Mi s-a \u00eent\u00e2mplat sa-l \u00eent\u00e2lnesc pe unul dintre cei mai mari matematicieni ai lumii \u00eentr-un vagon, pe ruta Barcelona-Paris. Stiam cine este, fiindca asistasem la una dintre fabuloasele lui conferinte despre calculul probabilitatilor si previziunea matematica a accidentelor rutiere. Participasem la Barcelona la congresul \u201eCultura Europeea\u201c. Si el fusese invitat \u00eentr-o sedinta de forum. Vorbise c\u00e2teva ore printre computere si imagini proiectate, vesel, \u00eentr-o alergare de colo, colo, c\u00e2t tinea podiumul. Noi, cei din amfiteatru, \u00eencerc\u00e2nd sa-l urmarim si sa-l \u00eentelegem, facusem febra.
\nAcum statea \u00eentr-un compartiment ticsit, modest, se uita pe fereastra. Daca nu l-as fi vazut cu c\u00e2teva ore \u00eenainte stralucind ca un diamant pe podiumul congresului, daca nu as fi stiut ce putere de fascinatie intelectuala are omul simplu din fata mea, nu l-as fi deosebit cu nimic de ceilalti calatori. Le-a urat celor din compartiment la cobor\u00e2re o zi buna, si-a cerut scuze \u00een st\u00e2nga si-n dreapta c\u00e2nd\u00a0 a \u00eenaintat cu geamantanul spre iesire.<\/p>\n
Mi s-a \u00eent\u00e2mplat sa-l \u00eent\u00e2lnesc pe unul dintre cei mai mari dirijori ai lumii, \u00eentr-o noapte, foarte t\u00e2rziu, \u00een restaurantul unui hotel. Era la c\u00e2teva ore dupa concertul lui, eu mai \u00eent\u00e2rziasem cu prietenii prin oras si, \u00eenainte de-a ma duce la camera mea, am intrat \u00een restaurantul hotelului sa cumpar o sticla de apa. Restaurantul era gol, cei c\u00e2tiva angajati se pregateau sa \u00eenchida sala. \u00centr-un colt al ei am vazut un omulet, singur la o masa. Din c\u00e2te mi-am dat seama cobor\u00e2se din camera, nu avea paltonul pe el. Ceruse ceva de baut. Statea cu ochii \u00een fundul paharului, chircit, obosit, cu parul cazut \u00een ochi, stors ca o lam\u00e2ie. Un oarecare, la c\u00e2teva ore dupa ce electrizase auditoriul. Dupa ce ne purtase cu muzica clasica europeana prin Japonia lui natala. Si dincolo de Europa, de Japonia si de toate tarile si continentele la un loc, undeva, printre sferele ceresti, a caror muzica exista unii oameni chemati s-o auda.
\nMi s-a \u00eent\u00eemplat sa sun la telefon \u00een Rom\u00e2nia, vr\u00e2nd sa vorbesc cu un fost coleg de meserie. A ridicat unul din angajatii lui telefonul. \u201eMaestrul nu este aici\u201c, mi-a raspuns. Si mi-a mai dat niste indicatii, c\u00e2nd anume si unde l-as putea, eventual, gasi pe \u201emaestru\u201c. Am ramas traznita, cu receptorul \u00een m\u00e2na. Primul g\u00e2nd care mi-a venit a fost amintirea lui \u00een anii nostri tineri. Ce baiat minunat era, ce suflet deschis, ce talent, cum stralucea de nonconformism si de tinerete\u2026 Ce-o fi patit el oare, de-a ajuns at\u00e2t de rau, \u00eenc\u00e2t sa permita cuiva sa \u00eei spuna \u201emaestru\u201c, asa, hodoronc-tronc, c\u00e2nd se suna la telefon? Unde a ajuns generatia noastra?
\nStiu ca daca esti harnic, daca-ti place ce faci si faci bine, daca anii trec peste tine si atingi o anumita v\u00e2rsta, cei tineri \u00eesi schimba atitudinea fata de tine. Toata viata mi-a fost frica \u00eensa de clipa \u00een care, vr\u00e2nd-nevr\u00e2nd, fiindca mi-am facut meseria si am mai avut si o oarecare recunoastere profesionala, as fi putut ajunge o baba prezenta \u00een toate comisiile si comitetele, care sa motaie prin prezidii si sa se trezeasca doar la aplauze.
\nUnor oameni se pare totusi ca le place aceasta postura. \u00cemi vad generatia zaharisita, baietii nostri destepti fac\u00e2nd pe stiu-totul prin emisiunile canalelor de televiziune, plini de sine, fara urma de \u00eendoiala sau de habar n-am, \u00eembracati ca niste mosnegi dintre cele doua razboaie, scriind carti despre destinul omenirii, \u00een 200 de pagini. Sau lupt\u00e2ndu-se cu unghiile si dintii pentru un post\u00a0 de conducere \u00eentr-o institutie culturala oarecare, pentru o decoratie, pentru un titlu \u00eentr-o academie, acum, c\u00e2nd e clar ca tendinta \u00een lume este sa se promoveze imberbii.\u00a0 Oare c\u00e2nd \u00eembatr\u00e2nim de fapt, ajung\u00e2nd la o v\u00e2rsta anume? C\u00e2nd ne pierdem umorul si capacitatea de relativizare, devenind \u201emaestri\u201c? C\u00e2ti \u201emaestri\u201c poate duce pe umeri planeta?
\nRelaxata relatie dintre profesor si student din universitatile vestice recunosc ca mi-a impus. Faptul ca-si spun pe nume, usureaza raporturile dintre oameni care, adeseori, se \u00eent\u00e2lnesc \u00een acelasi campus, venind din cele mai departate colturi de lume. \u00cei uneste doar aspiratia. \u00cei uneste faptul ca se simt prieteni, angajati am\u00e2ndoi \u00eentr-o \u201elucrare\u201c a spiritului uman. N-am vazut nici un student care sa aiba pretentia ca \u201eWill\u201c sau \u201eBob\u201c sau \u201eJonny\u201c, sa-l treaca anul, daca n-a citit cartile.
\nSpune-i lui Will maestro. Spune-i lui Bob maestro. Va reactiona pe masura profesionismului lui. Si-ti va raspunde, probabil, daca e foarte departe pe calea cunoasterii, ca maestru e doar unul singur, doar ca lucrarea lui e o enigma de dimensiuni cosmice, despre care nu oricine e chemat sa \u00eesi dea cu parerea. De unde adica at\u00e2tia maestri, numai pentru ca au batut 50 de ani?
\nSigur ca nu-mi plac nici babele universitare \u00een fuste scurte si \u00een addidasi, bat\u00e2nd globul cu un rucsacel \u00een spinare si neaparat cu un mutunachi at\u00e2rn\u00e2nd la fermoar. Sigur ca nu-mi plac nici profesorii care mimeaza zglobiu tineretea, fiindca nu au curriculum. Dar slugarnicia \u00een relatiile dintre generatii mi se pare oribila. Si acest \u201emaestre\u201c, are parca ceva din tonul lingusitor al celui umil, la p\u00e2nda sa \u00eeti ia locul. Aduce cu cuv\u00e2ntarea tinuta sub propriul portret, cu pupatul chipului \u00een oglinda sau cu patarania acelui baietandru grec din mitologie, care at\u00e2t s-a mai minunat de frumusetea lui reflectata de apele lacului, p\u00e2na s-a dus la fund, b\u00e2ld\u00e2b\u00e2c. Feriti-va, oameni buni, c\u00e2t nu e prea t\u00e2rziu \u00eenca, sa ajungeti \u201emaestri\u201c!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Mi s-a \u00eent\u00e2mplat sa-l \u00eent\u00e2lnesc pe unul dintre cei mai mari matematicieni ai lumii \u00eentr-un vagon, pe ruta Barcelona-Paris. Stiam cine este, fiindca asistasem la una dintre fabuloasele lui conferinte despre calculul probabilitatilor si previziunea matematica a accidentelor rutiere. Participasem la Barcelona la congresul \u201eCultura Europeea\u201c. Si el fusese invitat \u00eentr-o sedinta de forum. Vorbise… Cite\u0219te mai mult »\u201eMaestrul\u201c nu poate raspunde la telefon!<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[2194,7626],"class_list":["post-11481","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-comportamente-sociale","tag-societatea-romneasca"],"views":1690,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11481","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11481"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11481\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11481"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11481"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11481"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}