Din 1935 \u2013 anul c\u00e2nd Prokofiev a compus muzica de balet pentru \u201eRomeo si Julieta\u201c \u2013, dar cu precadere \u00een ultimele decenii, tragedia shakespeariana continua sa atraga ca un magnet coregrafii, fiecare \u00eencerc\u00e2nd sa aduca o perspectiva noua, un vocabular dansant neumblat, adesea si un alt fond sonor. Cred ca am vazut peste doua duzini de transpuneri dintre cele mai diverse: scenariile pot fi cuminti, pot respecta doar c\u00e2teva repere esentiale sau pot fi doar un pretext pentru ideea de dragoste pura si universala, \u00eendepart\u00e2ndu-se substantial de sursa literara.
\nDoar \u00een ultimul an am urmarit \u201eRadio and Juliet\u201c (Edward Clug la Opera Nationala din Bucuresti), \u201eRomeo et Juliette\u201c (Thierry Malandain \u00een Festivalul International \u201eGeorge Enescu\u201c) si \u201eRomeo si Julieta\u201c (Pavel Rotaru, la Teatrul de Balet Sibiu), lucrari extrem de diferite. De aceea, o varianta noua cu Australian Ballet a fost o ocazie pe care n-o puteam rata. Compania prezenta ultima sa premiera la Centre for Performing Arts din Brisbane \u2013 cladire enorma, cu mai multe sali de spectacol si concert, cu dotari tehnice de ultima ora, aflata pe malul r\u00e2ului cu acelasi nume.
\nSe \u00eent\u00e2mpla ca \u00een 2012 compania, una dintre cele doar trei cu functionare permanenta si cea mai mare din tara, sarbatoreste cincizeci de ani de la \u00eenfiintare. Av\u00e2nd sediul la Sidney si un efectiv de saptezeci de dansatori (\u00een majoritate formati la scolile de pe continent, desi de origini etnice diverse), Australian Ballet se m\u00e2ndreste \u00een ultimii ani cu o medie de v\u00e2rsta mai scazuta, dar cu o medie a \u00eenaltimii mai ridicata, dupa cum se specifica \u00een prezentari.
\nCompania sustine \u00een medie doua sute de reprezentatii pe an \u00een Australia si \u00een strainatate si nu are un coregraf angajat. Repertoriul ei include lucrari semnate de Jir\u00ed Kyli\u00e1n, Nacho Duato, Glen Tetley, Maurice B\u00e9jart, Jerome Robbins, George Balanchine, Twyla Tharp, John Cranko, William Forsythe, James Kudelka, Christopher Wheeldon, Kenneth MacMillan si, desigur, Graeme Murphy, multe din ele fiind creatii originale.
\nPrimul lucru care impresioneaza la aceasta productie este desfasurarea de forte si de… fonduri. Montarea de 1.2 milionane AUD, completati prin donatii si sponsorizarea permanenta de catre cea mai mare firma de telefonie, fac posibila deplasarea \u00eentregii companii \u00eensotite de orchestra, c\u00e2t si a unei considerabile cantitati de decoruri de mari dimensiuni, ca sa nu mai vorbim despre bogatia si multitudinea costumelor.
\nGraeme Murphy, scolit la Sidney, dar posed\u00e2nd o consistenta experienta ca dansator at\u00e2t clasic c\u00e2t si contemporan \u00een Europa, este cel mai cunoscut coregraf australian pe plan international. \u00centr-o cariera de coregraf \u00eenceputa cu aproape patru decenii \u00een urma si desfasurata \u00een buna parte alaturi de partenera sa de viata si creative associate Janet Vernon, numele lui a fost legat cu precadere de Sidney Dance Company, \u00eenfiintata si condusa de catre cei doi, dar a montat si la New Zealand Royal Ballet, Canadian Opera Company, Baryshnikov’s White Oak Project, Bavarian State Ballet sau Shanghai Ballet. Creator prolific si fantast, a produs un evantai de lucrari dintre cele mai diverse, balete moderne, neoclasice si clasice, divertismente din opere si revizitari ale unor titluri celebre, de la \u201eFrumoasa si Bestia\u201c la \u201eAida\u201c si de la \u201ePasarea de foc\u201c la \u201eLacul lebedelor\u201c.
\nComparat adesea cu coregraful american Jerome Robbin pentru modul \u00een care stie sa aduca dansul, \u00een special pe cel contemporan, mai aproape de inima si mintea spectatorilor printr-o abordare uneori mai comerciala si un marketing sustinut, Murphy construieste cu \u201eRomeo si Julieta\u201c un spectacol eminamente eclectic, juxtapun\u00e2nd cu nonsalanta locuri si epoci dintre cele mai surprinzatoare.
\nJunii din Verona se \u00eent\u00e2lnesc \u00eentr-un palat de ghiata unde patineaza st\u00e2nd pe talpa unor lampadare enorme. Romeo, Mercutio si Benvolio vin cu barca pe sub un pod, apoi par sa se joace \u00een apa; \u00eentr-o scena suger\u00e2nd drumurile \u00eentretaiate ale personajelor, acestea se plimba cu bicicletele; binecuv\u00e2ntarea le este data tinerilor \u00eentr-un templu de catre un calugar budist; \u00eenfruntarile dintre Mercutio si Tybalt, respectiv Tybalt si Romeo au loc \u00eentr-o piata din India, dupa ce asistam la o logodna traditionala indiana; finalul ne aduce \u00een desert, unde patul mortuar, construit din cranii, se afla printre dune…
\nFara sa fie deosebit de inventiv sau solicitant din punct de vedere tehnic, vocabularul lui Murphy este expresiv si cursiv si se \u00eentinde pe mai multe registre, de\u00a0 la neoclasic la contemporan si caracter popular. Dansurile de ansamblu sunt frumos desenate, luptele cu spada \u00eembina muzicalitatea cu mestesugul, dar sunt si pasaje care curg \u00een gol sau unde coregrafia e saraca. Planurile real\/imaginar sunt delimitate uneori prin stop-cadru, lumini sau schimbari de decor, alteori se \u00eentrepatrund indistinct.
\nMurphy recurge la o simbolistica directa si accesibila, c\u00e2t si la personaje alegorice, introduc\u00e2nd deja obisnuitul Print al \u00eentunericului, mesager al mortii care se amesteca printre cei \u00eenca vii, interaction\u00e2nd cu ei. Exista aici si un Print al luminii, care arata asa cum ne-am fi asteptat sa fie Capelanul. \u00cembracata contemporan si incolor, Doica seamana cu o pedagoga de internat, fiind o aparitie deconcertanta dintru-nceput, \u00eentre tinutele renascentiste ale celorlalti.
\n\u00cen registrul dramatic, comportamentul eroilor este destul de liniar (Lady Capulet e toata numai furie si disperare, Tybalt e un bad boy tipic), dar comicul e variat si atractiv, astfel \u00eenc\u00e2t cel mai prizat este Mercutio, spumos redat de catre Daniel Gaudiello. Cu toate ca dovedeste o mare atentie pentru detaliu, urmarind aproape cinematografic relationarea personajelor shakespeariene, Murphy nu atribuie cuplurilor Montague si Capulet gesturi sau costume care sa le confere greutatea v\u00e2rstei; de multe ori se danseaza de dragul dansului, cu o voita ignorare a justificarii istorice.
\nDupa cum era de asteptat, coregraful propune un decupaj muzical nou, redistribuind secventele partiturii prokofiene, dar rezultatul este \u00een majoritatea cazurilor unul incitant, pe alocuri chiar inspirat. Orchestra, condusa de Nicolette Fraillon, suna cam ca aceea a Operei din Bucuresti, fapt reconfortant pentru spectatorul rom\u00e2n…
\nUnele dintre costumele lui Akira Isokawa sunt de-a dreptul exceptionale (\u00een special cele indiene), \u00een timp ce altele sunt mai sterse sau simple sabloane. Decorurile lui Gerard Manion sunt ingenioase si generoase, includ multa recuzita si detalii de tehnica moderna, schimbarile sunt numeroase, uneori a vista, executate cu discretie. Daca luminile lui Damien Cooper sunt adesea prea transante, \u00eengros\u00e2nd decorul, cele c\u00e2teva proiectii holografice ale lui Jason Lam primesc aplauze la scena deschisa. De altfel publicul, \u00een majoritate t\u00e2nar si entuziast, purt\u00e2nd elegante tinute de seara, apreciaza mai presus de orice creativitatea, formaliz\u00e2ndu-se mai putin de (in)coerenta regizorala.
\nDansatorii sunt buni, dar parca te-ai astepta la mai mult din partea unei companii de prim-rang. Madeleine Eastoe e mica de statura fara sa fie si fragila, iar Julieta ei are siguranta si usurinta, \u00eentr-o amplitudine a miscarilor destul de modesta. Kevin Jackson este un Romeo chipes, cu o prezenta scenica placuta si bune disponibilitati fizice, nesolicitate \u00eensa pe deplin. Despre ceilalti solisti (Paris: Ben Davis, Benvolio: Jacob Sofer, Lord Capulet: Brett Simon, Lady Capulet: Amy Haris) nu sunt multe de spus, dar compania \u00een ansamblu este omogena fizic si valoric.
\nSeman\u00e2nd cu o legenda sau cu transpunerea unui film de animatie, versiunea lui Graeme Murphy ne duce pe alocuri cu g\u00e2ndul la \u201eCraiasa zapezii\u201c, \u201eSeherazada\u201c sau \u201eSpargatorul de nuci\u201c.\u00a0 Un amalgam mai degraba vesel decat tragic, \u00een care culoarea si bogatia vizuala primeaza asupra gravitatii subiectului si unde creatorul \u00eesi permite orice licente at\u00e2ta vreme c\u00e2t ofera spectatorilor clipe de \u00eenc\u00e2ntare vizuala.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Din 1935 \u2013 anul c\u00e2nd Prokofiev a compus muzica de balet pentru \u201eRomeo si Julieta\u201c \u2013, dar cu precadere \u00een ultimele decenii, tragedia shakespeariana continua sa atraga ca un magnet coregrafii, fiecare \u00eencerc\u00e2nd sa aduca o perspectiva noua, un vocabular dansant neumblat, adesea si un alt fond sonor. Cred ca am vazut peste doua duzini… Cite\u0219te mai mult »\u201eRomeo si Julieta\u201c, Aussie style<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[7623,7622],"class_list":["post-11471","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-australian-balle","tag-baletul-romeo-si-julieta"],"views":2017,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11471","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11471"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11471\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11471"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11471"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11471"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}