{"id":11494,"date":"2012-04-12T16:08:23","date_gmt":"2012-04-12T14:08:23","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=11494"},"modified":"2012-04-12T16:09:13","modified_gmt":"2012-04-12T14:09:13","slug":"de-ce-e-totusi-important-cine-ajunge-primul","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/de-ce-e-totusi-important-cine-ajunge-primul\/","title":{"rendered":"De ce e totusi important cine ajunge primul"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>\u00centr-o dimineata a lunii iunie 1858, Charles Darwin a primit, prin posta, la locuinta lui din Kent, \u00een Marea Britanie, un pachet care continea un eseu de 20 de pagini al exploratorului englez Alfred Wallace. \u201eEseul sintetiza toate ideile fundamentale ale lui Darwin, pe care acesta \u00eencerca sa le puna cap la cap si sa le publice de 20 de ani: selectia naturala, competitia dintre indivizi, evolutia si disparitia speciilor\u201c, scrie romancierul Ian McEwan \u00een \u201eThe Guardian\u201c. <\/strong><\/em><\/p>\n<p>Ca si Darwin, Wallace pornise de la speculatiile geologului Charles Lyell si de la teoriile cu privire la cresterea populatiei ale lui Thomas Malthus. Rugamintea lui Wallace era aceea ca Darwin sa-i trimita eseul lui Charles Lyell; fiind un om de onoare, Darwin s-a conformat, nu fara a se pl\u00e2nge \u00eensa, \u00eentr-o scrisoare care \u00eensotea eseul, ca \u00eentregul sau esafodaj original va fi spulberat; entuziasmul descoperirii a fost \u00eenlocuit, \u00eentr-o clipita, de anxietatea pierderii \u00eent\u00e2ietatii \u2013 si a proprietatii. Naturalistul am\u00e2nase publicarea propriei carti dorind sa si-o perfectioneze, sa adune exemple, sa o imunizeze, pe c\u00e2t posibil, \u00een fata posibililor critici \u2013 inclusiv celor previzibile, din partea oamenilor bisericii. \u00censa iata ca cineva i-o luase \u00eenainte, iar Darwin era gata sa se resemneze.<br \/>\nCei care au hotar\u00e2t ce trebuia facut au fost exploratorul Joseph Hooker, prietenul apropiat al lui Darwin, si Charles Lyell. O schita a cercetarilor lui Dawin urma sa fie publicata \u00een jurnalul Societatii Linnean, concomitent cu eseul lui Wallace. Urm\u00e2nd o traditie a societatii Linnean, textele au fost citite, \u00een cadrul unei \u00eent\u00e2lniri publice, \u00een ordine alfabetica, iar eseul lui Wallace \u2013 un om cu origini sociale modeste, aflat \u00een acel moment la capatul celalalt al lumii, \u00een Indiile olandeze de est \u2013 a trecut \u201eca o nota de subsol\u201c.<br \/>\nLa 13 luni dupa acest incident, Darwin termina de scris \u201eOriginea speciilor\u201c. \u00centr-o scrisoare adresata lui Hooker, naturalistul afirma ca \u00eentotdeauna se g\u00e2ndise ca cineva ar putea sa i-o ia \u00eenainte, \u201edar mi-am imaginat ca am o inima suficient de mare \u00eenc\u00e2t sa nu-mi pese de asta\u201c. Cartea lui Darwin s-a dovedit \u201eo isprava intelectuala extraordinara, dovedind un discernam\u00e2nt matur, o putere de observatie profunda, cunostinte ample, capacitatea de a cristaliza argumente cvasi-incontestabile, \u00een slujba unei priviri patrunzatoare \u00een miezul proceselor naturale\u201c. Iar flacara care a aprins aceasta frenezie a fost eseul antropologului si exploratorului Alfred Wallace, de la celalalt capat al lumii.<br \/>\n\u00cen vremurile moderne, arata Ian McEwan, conceptul de originalitate e \u2013 \u00een literatura, \u00een pictura si \u00een cinematografie \u2013 unul vital, cu o importanta de necontestat. \u201e\u00cen ciuda tuturor obiectiilor teoretice, acesta ram\u00e2ne un concept central pentru ceea ce \u00eentelegem prin calitatea unei opere. \u00cencapsuleaza ideea de noutate, sau de ceva creat, \u00eentr-un fel divin, din nimic\u201c. Originalitatea nu poate fi despartita de notiunea de individualitate, iar granitele individualitatii sunt temeinic aparate. Artistul este stap\u00e2nul propriei opere, si troneaza deasupra ei \u201eca o closca pe oua\u201c.<br \/>\nTotusi, \u00een societatile moderne, arta reprezinta \u201eo conversatie care se poarta de-a lungul generatiilor\u201c. Ecourile semnificative, parodiile, citatele, revoltele si pastisele, toate \u00eesi au locul lor. Cultura, nu talentul individual reprezinta forta predominanta, iar artistul este \u201edoar instrumentul la care \u00eesi interpreteaza partitura istoria si cultura\u201c. Nimic nu se poate naste din nimic, si chiar geniile sunt limitate de constr\u00e2ngerile si oportunitatile circumstantiale.<br \/>\nO asemenea viziune asupra mostenirii culturale este una care va fi \u00eembratisata, \u00een mod natural, de stiintele exacte. Darwin a pornit de la un numar de ipoteze evolutioniste deja formulate \u00eenaintea sa, si s-a bazat pe operele altor oameni de stiinta. Einstein nu si-ar fi putut formula teoria relativitatii fara cercetarile lui Hendrik Lorentz si Max Planck. Cu instrumentele pe care oamenii de stiinta le aveau la dispozitie, la jumatatea secolului XX, printre care razele R\u00f6ntgen si cristalografia, era inevitabil ca ADN-ul sa fie descoperit, mai devreme sau mai t\u00e2rziu. Caz \u00een care, scrie Ian McEwan, n-ar trebui sa aiba nici o importanta cine face primul descoperirea. Daca ne raportam la c\u00e2stigul \u00eentregii umanitati, are vreo relevanta daca oxigenul a fost descoperit de Joseph Priestly, si nu de Antoine Lavoisier, si ca Gottfried Leibniz, si nu Isaac Newton e considerat fondatorul analizei matematice? (\u00cen realitate, \u00een cel de-al doilea caz, meritul le este atribuit, astazi, am\u00e2ndurora.)<br \/>\n\u00cen copilarie, ne \u00eentrecem \u2013 cine ajunge primul \u00een apa, la mare. Sunt multe competitii eroice, uneori cu consecinte fatale, \u00een istoria moderna: cine ajunge primul la Polul Nord, la izvoarele Nilului, pe muntele Everest. Uneori, aceste competitii dau nastere unor pasiuni nationale \u00eenflacarate: cine va traversa primul, \u00eenot, Canalul M\u00e2necii, cine va ajunge primul \u00een spatiu, apoi pe Luna si, mai t\u00e2rziu, pe Marte. Toate marile \u00eencercari, scrie romancierul, au \u00een ele, dincolo de \u00eentreaga complexitate a efortulrilor tehnologice, ceva copilaresc.<br \/>\nDarwin este cel care a ajuns primul, si a fost acoperit de celebritate, devenind un simbol cultural, \u00een timp ce Wallace a fost, \u00een mare masura, uitat. Iar ce \u00eenseamna \u201ea ajunge primul\u201c e destul de clar: nu a fi primul cronologic, ci a fi primul care \u00eesi prezinta ideile \u00eentr-un forum public respectabil \u2013 \u00een cazul lui Darwin, la \u00eentrunirea Societatii Linnaen. Stiinta seolului al XIX-lea amusinase, decenii la r\u00e2nd, \u00een jurul ideilor evolutioniste, iar daca Darwin \u2013 sau Wallace \u2013 nu ar fi dat o forma ideii de evolutie prin intermediul selectiei naturale, cu siguranta ca altcineva ar fi facut-o.<br \/>\nA fi cel dint\u00e2i, a fi original e, \u00een stiintele exacte, un lucru extrem de important. \u00cen secolul XXI, echipele de cercetatori se \u00eentrec, \u00een permanenta, pentru a-si publica, cel mai repede, lucrarile. Competitia e intensa, iar premiile Nobel reprezinta miza cea mare. A \u00eeti asocia, pe vecie, numele cu o anumita idee e o forma a nemuririi. T\u00e2njind dupa ea, oamenii de stiinta demonstreaza ca se percep, pe ei \u00eensisi, ca pe niste creatori, niste faurari irepetabili. E un punct \u00een care lumea stiintei seamana foarte bine cu cea a romancierilor, poetilor, pictorilor si compozitorilor care stiu, \u00een ad\u00e2ncul inimii, ca tot ceea ce fac ei se bazeaza, \u00een totalitate, pe ceea ce au facut predecesorii lor. \u00centrezarim, \u00een ambele aspecte, o dimensiune profund umana.<br \/>\nC\u00e2nd Einstein a aflat ca teoria generalizata a relativitatii a anticipat, \u00een mod corect, schimbarea orbitei planetei Mercur, s-a simtit at\u00e2t de emotionat, \u00eenc\u00e2t a avut palpitatii, \u201eca si cum ceva s-ar fi \u00eent\u00e2mplat \u00een interiorul meu. \u00cemi iesisem din mine \u00eensumi, cuprins de o bucurie tulburatoare\u201c. Aceasta fericire, scrie Ian McEwan, e una pe care orice artist o recunoaste. Nu e bucuria de a fi descris corect un fenomen, ci este bucuria creatiei. Este expresia, comuna at\u00e2t artelor, c\u00e2t si stiintelor, a goanei \u00een parte mareata, \u00een parte josnica dupa originalitate, \u00een fata dependentei noastre totale de operele si cuceririle celorlalti.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>\u00centr-o dimineata a lunii iunie 1858, Charles Darwin a primit, prin posta, la locuinta lui din Kent, \u00een Marea Britanie, un pachet care continea un eseu de 20 de pagini al exploratorului englez Alfred Wallace. \u201eEseul sintetiza toate ideile fundamentale ale lui Darwin, pe care acesta \u00eencerca sa le puna cap la cap si sa&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/de-ce-e-totusi-important-cine-ajunge-primul\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">De ce e totusi important cine ajunge primul<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[7629,7630,5996],"class_list":["post-11494","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-the-guardian","tag-competitia-dintre-indivizi","tag-ian-mcewan"],"views":1470,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11494","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11494"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11494\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11494"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11494"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11494"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}