpul avut la dispozitie, nu i-a trecut prin minte ca ar fi putut sa fuga. \u201eDaca bate la usa si spune: \u00ab\u00cen doua ore vin sa te iau\u00bb, si rusul sta cu arma\u2026 Am fost, cum sa spun, ca trasnit. Totul s-a petrecut foarte brusc, odata m-am trezit ca niste oameni stau \u00een fata mea si \u00eemi spun: \u00abMai, fa-ti bagajul, esti pe lista, uite, de la Primarie, la ora 14 venim sa te luam!\u00bb Ce era sa mai fac?\u201c Sotia \u00eensarcinata se \u00eencadra \u00een exceptiile de la deportare. Din familia ei fusesera luati deja un frate si o sora.
\n\u201eNiznaiu\u201c<\/strong>
\nMai departe, lucrurile s-au petrecut cu maxima repeziciune. De acasa, a fost dus la scoala normala, de acolo, la gara, cu camioanele. Noaptea au fost \u00eembarcati \u00een trenuri de marfa. \u201eNe-au bagat acolo, au \u00eenchis usile, si asta a fost. Fara adio, fara la nimic, au fluierat si trenul a plecat. Nu ramas-bun, nu nimic. Asta era. Stiu ca mi-a venit sotia si mi-a adus oala cu m\u00e2ncare pentru drum si nu mai stiu ce. Bine. Am plecat.\u201c Spre unde? Nu au stiut, p\u00e2na la destinatie. \u201eDe mai multe ori am \u00eentrebat pe femeia aia care\u00a0 era ca si conducatoarea noastra, ca sefa noastra, unde mergem. Niznaiu, asa a spus tot timpul. Ca nu stie. Cred ca ea chiar nu a stiut. Sau poate ca nu avea voie sa spuna, dar eu asa am ramas cu impresia, ca nu stia. Cert este ca noi nu am stiut unde ne duc. Am trecut pe la Iasi, la gara, nici n-am stiut bine ce gara este. P\u00e2na acolo trenul nu a oprit deloc. Sefa trenului a venit iar, noi iar am \u00eentrebat unde mergem, am primit acelasi raspuns. Trenul a trecut de Iasi, am trecut granita si am intrat pe teritoriul rusesc. A mers trenul toata noaptea, p\u00e2na dimineata. Vagonul \u00eenchis. O cusca mica, ca la c\u00e2ini, cu gratii. Si n-ai putut sa te uiti afara. C\u00e2nd s-a facut zi, am fost deja la Odessa. S-a facut zi si am \u00eentrebat din nou unde ne duc. A venit atunci soldatul la noi si ne-a spus sa fim cuminti, sa nu fugim ca ei tot ne prind si atunci trebuie sa muncim mai mult. Nimic. Noi tot mai mergem, tot mai mergem. \u00abUnde ne duceti? Niznaiu\u00bb\u201c.
\nDrumul a durat 20 de zile, dupa cum si-a amintit Ianos Krcsmar. Cel mai umilitor a fost pentru femei. \u201eToaleta nu era, atunci asta a fost prima problema. Iar vagonul avea o sc\u00e2ndura\u00a0 groasa, n-aveau cu ce sa faci gaura. Din fericire, unul a avut un topor. Asa am reusit sa facem o gaura, au pus o patura acolo si haide. Eram asa de multi, ca nu aveai nici un pic de loc, cum te suceai, cum loveai pe cineva\u201c.
\nCotidianul cenusiu <\/strong>
\nal vietii de lagar<\/strong>
\nC\u00e2nd trenul a oprit \u00eentr-o gara, au zarit piramide negre, de carbune. \u201eAtunci am stiut ca am ajuns \u00een regiunea miniera a Donbasului\u201c, povesteste Ianos Krcsmar. A stat \u00een lagar un an si doua luni. Nu a fost at\u00e2t de rau, apreciaza astazi. Era lacatus, si asta a lucrat si \u00een Uniunea Sovietica. Muncitorii calificati au lucrat la mina, dar fiecare \u00een specialitatea lui. \u201eAm primit de dormit, de m\u00e2ncare, ne-au \u00eembracat din cap p\u00e2na-n picioare. Tot ce trebuia sa facem era sa lucram, si sa nu parasim lagarul. De m\u00e2ncare ne dadeau luni varza, marti varza, miercuri varza, tot asa p\u00e2na duminica, si apoi iarasi.\u201c Constitutia robusta l-a scutit de boli. Nici accidente de munca n-a avut. Daca s-ar fi \u00eent\u00e2mplat, ar fi fost rau. Pentru ca \u00een lagar, si-a amintit interlocutorul, nu erau nici medic, nici medicamente, iar infirmeria consta \u00eentr-un pat si at\u00e2t.
\nCu timpul, au ajuns sa lege relatii cu sefii lagarului si\u00a0 cu localnicii. Tot de lucru. \u201eNu stiau sa faca mai nimic \u00een gospodarie, si ne chemau pe noi. Spuneau ca nu se \u00eenchide usa, ca nu se \u00eenchide fereastra, ca una s-a stricat, ca cealalta nu functioneaza. Am observat ca de fapt si ei traiau la fel ca noi. Aveau case mici, cu o singura \u00eencapere, care era si bucatarie, si dormitor, si de toate.\u201c
\n\u00centoarcerea acasa
\nDupa 14 luni, a plecat acasa. La fel de brusc cum parasise Rom\u00e2nia, fara veste, pe neasteptate. \u201eSoldatii rusi care erau prizonieri s-au \u00eentors acasa, si nu aveau unde sa \u00eei duca. Lagarul nostru nu era al Armatei, era lagarul societatii de carbune. Si pe noi ne-au aruncat afara, ca sa primeasca fosti prizonieri. Asa am \u00eenteles. Lucram la mina, c\u00e2nd a venit un baiat. Dupa 14 luni, am cunoscut multi acolo. Unii erau veniti cu copiii, de 14-15 ani. Colegul meu avea un baiat de 14 ani, care era mai slab, nu putea sa lucreze, lucra mai mult tatal \u00een locul lui. Si \u00een dupa-amiaza aceea a venit baiatul colegului meu: \u00abKrcsmar baci, Krcsmar baci, vino repede la lagar, m-a trimis acela, comandantul\u2026.\u00bb. Am crezut ca face o gluma, i-am spus ca nu pot sa plec. Baiatul a \u00eenceput sa pl\u00e2nga, daca nu vin \u00een lagar, el o sa aiba probleme, mi-a spus sa vin imediat. Am fugit dupa el, colegul, tatal baiatului,\u00a0 mi-a spus sa ma duc sa vad ce este. Vin sus din mina, 50 metri de sub pam\u00e2nt. C\u00e2nd, deodata, vine ofiterul, comandantul nostru\u2026 zice: \u00abUite, camionul sta gata cu ceilalti, sa plece, si \u00eemi lipsesti tu\u2026\u00bb. Dar eu nu am stiut nimic. \u201eFugi \u00een baie, acolo este o gramada de haine, \u00eembraca-te, mergi la lagar, ia ce ai de luat, dar sa nu stai mult. Masina te asteapta\u201c. Cred ca m-am spalat \u00een zece minute. Ofiterul m-a certat, de ce nu m-am grabit. Am ajuns \u00een spatele camionului, m-am aruncat \u00een el din mers. Acolo mai erau si alti resiteni. Am mers toata noaptea, p\u00e2na am ajuns la un oras. C\u00e2nd am ajuns acolo ni s-a spus ca este o greseala, ca nu mai exista trenuri catre Germania. Initial au vrut sa ne duca \u00een Germania. Am mers \u00eenapoi la Odessa, \u00een Rusia. Am stat o noapte \u00een gara. \u00cenainte de a trece \u00een Rom\u00e2nia ne-a tinut opt-noua zile \u00eentr-o statiune, ne-a dat de m\u00e2ncare, ne-am plimbat. Acolo, la Odessa. Apoi a venit ordinul sa plecam\u201c.
\nDupa at\u00e2ta drum, Ianos Krcsmar a ajuns \u201e\u00een Rom\u00e2nia noastra\u201c. Aparent, calvarul se sf\u00e2rsise. Acasa, la Resita, avea sa afle ca un altul abia \u00eencepea. A mers acasa, nerabdator sa-si vada copilul nascut dupa plecarea lui. Dar i s-a spus ca nu e binevenit. \u00centre timp, sotia ramasa acasa \u00eei gasise copilului alt tata. Un avocat. Au urmat ani lungi de procese, \u00een care Ianos Krcsmar s-a luptat pentru custodia baiatului. Le-a pierdut. \u201eEl era avocat, putea sa faca ce voia cu dosarul\u2026.\u201c
\nNu amintirea deportarii \u00eel doare cel mai mult. Acolo s-a descurcat, p\u00e2na la urma nu a fost chiar asa rau, evalueaza, cu incredibila \u00eentelegere, v\u00e2ltoarea prin care i-a fost dat sa treaca. Dar peste drama familiala nu a putut trece niciodata.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Ianos Krcsmar este un venerabil al Resitei. S-a nascut \u00een 1909, acum 103 ani, \u00eentr-o familie de germani originari din Slovacia, veniti sa-si faca un rost \u00een Banat. Dupa 1918, a devenit cetatean al Rom\u00e2niei. \u00cen 1945, a fost trimis sa ispaseasca o vina pe care nici astazi nu o poate \u00eentelege. Totusi, greu \u00eencercatul… Cite\u0219te mai mult »Patimile venerabilului Ianos Krcsmar la rusi<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-11502","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":1296,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11502","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11502"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11502\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11502"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11502"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11502"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}