{"id":11484,"date":"2012-04-12T16:02:31","date_gmt":"2012-04-12T14:02:31","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=11484"},"modified":"2012-04-12T16:02:47","modified_gmt":"2012-04-12T14:02:47","slug":"filmul-cu-haiduci-ca-loc-al-memoriei-iii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/filmul-cu-haiduci-ca-loc-al-memoriei-iii\/","title":{"rendered":"Filmul cu haiduci ca loc al memoriei (III)"},"content":{"rendered":"

De la dramele istorice la aventurile cu haiduci. O plimbare prin hanuri<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

Filmul istoric este un gen longeviv si aducator de profit, reprezent\u00e2nd o referinta pentru toti realizatorii filmului de aventuri si ai \u201efilmului cu haiduci\u201c. Concret, din filmul istoric vor fi preluate metodologiile de refacere a climatului istoric care ofera veridicitate naratiunii filmice si discursului, stimuleaza nevoia de evaziune romantica, precum si posibilitatea aprofundarii unor teme \u201eclasice\u201c, cum este aceea a razbunarii, a sav\u00e2rsirii dreptatii sociale si\/sau istorice.
\nFilmele de referinta \u2013 de la \u201eAndrei Rubliov\u201c la \u201eMark\u00e9ta Lazarov\u00e1\u201c<\/strong>
\n\u201eAndrey Rublyov\u201c\/ \u201eAndrei Rubliov\u201c (\u00een regia lui Andrei Tarkovski; cu Anatoli Solonit\u00een, Nikolai Grinko, Ivan Lapikov, Nikolai Burliaev, Rolan B\u00eekov, Irma Raush Tarkovskaia; filmarile au fost \u00eencheiate \u00een 1966, iar premiera a avut loc \u00een 1971) este o drama cu caracter biografic, istoric si reflexiv care prezinta viata, periplul monastic si felul \u00een care contextul istoric tragic (razboaiele fratricide dintre cneji, navalirile tatarilor, cruzimea, ciuma) au influen?at creatia lui Andrei Rubliov, iconar celebru de la sf\u00e2rsitul secolului al XIV-lea si \u00eenceputul celui urmator. Naratiunea filmului acopera durata unui sfert de veac si sub\u00eentinde un prolog si sapte parti. Capodopera lui Tarkovski a impus, \u00een spatiul culturii din tarile socialiste, o alta maniera de prezentare a evului mediu si a mediilor monastice, a felului \u00een care omul traia at\u00e2t de aproape si totusi at\u00e2t de departe de sacru. De asemenea, realizatorii au propus reflectia, complementaritatea dintre cuv\u00e2nt si imagine (alb-negu, clar-obscurul, doar ultima imagine este colorata, deoarece este cea care reda transcendenta asa cum si-o imaginau medievalii, Rubliov), semnificatia detaliului, renuntarea la dinamica narativa specifica filmului epic, complexitatea coloanei sonore. O astfel de abordare va influenta \u00een filmul european at\u00e2t raportarea la contextul istoric, c\u00e2t si meditatia cu referire la temele razbunarii, eroismului, responsabilitatii umane.
\nO alta realizare care, cam \u00een aceiasi ani, reprezenta o provocare artistica a fost \u201eMark\u00e9ta Lazarov\u00e1\u201c (o ecranizare dupa romanul lui Vladislav Vancura, \u00een regia lui Franti\u0161ek Vl\u00e1cil; 1967). Aparent, ne aflam \u00een fata unei drame istorice, a unui film despre confruntarile evului mediu \u2013 razboaiele particulare dintre feudali (conflictul dintre clanurile Kozlik si Lazar), raporturile de forta dintre autoritatea centrala si clanurile autarhice si pag\u00e2ne \u2013 despre puterea de fier a cutumei si despre forta de nepatruns a naturii, care ofera celui initiat semnele ce anunta evenimente tragice (asprimea iernii aflata sub puterea umbrei si lupului, padurile pline de misterul noptilor cu luna, apele mlastinoase \u00een care ratacesc unele personaje). Capodopera a filmului istoric european, productia cehoslovaca a valorificat abordarile cu caracter epic impuse de Ingmar Bergman \u00een \u201eDet Sjunde inseglet\u201c\/ \u201eA saptea pecete\u201c (1957) si de Akira Kurosawa \u00een \u201eShichinin no samurai\u201c\/ \u201eCei sapte samurai\u201c (1954), determinate mai mult de nevoia de a exprima natura umana, dec\u00e2t de aceea de a respecta datele istorice.
\nLa fel ca filmele deja amintite, \u201eMark\u00e9ta Lazarov\u00e1\u201c raspunde interogatiilor contemporane si valorifica afirmarea (relativa, a) libertatii de expresie, posibila ca urmare a dezghetului ideologic din a doua parte a anilor ’60. Filmul, mai mult dec\u00e2t alte productii ale genului din tarile din spatiul comunist, a experimentat o tehnica narativa neobisnuita, a construit un mozaic narativ, epicul fiind fragmentat \u00een secvente autonome care abordeaza sentimente puternice, chiar violente. Si totusi, \u00een esenta, \u201eMark\u00e9ta Lazarov\u00e1\u201c dezvolta c\u00e2teva teme principale: contestarea autoritatii, vulnerabilitatea iubirii \u00eentr-un spatiu dominat de vendeta si norma, conflictul dintre regalitate si clanuri, ura mocnita dintre slavi si saxoni, rivalitatea dintre crestinism si pag\u00e2nism (\u00een ceea ce priveste aceasta tema, se sugereaza ca ambele credinte, dar \u00eendeosebi crestinismul, afecteaza libertatea individului de a alege). De altfel, realizatorii operei cinematografice s-au straduit sa faca vizibila si explicita psihologia personajelor (\u00een acest sens, se folosesc cu virtuozitate pelicula cinematografica de tip alb-negru, contrastul clar-obscur, unghiul subiectiv de filmare, coloana sonora \u2013 muzica sacra originala, uneori prelucrata, precum si elemente de muzica experimentala \u2013, monologul interior dublat de ecoul propriei voci, simultaneitatea actiunilor, semnificatia detaliului, implicarea elementelor naturii \u2013 ea \u00eensasi fiind subiectul adoratiei politeiste \u2013 \u00een dinamica evenimentelor si \u00een accentuarea sensibilitatilor). Proiectata pe fundalul iernii si al lupilor, al cultului copacului, al clarobscurului padurii scaldate \u00een lumina lunii, al pasiunii, inclusiv al fervorii religioase, naratiunea trece cu nonsalanta de la imaginea unui masacru la tandretea umana, caci \u00een aceasta lume \u201ez\u00e2mbeste diavolul sau linxul\u201c, dar \u00eenvinge Viata. \u201eMark\u00e9ta Lazarov\u00e1\u201c este considerat capodopera filmului ceh, iar naratiunea devenita clasica a fost exploatata si dupa 1989 (1).
\nTema razbunarii colective si individuale, a justitiei, devine tema centrala \u00een filmele din anii ’70 \u2013 ’80 si concureaza filmele despre individualitati eroice. Astfel, drama istorica iugoslava \u201eSeljacka buna 1573\u201c\/ \u201eRevolta taraneasca din anul 1573\u201c (\u00een regia lui Vatroslav Mimica; 1975) lasa impresia ca \u00een Balcanii de Vest se exersa un mod de viata asemanator celui din Occidentul epocii (daca ne luam dupa spectacolele populare cu saltimbanci, caruta cu paiate si nebunul curtii, resedinta feudala, vechea fierarie, rasculatii \u00eenarmati cu coase asediind resedinta baronului Franjo Tahy, peisajele cu zeci de tarani sp\u00e2nzurati si trasi \u00een teapa). Conducatorul rascoalei croato-slovene de 12 zile, capetenia Ilija Gregoric, a fost executat public la fel ca Gheorghe Doja. Totusi, finalul filmului este optimist, caci prin peisajul macabru doar caruta cu paiate \u00eesi face drum spre zare; \u00een ea calatoresc un t\u00e2nar si perechea sa, precum si un nou-nascut pe care tinerii l-au aflat printre ruinele fierariei.
\n\u201eBanovic Strahinja\u201c (cooproductie Germania de Vest \u2013 Jugoslavia, \u00een regia lui Vatroslav Mimica; 1981) este, mai degraba, povestea lui Strahinja Banovic, un t\u00e2nar razboinic angajat \u00eentr-un episod militar anterior bataliei de la Kosovo (1389). Filmul prezinta \u00eencercarea lui Strahinja Banovic de a se razbuna pe Bashi-bazouk Vlah Alija, turcul care i-a asediat castelul si i-a rapit sotia, pe Andelija. Desi este un film istoric, epicul este completat fericit de secventele poematice, caci \u201eBanovic Strahinja\u201c este, \u00een primul r\u00e2nd, un film despre mecanismele trairilor intime, despre revansa si iertare, despre \u00eentelegerea conjuncturilor.
\nAceste capodopere cinematografice au fost repere ale artei filmului, imitate si vulgarizate \u00een filmele istorice ulterioare, implicit \u00een cele \u201ecu haiduci\u201c. Filmul rom\u00e2nesc \u201ecu haiduci\u201c a fost influentat, din a doua jumatate a anilor ’70 si \u00een anii ’80, de aplicatiile conceptului de epopee nationala. Criticii de arta afirma ca \u00een productia veche de filme istorice rom\u00e2nesti \u201es-a improvizat sub cerul liber\u201c, ca filme precum \u201eIndependenta Rom\u00e2niei\u201c, \u201eCetatea Neamtului\u201c, \u201eHaiducii\u201c, \u201eIancu Jianu\u201c au abordat istoria prin intermediul unor genuri limitrofe \u2013 filmul de razboi sau filmul de aventuri (2) \u2013, evocarea istorica fiind, de fapt, absenta \u00een filmul interbelic. S-a spus, apoi, ca pelicule precum \u201eTudor\u201c, \u201eDacii\u201c, \u201ePadurea sp\u00e2nzuratilor\u201c, \u201eColumna\u201c, \u201eMihai Viteazul\u201c, \u201eCiprian Porumbescu\u201c ar fi superioare tuturor productiilor cinematografice rom\u00e2nesti anterioare, inclusiv prin tinuta estetica. Epopeea nationala era considerata drept oportunitatea ajungerii la \u201enivelul unei \u00eentelegeri superioare a fenomenului istoric\u201c. \u00cen schimb, referintele internationale la filmul rom\u00e2nesc din aceasta perioada au fost sarace (3).
\nWesternul \u201eautohton\u201c<\/strong>
\nDramele western clasice din cinematograful american, precum si genul \u201espaghetti western\u201c au influentat filmul european, care a reciclat si adaptat mitologia genului, mai ales \u00een Estul Europei, la \u201especificul national\u201c, \u00eentr-o perioada \u00een care parodiile s-au \u00eenmultit.
\nAparitia acestei \u201esubspecii\u201c a fost, fara \u00eendoiala, determinata de relaxarea ideologiilor regimurilor comuniste din Europa, dar, \u00een mod paradoxal, si de afirmarea national-comunismului (4). Astfel, \u00een URSS, apare \u201eesternul rosu\u201c. Cel mai cunoscut film din aceasta categorie este \u201eSvoy sredi chuzhikh, chuzhoy sredi svoikh\u201c\/ \u201eAcasa, printre straini\u201c, film care este oficial \u00eencadrat, chiar si acum, \u00een genul productiilor de actiune (\u00een regia lui Nikita Mihalkov; \u00een roluri principale, Yuri Bogatyryov, Nikita Mihalkov; 1974). Povestea este un western \u201eautohtonizat\u201c. \u00cen anii ’20, dupa \u00eencheierea razboiului civil din Rusia, soldatul Shilov \u00eempreuna cu c\u00e2tiva camarazi din Armata Rosie primeste o misiune primejdioasa. Ei trebuie sa apere un tren \u00eencarcat cu aur care poate salva de la foamete populatia afectata de razboi. Trenul este \u00eensa atacat si jefuit, iar puterea \u00eel acuza pe Shilov de tradare, de legaturi cu \u201ealbii\u201c. Pentru a recupera aurul si pentru a iesi din aceasta conjunctura nefericita, Shilov se \u00eenfiltreaza printre banditi. Cautarea adevarului, a aurului, apararea onoarei, camaraderia celor drepti reprezinta, ca \u00een orice western clasic, premisele unei aventuri neprevazute \u2013 atacuri asupra trenurilor, urmariri pe terenuri diferite (munte, c\u00e2mpie, r\u00e2u), cavalcade. O astfel de coloratura pune \u00een plan secundar confruntarea dintre ideologii, dintre \u201erosii\u201c si \u201ealbi\u201c.
\nUn alt \u201ewestern rosu\u201c (5), comedie muzicala si succes de box-office (\u00een URSS), cu o abordare postmoderna a civilizarii, prin film, a Vestului, este \u201eChelovek s bulvara Kaputsinov\u201c\/ \u201eUn om de pe Bulevardul Capucinilor\u201c (\u00een regia lui Alla Surikova; 1987), un film, din nefericire, prea putin cunoscut.
\nUn \u201egulasz western\u201c, \u201eTalpuk alatt f\u00fcty\u00fcl a sz\u00e9l\u201c\/ \u201eSub picioarele lor suiera v\u00e2ntul\u201c (\u00een regia lui Gy\u00f6rgy Szomjas; 1976) este o drama western despre rivalitatile dintre hotii de cai si vite din pusta ungara. Naratiunea filmului este indirect legata si de schimbarile suportate \u00een special de lumea traditionala \u00eenainte de revolutia pasoptista, \u00een conditiile modernizarii socio-economice. Personajele \u00een jurul carora se desfasoara actiunea alcatuiesc un \u201ecuplu\u201c (conjunctural) de raufacatori ? un t\u00e2lhar mai v\u00e2rstnic, taciturn, \u00eenalt si uscativ, cu chip vulturesc, si un t\u00e2nar rapace, turbulent, chefliu si ferches. Cel dint\u00e2i, Farkos Csap\u00f3 Gyurka, un \u201ehaiduc\u201c popular, iese din \u00eenchisoare de la V\u00e1rad dezamagit de faptul ca a fost abandonat si chiar tradat de tovarasi; fiind condus de \u201edorul de razbunare\u201c si de narcisism, el ucide si jefuieste comunitati rurale, precum si tarani, pe care \u00eei considera responsabili de captivitatea sa.
\nDominanta tragica e apasatoare, desi figurile principale sunt personaje negative. \u00cen contextul \u00een care autoritatile sunt tolerante sau neputincioase, nelegiuitii impun legea violentei, capriciul, lipsa empatiei. Scenografia este redusa la elementele de cadru specifice westernului si \u201efilmelor cu haiduci\u201c, evident \u201eautohtonizate\u201c prin port, muzica, habitat: pusta cu v\u00e2ntul ei neostoit, hanul, altercatiile, legaturile amoroase adulterine, muzica veche si patimasa (folclor autentic sau prelucrat) provocata de pusta, de luna, de dorinta de revansa. Finalul filmului este intens. O banda care a furat vitele taranilor este anihilata, iar autoritatile locale sunt somate sa-l prinda pe Farkos Csap\u00f3 Gyurka si sa aplice legea. Acesta, dupa ce scapa dintr-o ambuscada, \u00eel cauta pe tovarasul lui, pe t\u00e2narul pe care nu-l considera \u00eendreptatit la \u00eempartitul prazii si a asternutului hangitei, deoarece \u00eel banuia de duplicitate. \u00centre cei doi are loc un fel de \u201eduel\u201c spectaculos. V\u00e2rstnicul \u00eesi deruteaza si apoi \u00eesi \u00eempusca, \u00eentre ochi, dusmanul.
\nDupa acest episod ce pare un final \u201egeneros\u201c (un happy-end), taranii \u00eel captureaza pe Farkos Csap\u00f3 Gyurka si \u00eencearca sa \u00eel linseze; autoritatile \u00eel salveaza, doar ca sa aplice legea. Condamnat, dupa o judecata sumara, la sp\u00e2nzuratoare, \u201ehaiducului\u201c i se aplica sentinta. Dar sf\u00e2rsitul filmului este altul. Hangita, personaj promiscuu \u2013 gazda pentru banditi, nimfomana si tradatoare \u2013 e \u00eempuscata, iar \u201ehanul blestemat\u201c arde. Ram\u00e2ne doar cumpana f\u00e2nt\u00e2nii, l\u00e2nga ruine. Desi a fost influentat de Sergio Leone, care a relativizat si \u201eumanizat\u201c eroii, precum si de economia de dialog a lui Miklos Jancso, Gy\u00f6rgy Szomjas ne ofera un final \u00een maniera specifica: un c\u00e2ntec de jale vorbeste despre \u201esarmanul\u201c (Farkos Csap\u00f3 Gyurka era analfabet si sarac) care a \u00eencercat sa \u00eesi depaseasca statutul si \u201esa devina gentelman\u201c. Filmul este asemanator, cel putin \u00een abordarea personajelor si a cadrului actiunii, cu pelicula rom\u00e2neasca \u201eMoara cu noroc\u201c (\u00een regia lui Victor Iliu; regizor secund e Liviu Ciulei; muzica e semnata de Paul Constantinescu; 1955), ecranizare dupa naratiunea lui Ioan Slavici. Aici, liderul raufacatorilor era Lica Samadau, \u201ecapitanul porcarilor din toata c\u00e2mpia\u201c (pazea cele 23 de turme de porci ale unui baron din apropiere de Ineu); ziua era porcar, iar noaptea t\u00e2lhar, fura cai, \u201ecalca arendasi\u201c, jefuia si ucidea drumetii care treceau pe la hanul \u201eMoara cu noroc\u201c, dupa ce plecau de acolo. A fost multi ani t\u00e2lhar, protejat de baronul caruia \u00eei mai \u201ecrestea turma\u201c. Un accident biografic i-a declansat destinul, a jefuit si a ucis pe primul om cu bani pe care \u201el-a \u00eent\u00e2lnit \u00een cale\u201c atunci c\u00e2nd a pierdut porci din turma si a trebuit sa-i plateasca baronului pierderea; apoi s-a transformat \u00eentr-un individ fara mila. Prin hangiii zonei, Samadau spala banii proveniti din furt si crima. Porcarii lui, \u00een parte tigani, erau un grup fara individualitati, dar eficient \u00een actiunile t\u00e2lharesti; climatul istoric este reconstituit veridic, pelicula este plina de tensiune si datorita muzicii lui Paul Constantinescu. Filmul alb-negru, de o plasticitate impresionanta, nu a fost \u00eensa preocupat de profilul infractorului, ci de cel al victimelor.
\nUn alt film despre t\u00e2lhari unguri este \u201eRosszemberek\u201c\/ \u201eBaietii rai\u201c (\u00een regia lui Gy\u00f6rgy Szomjas; 1979), un alt \u201ewestern autohton\u201c despre un grup de proscrisi care jefuiesc, ucid si trebuie sa suporte consecintele unei crime, haituirea de catre autoritati, suspiciunea oamenilor. Dominati de paranoia, t\u00e2lharii condusi de Gelencser J\u00f3ska se razbuna cu cruzime extrema pe cei vulnerabili, sau pe cei pe care \u00eei suspectau de tradare, precum si pe tot ceea ce misca \u00een gospodariile acestora (ram\u00e2n \u00een minte cele c\u00e2teva secvente de violenta intensa \u00een care sunt omor\u00e2ti oameni, laolalta cu animalele lor domestice, inclusiv pasarile de curte, iar o femeie este sp\u00e2nzurata \u201ead-hoc\u201c; \u00een timp ce unul dintre t\u00e2lhari imobilizeaza victima tin\u00e2nd-o \u00een brate, un alt ucigas o sugruma cu ajutorul unei funii). Actiunea, nu \u00eent\u00e2mplator, se petrece pe la 1860, c\u00e2nd multi dintre fostii militanti au abandonat proiectul pasoptist, nu au acceptat compromisul politic, nu au \u00eenteles legea de fier a modernitatii. Fatalisti, dominati doar de dorinta de supravietuire si de razbunare, acestia devin (sau redevin) infractori periculosi.
\nClisee despre locurile sociale ale \u201efilmelor cu haiduci\u201c, despre natura si celalalt. O plimbare prin hanuri<\/strong>
\nLocul social definitoriu pentru \u201efilmul cu haiduci\u201c este hanul de la marginea drumului, c\u00e2rciuma din mijlocului orasului, hanul de la rascruce de v\u00e2nturi, cr\u00e2sma din sat, hanul din miezul pustei. Hanul este corespondentul european al saloon-ului din drama western; daca \u00een hanul si \u00een taverna rom\u00e2neasca se c\u00e2nta muzica lautareasca, c\u00e2ntece haiducesti, muzica greceasca si turceasca, au loc chefuri naprasnice (vezi petrecerile de la hanurile administrate \u00een aproape toate filmele rom\u00e2nesti \u201ecu haiduci\u201c de versatila, intriganta si patimasa hangita Anita), \u00een cel din pusta ungara, \u00een hanul din filmele unguresti domina betia solitarului, c\u00e2ntecul de dor si durere al viorii singuratice, \u00eencaierarile mai mult sau mai putin s\u00e2ngeroase.
\nSi \u00een hanurile din filmele rom\u00e2nesti apare mereu c\u00e2te o altercatie care degenereaza, precum \u00een comediile epocii filmului mut, \u00een confruntari generalizate. Hanul e spatiu de interferenta, acolo haiducii iscodesc si afla despre oportunitatea unei noi \u201elovituri\u201c sau despre miscarile poterei care \u00eei urmareste, iar agentii statului spioneaza pentru a culege informatii referitoare la localizarea bandelor de haiduci. Tot aici, agentii straini si cauzasii pun la cale conjuratii de anvergura, menite sa schimbe fata principatului sau chiar a imperiilor (asa cum se \u00eent\u00e2mpla \u00een seria filmelor de aventuri care \u00eel au ca erou pe Margelatu); uneori, \u00een acelasi han, beau si man\u00e2nca at\u00e2t haiducii, c\u00e2t si arnautii, oamenii puterii si opozantii. Cele mai multe dintre hanuri sunt locuri ale petrecerii vivace, orgiastice, ale lipsei de cenzura, pe c\u00e2nd altele, precum hanul din \u201eTalpuk alatt f\u00fcty\u00fcl a sz\u00e9l\u201c, sunt locuri damnate, unde au loc sinucideri si crime.
\nDe cele mai multe ori, hangita sau hangiul sunt angajati \u00een afacerile hotilor de cai, \u00een tranzactii ilicite, \u00een planuirea \u201eloviturilor\u201c de anvergura care vizeaza calatorii cu stare, transporturile cu bani si cu marfuri scumpe sau jefuirea unor conace sau case orasenesti ale negustorilor bogati si ale marilor proprietari. Hangita, de multe ori, se implica \u00een povesti de dragoste cu haiducii celebri (vezi cazul Anitei, iubita haiducilor Amza, iar dupa moartea acestuia a lui Anghel Saptecai; vezi si cazul Stancai, marul discordiei \u00eentre Mitrita si Radu Anghel, deveniti astfel rivali \u00een dragoste \u00een \u201eDoi haiduci si o cr\u00e2smarita\u201c), fiindu-le gazda si confidenta sau, dimpotriva, amanta perfida, precum hangita din \u201eTalpuk alatt f\u00fcty\u00fcl a sz\u00e9l\u201c care, dupa ce a tradat, moare \u00eempuscata de o m\u00e2na necunoscuta, iar hanul ei, loc al pierzaniei, este ars.
\n\u00cen schimb, \u00een \u201eMoara cu noroc\u201c, Ghita e un hangiu nevoit, ca \u00een foarte multe cazuri \u00een epoca (la mijlocul secolului al XIX-lea, \u00een vestul Transilvaniei), sa conserve un echilibru fragil \u00eentre familie, autoritati (jandarmul Pintea, hot de cai \u00een tinerete) si t\u00e2lharul Lica Samadau, care, prin oamenii sai, domina zona. Afacerea sa, hanul, e conceputa de familia hangiului ca o posibilitate de iesire din saracie, dar, din nefericire, datorita prezentei lui Lica Samadau si a tovarasilor sai, locul devine sursa destramarii casniciei lui Ghita, precum si statie terminus pentru clientii cu bani. Impresionanta este imaginea celor trei cruci din preajma hanului, aflate, pe toata perioada naratiunii, \u00een plan secund, dar care devin, la finalul filmului, martore si indicii ale unor fapte grave din trecut, indicii care au fost ignorate. Moara nu era \u201ecu noroc\u201c, se afla sub zodie \u00eentunecata. Poate de aceea, desi Ghita pune capat bandei de nelegiuiti, el este contaminat de atingerea fatala a raului, \u00eesi ucide sotia adultera si da foc hanului, devenit un loc damnat. Si, astfel, morala comunista, suprapusa peste cea traditionala, este satisfacuta.
\nCa loc definitoriu pentru filmul de gen, nu putem trece cu vederea hanul rom\u00e2nesc din peliculele regizate de Dinu Cocea (\u201eHaiducii\u201c, \u201eRazbunarea haiducilor\u201c etc). Spatiu pestrit si multicultural, acesta da coloratura si credibilitate intrigilor si evenimentelor: \u00cen schimb, hanul din spatiul pustei sau al muntelui este doar cadrul (inclusiv folcloric) unor secvente scurte, dar esentiale \u00een economia naratiunii filmelor.
\nInterioarele si exterioarele habitatului rural din epoca fanariota erau relativ usor de realizat, \u00eensa modul de viata al elitelor fanariote, conacul (de regula, o cula olteneasca), Bucurestiul premodern, ocna puscariasilor, palatele princiare sau domnesti (de obicei, scenele de interior erau filmate \u00een palatul br\u00e2ncovenesc Mogosoaia, patrimoniu bine conservat, sau \u00een complexul regal de la Sinaia) erau \u00eensa mai greu de readus la viata cu ajutorul scenografiei. Manastirilor, ca loc de refugiu pentru haiduci, realitate istorica incontestabila \u00een epoca fanariota, le este recunoscut acest statut doar \u00een filmele din ciclul haiducesc din perioada national-comunismului (precum \u201eIancu Jianul, haiducul\u201c).
\n\u00cen filmele rom\u00e2nesti se vorbeste prea mult, eroii fiind manifestari ale discursivitatii. Regizorii, mai ales Dinu Cocea, Doru Tanase si Andrei Blaier, nu au acordat prea mult credit puterii de sugestie a imaginii si tacerii. O exceptie a fost Dan Pizza, cu filmul sau \u201eDreptate \u00een lanturi\u201c. Momentele de tacere semnificativa sunt exploatate \u00eensa \u00een drama western moderna, ele anunt\u00e2nd, prin tensiune, deciziile si episoadele cruciale din economia filmului (actorul Florin Piersic, atunci c\u00e2nd \u00eel joaca pe conjuratul Margelatu, imita gestualitatea zg\u00e2rcita si tacerile personalelor jucate \u00een westernul american de Clint Eastwood). Peliculele unguresti au valorificat traditia filmului lui John Ford; \u00eendeosebi Mikl\u00f3s Jancs\u00f3 introduce, \u00een filmele sale, mai ales \u00een \u201eSzeg\u00e9nyleg\u00e9nyek\u201c, privirea concentrata, tacerile grele, confruntarea privirilor, elemente care au un rol decisiv \u00een transmiterea presiunii psihice.
\nDe regula, \u00een folclor, raporturile haiducului cu natura sunt profunde, aceasta oferindu-i protectie. \u00cen mod paradoxal, \u00eensa, \u00een filmele ciclului haiducesc din cinematografia rom\u00e2nesca, desi ofera cadre frumoase, precum cele din pictorialele turistice, natura nu are o relatie de empatie cu omul. Doar \u00een filmul \u201ePintea Viteazul\u201c ea \u00eei salveaza \u00een maniera miraculoasa pe haiducii prinsi \u00eentr-o cursa, \u00een munti; neav\u00e2nd alternativa, haiducii maramureseni se arunca \u00een prapastie. Secventele acestei \u00eencercari periculoase de a se salva se desfasoara pe fondul unei muzici traditionale dinamice, de joc; haiducii, precum niste Icari, par sa zboare si se prabusesc pe partea mai putin accidentata a muntelui, supravietuind cu rani putine si superficiale si r\u00e2z\u00e2nd fabulos.
\n\u00censa, de regula, \u00een filmele rom\u00e2nesti \u201ecu haiduci\u201c natura este pasiva si butaforica. \u00cen schimb, \u00een filmele ungare si slovace, natura este indiferenta, fiind \u00eenchisa \u00een propriile ei cicluri. \u00cen drama western, cadrul natural participa la nasterea si afirmarea naratiunii filmice; v\u00e2ntul, animalele salbatice mari si mici, praful, apa, viermuiala animalelor domestice din ferme sau din curtile caselor din t\u00e2rgurile miniere creeaza fondul domestic si dau autenticitate scenelor si personajelor. Peisaje dezolante, cu balti statute, iarba pitica, ruine, rar, foarte rar, cu copaci si lum\u00e2nari care dau stralucire decupajelor de peisaj, imagini filmate alb-negru, imagini impresioniste ofera, \u00een filmografia rom\u00e2neasca a genului, doar regizorul Dan Pita, \u00een deja mentionatul \u201eDreptate \u00een lanturi\u201c.
\n\u00cen epoci de opresiune, genurile cinematografice preferate de public, filmele care satisfaceau cel mai mult nevoia de evaziune, erau filmele politiste si de aventuri, care conservau si un limbaj mitic nealterat de ideologiile totalitare (6). \u00censa, totodata, concentrarea pe astfel de produse culturale care exploatau imaginarul politic, teorii ale conspiratiei, si care promovau un mesaj nationalist si egalitarist mai mult sau mai putin subliminal avea ca efect si maniheizarea perceptiilor despre lumea extramuros. Imaginea strainului este, astfel, predominant negativa, av\u00e2nd ca urmare refuzarea Celuilalt, un obiectiv al regimului ceuasist din Rom\u00e2nia, de exemplu. Impresia era aceea ca omul resentimentar a \u00eencercuit lumea securizata de vigilenta sistemului.
\nDar, \u00een cele mai multe cazuri, cel care-l tradeaza pe eroul emblematic pentru comunitatea rurala, ea \u00eensasi definitorie pentru identitatea rom\u00e2neasca, este un apropiat, un alt haiduc, chiar un \u201efrate de cruce\u201c aflat \u00een relatie de rivalitate pentru pozitia de lider \u00een banda sau pentru inima si asternutul unei ibovnice \u2013 e cazul lui Hamza, v\u00e2nzatorul haiducului Amza din filmul \u201eHaiducii\u201c (1966), geambasul Mitrica, tradatorul lui Radu Anghel (7) \u00een \u201eDoi haiduci si o cr\u00e2smarita\u201c (1993). Un astfel de conflict clasic, alaturi de lupta pentru notorietate, \u00eent\u00e2lnim si \u00een \u201eTerente, regele baltilor\u201c (\u00een regia lui Andrei Blaier; 1995), c\u00e2nd ziaristul Basil Popescu, care popularizase imaginea banditului, pune la cale pierderea acestuia.
\nUn exemplu relevant e si cel al tradarii din \u201eTalpuk alatt f\u00fcty\u00fcl a sz\u00e9lt\u201c (\u00een regia lui Gy\u00f6rgy Szomjas, 1976). De regula, personajul negativ, v\u00e2nzatorul, este miselul prin definitie, adica e hedonist, rapace, o imagine vie a invidiei, pacat capital al iudeo-crestinismului.<\/p>\n

 <\/p>\n

NOTE:<\/strong>
\n1. Vezi \u201eJm\u00e9nem kr\u00e1le\u201c (\u00een regia lui Peter Nikolaev, 2009), un film mediocru, productie cinematografica cu substanta \u201epolitista\u201c; povestirea din \u201eJm\u00e9nem kr\u00e1le\u201c se desfasoara pe fondul unor complicatii politice si sentimentale din secolul al XIII-lea. Mai degraba situam pelicula ceha sub influenta filmului \u201eThe Name of the Rose\u201c\/ \u201eNumele Trandafirului\u201c (ecranizare dupa Umberto Eco, \u00een regia lui Jean-Jacques Annaud; 1986).
\n2. Vezi Manuela Georghiu, \u201eEpopeea nationala si filmul istoric rom\u00e2nesc\u201c, \u00een \u201eSudii si cercetari de istoria artei\u201c, tom 23, 1976.
\n3. Vezi L. Chauvet, J. Fayard, P. Mazars, \u201eLe Cin\u00e9ma \u00e0 travers le monde\u201c, Paris, 1961 apud B.T. R\u00e2peanu, \u201eFenomenul cinematografic rom\u00e2nesc si literatura internationala de specialitate\u201c, \u00een SCIA, tom16, nr 2, 1969, p. 196.
\n4. Trei filme rom\u00e2nesti apreciate de public \u2013 \u201eProfetul, aurul si Ardelenii\u201c (\u00een regia lui Dan Pita, 1977), \u201eArtista, Dolarii si Ardelenii\u201c (\u00een regia lui Mircea Veroiu, 1979) si \u201ePruncul, Petrolul si Ardelenii\u201c (\u00een regia lui Dan Pita, 1980) \u2013 influentate de \u201ewesternul spaghetti\u201c (facut popular de Sergio Leone), apartin acestui subgen (sunt varianta numita \u201ewestern mamaliga\u201c), nu fenomenului de autohtonizare a westernului; cu toate ca sunt bine realizate si dinamice, filmele sustin atitudini si prejudecati specifice autarhismului comunist \u2013 patriotismul romantic, traditionalismul \u201esanatos\u201c, condamnarea frivolitatii americanilor, a imposturii mormonilor, sentimentul rom\u00e2nesc (secundar, ardelenesc) al superioritatii.
\n5. Despre \u00eenceputurile si evolutia \u201ewesternului rosu\u201c vezi mai multe \u00een Mihai Fulger, \u201eWesternul sovietic la festivalul Crossing\u201c, \u00een \u201eCultura\u201c, 5.05. 2011; http:\/revistacultura.ro\/blog\/2011\/westernul. 17.III-2011.
\n6. Vezi Jean-Marc Lafon, \u201eAu-del\u00e0 de l’\u00e9cran : quelques films fran\u00e7ais et Vichy (1940-1944)\u201c, \u00een \u201eGuerres mondiales et conflits contemporains\u201c, nr. 204, (2001), p. 67-83; R. Chirat, \u201eLe cin\u00e9ma fran\u00e7ais des ann\u00e9es de guerre\u201c, Hatier, Paris, 1983.
\n7. Balada spune ca Radu Anghel din Greci (Botesti) a fost haiduc, dar sunt monografi care afirma ca acesta a fost doar un t\u00e2lhar temut. Pictorul academist brasovean Misu Popp a realizat, \u00eentre 1864-1866, portrete ale haiducul Radu Anghel. Astfel, pictorul \u00eel introduce pe haiduc, alaturi de alte figuri ale istoriei rom\u00e2nilor, \u00een panteonul romantic.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

De la dramele istorice la aventurile cu haiduci. O plimbare prin hanuri   Filmul istoric este un gen longeviv si aducator de profit, reprezent\u00e2nd o referinta pentru toti realizatorii filmului de aventuri si ai \u201efilmului cu haiduci\u201c. Concret, din filmul istoric vor fi preluate metodologiile de refacere a climatului istoric care ofera veridicitate naratiunii filmice… Cite\u0219te mai mult »Filmul cu haiduci ca loc al memoriei (III)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[66],"tags":[7627],"class_list":["post-11484","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-film-cu-haiduci"],"views":2773,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11484","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11484"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11484\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11484"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11484"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11484"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}