Roland Garros-ul este sc\u00eenteietor. Atmosfera sa straluceste, este efervescenta, plina de spectaculos si culoare. Distinctia franceza, peste care se asterne un rafinament traditional Hexagonului, mult amplificat de Paris, care, dupa cum sustin parizienii, este altceva dec\u00e2t Franta, atrage ca un magnet acele personalitati excentrice si creative, tocmai bune sa iasa rapid \u00een evidenta. Roland Garros-ul este o scena. Campionii sai, niste actori de la Comedia Franceza sau de la Opera Garnier.
\nPe acest fundal sclipitor, fastuos si magnific, care poate fi locul si rolul jucat de Rafael Nadal? Da-da, se stie, spaniolul a ridicat de sase ori deasupra capului \u201eCupa Muschetarilor\u201c, dar tenisul lui nu e nici spectaculos, nici efervescent. Sigur, uneori, c\u00e2nd e pus cu spatele la zid, c\u00e2nd nu mai are ce face, singur, dincolo de linia de fund a terenului, izbeste din alergare acel rever cu doua m\u00e2ini \u00een long-line cu care paseaza letal pe atacatorul ramas undeva, la plasa. Punctul e incredibil, tine de specia celesta a neverosimilului. \u00censa aceste momente sunt rare. Ele sunt provocate de lipsa de optiune, de disperare, de instinctul de conservare, nu de vreo strategie ofensiva cumsecade.
\nAltfel \u00eensa, Rafa este un \u201etacanist\u201c, un \u201eliftangiu\u201c, un martor al monotoniei. Catalanul ataca doar atunci c\u00e2nd punctul s-a copt, c\u00e2nd simte ca-si poate plasa incomensurabila lui dreapta liftata, care roteste mingea de cinci mii de ori pe minut, fac\u00e2nd-o de nereturnat chiar si pe lentoarea unei suprafete bl\u00e2nde, cum este zgura rosie, europeana. Desigur, Rafa stie cu voleul, are lipici la stop, smash-ul lui nu iarta, iar serviciul, mai ales prin plasament si efecte, dar uneori si prin viteza, produce asi \u2013 \u00eensa doar cu titlul de exceptie.
\nNadal este un jucator complet care nazuieste sa uite de aceasta calitate. Conservator, el face ce stie mai bine, cu toate ca poate sav\u00e2rsi minuni proced\u00e2nd \u00e0 rebours.
\n\u00cesi asuma riscuri, dar nu iubeste riscul. Face spectacol, \u00eensa doar atunci c\u00e2nd e obligat. El g\u00e2ndeste economic, privilegiind geometria simpla \u00een detrimentul unghiului imposibil si al efectului pervers.
\nCum a ajuns atunci insularul din Mediterana sa cucereasca Parisul, sa devina rege la Porte d’Auteuil, trezind entuziasmul unui public sensibil \u00een primul r\u00e2nd la spectaculos, el, un conservator, un geometru, un \u201efunctionar\u201c \u00een genul Kafka sau Pessoa? Cum de s-a \u00eent\u00e2mplat miracolul? Si cine este magicianul?
\nEi bine, unchiul Toni poate fi considerat \u00een mare masura principalul \u201evinovat\u201c pentru o asemenea metamorfoza. Acest sportiv fara rezultate notabile, dar bun pedagog, a intuit de la bun \u00eenceput ce stofa are nepotelul de doar c\u00e2tiva anisori, piticotul care se distra pe baza de tenis de la Porto-Christo, l\u00e2nga Manacorul Maiorcai.
\nAntrenorul Toni a identificat urgent imensul potential atletic al celui comparat adeseori cu un saritor de triplu sau cu un decatlonist, dar si cu un ciclist ori maratonist. Doctorul Cotorro a masurat si confirmat conditia atletica de exceptie ce-l definea pe Rafael. Restul nu a fost dec\u00e2t o chestiune de vointa si seriozitate, calitati pe care micul Nadal le avea din plin, cu asupra de masura adeseori.
\nModest si dedicat ca un calugar capucin, Rafa a muncit pe c\u00e2nd alti copii se jucau, a renuntat la scoala atunci c\u00e2nd prietenii lui se g\u00e2ndeau la o cariera, a str\u00e2ns din dinti c\u00e2nd accidentarile amenintau sa-l scoata din tenis. Totul s-a bizuit pe tarie de caracter, concentrare mentala \u00een exces, inteligenta si sobrietate. Acestea sunt ingredientele unui \u201emariaj\u201c consistent \u00eentre Rafael Nadal si Roland Garros, realizat \u00een ciuda unei radicale nepotriviri de caracter initiale. Efervescenta specifica atmosferei de la Porte d’Auteuil avea sa fie \u00eembl\u00e2nzita de cumintenia \u00eenteleapta si competenta a acestui pusti din Baleare, iar istoria va consemna un record pe care astazi \u00eenca nu-l banuim \u00een dimensiunile lui reale! Vamos Rafa!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Roland Garros-ul este sc\u00eenteietor. Atmosfera sa straluceste, este efervescenta, plina de spectaculos si culoare. Distinctia franceza, peste care se asterne un rafinament traditional Hexagonului, mult amplificat de Paris, care, dupa cum sustin parizienii, este altceva dec\u00e2t Franta, atrage ca un magnet acele personalitati excentrice si creative, tocmai bune sa iasa rapid \u00een evidenta. Roland Garros-ul… Cite\u0219te mai mult »Roland Garros, mon amour (47)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[2607,720],"class_list":["post-11490","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-rafael-nadal","tag-roland-garros"],"views":1466,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11490","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11490"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11490\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11490"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11490"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11490"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}