De o \u00eengrijorare cam patetica sufera dl N. Manolescu \u00eentr-un editorial din \u201eRom\u00e2nia literara\u201c: \u201eCui i-e frica de Plesu si de Patapievici?\u201c \u2013 se \u00eentreaba editorialistul, parafraz\u00e2nd o \u00eentrebare celebra. Cui sa-i fie frica de Virginia Woolf? \u00cen primul r\u00e2nd rivalilor. Apoi celor ce se simt \u201eocupati\u201c de o forta straina si superioara lor. Celor care, cu vorba lui Arghezi, vor p\u00e2na la mie, dar nu pot dec\u00e2t p\u00e2na la suta: cu alte cuvinte, invidiosilor rosi de neputinta le e frica. \u00censa frica nu e inofensiva: frica secreta venin. Veninul literar se numeste pamflet. La r\u00e2ndu-i, pamfletul, o forma de \u201eucidere\u201c \u00een efigie, sporeste veninul adversarului, care, lipsit de talent, sf\u00e2rseste \u00een \u00eenjuraturi. Aici confruntarea \u00eensasi ia sf\u00e2rsit si \u00eencepe \u201erazboiul\u201c. Un razboi ur\u00e2t si un spectacol dizgratios si degradant la care elita, adevarata elita, sustine dl
\nN. Manolescu, nu se preteaza. Chiar si ajuns la o maxima duritate stilistica, pamfletul practicat de adversari \u00een cadrul elitei mentine vie constiinta unei misterioase \u201elegaturi de s\u00e2nge intelectual\u201c care, pretinde criticul, \u201ea disparut odata cu atacul fatis la adresa notiunii \u00eensesi de elita, declansat, cu un deceniu \u00een urma, de tineri care si-au facut un titlu de onoare din a apartine plebei intelectuale\u201c. Descoperind si personaliz\u00e2nd excesiv fortele care surpa notiunea de \u201eelita\u201c postulata \u00een numele respectivei \u201elegaturi de s\u00e2nge intelectual\u201c, dl Manolescu comite un mic \u201erasism\u201c intelectual si, \u00een consecinta, simte enorm si vede apocaliptic. Vorbeste de \u201efocul luptelor\u201c, despre \u201econsecintele grave ale atitudinii lor\u201c si de \u201elupte de strada dintre generatiile literare\u201c de lovituri joase, \u201efara nicio regula\u201c, din cele pe care \u201ep\u00e2na si boxul le interzice\u201c, \u201etrivialitatea ideilor\u201c si, \u00een fine, culmin\u00e2nd cu efectul \u2013 sau cauza! \u2013 devastator: \u201eura oarba pe care c\u00e2tiva indivizi lipsiti si de cultura si de scrupule, o nutresc fata de intelectuali de valoarea unor Andrei Plesu si H.-R. Patapievici\u201c. Cine sunt si c\u00e2ti cei \u201ec\u00e2tiva indivizi\u201c dl Manolescu face eroarea de a nu ne spune, desi astfel lucrurile s-ar fi limpezit, iar discutia ar fi luat sf\u00e2rsit. Invoca, \u00een schimb, \u201erazboiul\u201c anonim de pe bloguri si site-uri, \u201eatacurile\u201c on-line care, oroare!, l-ar fi depresionat pe unul din cei doi eminenti intelectuali din adevarata elita numiti \u00een editorialul sau: acei ignari si grobieni batausi anonimi de pe bloguri \u201en-au nici macar buna cuviinta sa-si semneze ineptiile\u201c! La r\u00e2ndu-i, H.-R. Patapievici \u201es-a vazut interpelat si scuipat \u00een plina strada de insi certati cu civilizatia\u201c, arata dl Manolescu. E, \u00eentr-adevar, inadmisibil si scandalos. Aici nu mai e vorba de polemica, pamflet, literatura si generatii literare, dar de huliganism ce reclama interventia politiei si a organelor de ordine, iar nu a criticului literar. Laolalta cu huliganii, trebuie sanctionat si vreun emblematic politist Soare, care va fi fost din nou implicat \u00een scandalul cu \u201earderea\u201c fotografiilor. Sa-l lasam \u00eensa pe Eminescu, invocat de editorialist, la o parte, el n-are de-a face cu huliganismul evocat de N. Manolescu si nici cu faptul daca \u201einsii cu pricina\u201c \u00eel mai citisera ori nu pe Eminescu din scoala sau \u201emureau de dragul lui\u201c ca sa apere un scriitor pe care nu-l citesc. Ura huliganilor n-are nicio \u201emotivatie ideologica\u201c si aici, zice criticul, \u201ema despart de Mircea Mihaies\u201c, care pusese actul huliganic \u00een sarcina unei \u201emotivatii ideologice\u201c. Comparata cu motivatia prea metafizica a dlui N. Manolescu, aceea ideologica invocata de dl M. Mihaies pare mai plauzibila si este cu mult mai realista. Oricum inadmisibila, fapta huliganilor de pe blog sau a celor din piata poate fi ideologic explicabila. O explicatie \u00een care \u201edragostea\u201c pentru Eminescu e un simplu pretext si, ca oricare altul, trebuie eliminat dintr-o discutie despre elita. literatura si valori sau mituri literare. Confuzia de planuri e vadita. Nu despre literatura, elita, confruntare literara ori \u201elegatura de s\u00e2nge intelectual\u201c si \u201eplebea intelectuala\u201c ar putea fi vorba. Ci despre altceva. Inadmisibilul huliganism e forma extrema si irationala a reflexului ideologic, m\u00e2r\u00e2iala sau reactia \u201egloatei\u201c ori, ma rog, \u201eplebei intelectuale\u201c la anumite comportamente si mentalitati ale elitei, vadite atunci c\u00e2nd figuri de v\u00e2rf ale acesteia ies cu naivitate din sfera propriei abilitari si competente. Si a valorilor care o consacra secular drept ceea ce este: elita. Dintre mai multe exemple de \u201eevadari\u201c ale elitei din sfera propriei competente, voi da, cu str\u00e2ngere de inima, numai doua, mention\u00e2nd \u00een prealabil ca vadesc o mare si nescuzabila naivitate cei ce mai cred ca \u201egloata\u201c, mankurtizata de comunism, are memoria scurta. Nu-i adevarat, \u201egloata\u201c tine minte.<\/p>\n
Sanctioneaza, \u00een felul ei inadmisibil, derapajele, aparente sau reale, ce-i amintesc reflexele lumii de care s-a rupt cu forta. Asa, bunaoara, stau lucrurile cu reflexele actuale ale cultului personalitatii. Intimidata de personalitati, gloata nu adora, cum se mai crede, cultul personalitatii pe care, cu ipocrizie seculara, l-a practicat ea \u00eensasi. Iata, primul, nu singurul, exemplu care \u00eemi vine \u00een minte. Cine (ce) este \u201epresedintele T. B.\u201c? \u201eBlestematul agent istoric B., importantul, irascibilul si necontrolabilul B., surpriza si socul B., provocarea pe care milioane de rom\u00e2ni o \u00eembratiseaza\u201c. B., mai de cur\u00e2nd \u201epleasca\u201c norocoasa a poporului rom\u00e2n, mai de mult \u201etransformat \u00eentr-un cutremurator fetis politic\u201c, imagine mitica a invincibilitatii, \u201eereticul care nu arde si se \u00eentoarce \u00eenjur\u00e2nd pe rug\u201c: am citat dintr-un delir\u00a0 encomiastic ale carui formule stilistice l-ar face sa tremure de invidie pe Ceausescu. \u00censumate, noile formule stilistice vadesc, pe l\u00e2nga rara forta de a admira, un netagaduit talent literar. C\u00e2t talent, c\u00e2ta risipa! Cultul desantat si primitiv al personalitatii din \u201eepoca de aur\u201c a demonetizat si compromis pentru lunga vreme o ilustra traditie literara. Dl. Traian Ungureanu, analist stralucit si publicist caruia niciun cititor de bun-simt nu-i poate tagadui remarcabilul talent literar, e pe cale de a reabilita compromisul gen, de a da o prospetime si o noua stralucire stilistica encomionului literar. Deschizator de drum, panegiricul sau memorabil dintr-un numar din 2007 al \u201eIdeilor \u00een dialog\u201c o dovedea cu prisosinta. Era un nou \u00eenceput al renasterii vechii specii literare. Sub condeiul sau inspirat, noul erou capata \u00eencet-\u00eencet proportii monumentale si trasaturi de fenomen natural inevitabil, ca seceta, grindina sau cutremurul. E nascut si \u201eformatat\u201c \u00een \u201evechiul sistem\u201c, de la care-si \u00eemprumuta, ca salamandra ori cameleonul, culoarea \u00eenselatoare ce i-a derutat pe toti: \u201e\u00cen 2004, c\u00e2nd a aparut pe scena, vechiul sistem l-a confundat usor cu unul din actorii sai favoriti. Era o eroare colosala\u201c. Nu era ce se vedea, \u201eB. reprezenta cu totul altceva si era cu at\u00e2t mai exploziv cu c\u00e2t purta, \u00eentr-adevar, \u00eensemnele omului din sistem.
\nRodat \u00een sistem, B. avea deci camuflajul perfect pe care istoria \u00eel asaza \u00een jurul celor ce apar spre a distruge din interior sistemul, \u00een momentul maximei lor sigurante si nepregatiri. B. nu era un actor izolat, compatibil si recuperabil, ci un moment istoric marcat de o persoana\u201c. Si astfel, Omul providential aparu… Respectivul \u201emoment istoric marcat de o persoana\u201c \u00eencununa \u201eun proces social invizibil, lent si inevitabil, la capatul caruia rom\u00e2nii au acceptat sa elimine formele prezente ale trecutului\u201c, iar referendumul din 19 mai a facut dovada suprema: \u201eT. B. e recognoscibil din toate unghiurile si din toate punctele de tensiune sociala ale Rom\u00e2niei. Ceva \u00eel face pe B. compatibil cu straturi prezente de venit si straturi istorice de mentalitate, altfel incompatibile.\u201c Ca si unii din marii sai \u00eenaintasi, \u00eentruchipeaza, \u00een viziunea lui Traian Ungureanu, mai multe straturi istorice, de la rom\u00e2nul carpatin si ardeleanul de granita, p\u00e2na la \u201ebabele retrograde ale Rom\u00e2niei\u201c care, observa cu ascutime analistul de elita, \u201eau votat la fel ca internautii si bancarii marilor centre urbane\u201c. O coincidenta miraculoasa, dar care certifica odata mai mult natura providentiala a acestei \u00eendelung asteptate \u00eencarnari istorice a subconstientului colectiv al poporului rom\u00e2n. Personaj \u201eatipic\u201c, \u201epolitician energic, venit din interiorul sistemului si, deci, usor de recunoscut de un electorat vast, care poate ataca de sus regimul\u201c, \u201epersonajul politic potential fatal pentru regim era gata de lansare\u201c. Marinar de cursa lunga, eroul e suit pe o treapta mitologica de unde-si pierde trasaturile distincte de om prea uman, lu\u00e2nd chipul masei (al \u201egloatei\u201c), \u00een care adesea se scalda, simtind-o pe ea ca pe sine \u00eensusi si invers, dovada suprema a unei suprapuneri si contopiri indestructibile: \u201elumea rom\u00e2neasca \u00eesi recunoaste propria realitate sociala \u00een
\nT. B. Acest fenomen complicat e, de fapt, o suita de fenomene simultane, \u00een care toate particulele societatii rom\u00e2nesti au certitudinea ca se regasesc \u00een figura politica a lui B.\u201c. \u201eSuita de fenomene\u201c ce compun chimia secreta a omului providential \u00een care ne regasim cu totii \u00eel livreaza cu iuteala neobisnuita unui consum popular de masa. Pe scurt, Presedintele aduna \u00een Sinele sau at\u00e2t de reprezentativ \u201etoate particulele societatii rom\u00e2nesti\u201c, de la vladica p\u00e2na la opinca, de la savantul si filozoful de biblioteca p\u00e2na la capsunari, mineri si alte categorii defavorizate. Sunt multe de citit si de citat \u00een memorabilul portret fondator zugravit \u00een \u201eIdei \u00een dialog\u201c cu penelul iubirii, respectului si comprehensiunii patriotice: \u201ePoliticianul B. are o reputatie deja stabila si temuta. Un pokerist solitar si un animal politic de tractiune neverosimila, capacitatea de tractiune e pur si simplu inexplicabila. Personajul n-a cazut si n-a clacat fizic sau nervos, desi a fost supus si s-a supus unui regim de electrocutare permanent. B. nu este un antagonic neconditionat, ci mai degraba un conservator primar. Ipoteza mea e ca B. populistul si demagogul e un solitar extrovertit, timid si sentimental. Dar emotionalul B. e, \u00een acelasi timp, un exclusivist aspru: el nu practica relatiile lungi, simte acut momentul \u00een care ele expira si pune capat parteneriatelor cu o duritate si cu o regularitate care sugereaza amoralismul. Nu e asa. B. e un etic, dar lucreaza cu valori pe care le-a plasat catarat, cu un gest militar, deasupra persoanelor fizice, \u00een sfera c\u00e2torva notiuni categorice: raspundere, supravietuire, randament, bine general.\u201c \u00cen viziunea analistului, eroul lucreaza cu valori absolute si imperative categorice: este un kantian camuflat. \u00cen acelasi memorabil numar din Idei \u00een dialog (2007), cititorul poate gasi opinii, complementare, asupra \u201eereticului care nu arde\u201c din memorabila formulare a lui Traian Ungureanu. Astfel, dl H.-R. Patapievici face subtile consideratii pe marginea incidentului dintre kantianul nostru camuflat si \u201etiganca \u00eemputita\u201c, rostire spontana si fara implicatii teoretice \u00eentr-un spatiu controversat: \u201ePunctul de vedere liberal\u201c \u2013 sustine dl Patapievici cu \u201eEncyclopedia Britannica\u201c \u00een m\u00e2na \u2013 \u201eeste ca legitimitatea spatiului privat nu trebuie sa depinda de aprobarea noastra fata de ceea ce se petrece \u00een el. Altfel spus, dreptul la spatiul privat nu se acorda conditionat \u2013 da, celor cu ale caror scopuri suntem de acord; nu, celor carora nu le \u00eempartasim ideile. Oric\u00e2t de bizare, ofensatoare sau inacceptabile din punct de vedere public ar fi lucrurile spuse \u00een spatiul privat, judecata publica nu are a se pronunta asupra lor. Acesta este punctul de vedere al modernitatii clasice. Potrivit lui, inviolabilitatea spatiului privat tine de faptul ca acesta reprezinta zona \u00een care fiecare om comunica direct cu Dumnezeu, fara medierea ori inhibitiile spatiului comun \u2013 o zona invizibila societatii si nemijlocit vizibila doar lui Dumnezeu\u201c. Din nefericire, din \u201ezona invizibila\u201c s-a facut audibila si a devenit publica expresia cu pricina \u201etiganca \u00eemputita\u201c. Dar, desigur, \u00een zona lui invizibila a spatiului privat, \u201eereticul care nu arde\u201c comunica doar cu Dumnezeu, si nu cu urechile publice. \u00cen plus, adauga eminentul eseist si filozof, emitatorul expresiei rostite \u00een convorbirea lui cu Dumnezeu n-a adaugat si \u201eo teorie rasista, care sa explice rasist judecatile de dezaprobare\u201c: rezulta cu maxima claritate ca ele, acele judecati implicite din \u201etiganca \u00eemputita\u201c, nu sunt… rasiste. Nu sunt, fireste ca nu-i vorba aici de rasism! Cine vorbeste ori comunica doar cu Dumnezeu n-are cum fi rasist… At\u00e2t portretul memorabil al dlui Traian Ungureanu, c\u00e2t si alegatiile subtile ale dlui H.-R. Patapievici pe marginea spatiului privat al presedintelui si spatiului public al gloatei fondeaza \u00een publicistica postdecembrista renasterea unei specii literare glorioase, cu stravechi traditii. De aici provine razboiul necurmat dintre spatiul privat si cenzitar al elitei si spatiul public \u00een care e sortita sa se miste gloata sau \u201eprostimea\u201c lui Rebreanu. C\u00e2nd elita iese \u00een public din spatiul sau privat cu asemenea portrete, amagiri si iluzii elitiste izvor\u00e2te dintr-o credinta oarba precum sunt cele din exemplele de mai sus, \u201egloata\u201c mankurtizata \u00eencepe sa-si aduca aminte si nu mai respecta nicio regula, nicio cutuma. Se deda la boicot si acte huliganice inadmisibile. Restul e, cum bine spune dl N. Manolescu, \u201eura oarba pe care c\u00e2tiva indivizi lipsiti si de cultura, si de scrupule, o nutresc fata de intelectuali…\u201c<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
De o \u00eengrijorare cam patetica sufera dl N. Manolescu \u00eentr-un editorial din \u201eRom\u00e2nia literara\u201c: \u201eCui i-e frica de Plesu si de Patapievici?\u201c \u2013 se \u00eentreaba editorialistul, parafraz\u00e2nd o \u00eentrebare celebra. Cui sa-i fie frica de Virginia Woolf? \u00cen primul r\u00e2nd rivalilor. Apoi celor ce se simt \u201eocupati\u201c de o forta straina si superioara lor. Celor… Cite\u0219te mai mult »Renasterea unei specii literare<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-11498","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":1383,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11498","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11498"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11498\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11498"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11498"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11498"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}