{"id":1147,"date":"2010-01-20T23:25:08","date_gmt":"2010-01-20T21:25:08","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=1147"},"modified":"2010-01-19T20:30:18","modified_gmt":"2010-01-19T18:30:18","slug":"mircea-vulcanescu-acest-print-al-spiritului","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/mircea-vulcanescu-acest-print-al-spiritului\/","title":{"rendered":"Mircea Vulcanescu, acest print al Spiritului"},"content":{"rendered":"

\u00centr-o scrisoare adresata la 9 aprilie 1933 lui Virgil Madgearu, pe atunci ministru al Finantelor, presedintele Cehoslovaciei, Thomas Masarik, entuziasmat de ,,Proiectul economic al Europei de Est\u201c pregatit de Mircea Vulcanescu, elogia ,,competenta acestui t\u00e2nar autor, remarcabil specialist, economist si filozof\u201c… ,,Va marturisesc marea mea multumire, continua presedintele cehoslovac, de a avea la Consiliul de organizare… pe acest print al Spiritului a carui clarviziune si subtilitate nu sunt egalate dec\u00e2t de marea lui inima si frumosul si nobilul lui caracter\u201c.<\/strong><\/em><\/p><\/blockquote>\n

Acest ,,print al Spiritului\u201c avea sa moara, la 28 octombrie 1952, dupa ce ispasise patru din cei opt ani de temnita grea, la Aiud; fusese condamnat \u00een lotul demnitarilor care au facut parte din guvernul lui Ion Antonescu \u00een timpul razboiului pentru \u00eentregirea neamului!
\nMircea Vulcanescu face parte din elita intelectuala rasata, cu formatie enciclopedica, aparuta \u00een Rom\u00e2nia ca urmare a descatusarii energiilor, tinere si viguroase, dupa Marea Unire din 1918. Generatia de sinteza, cum a numit-o Mircea Eliade. Participarea acestei generatii la spiritul public antebelic este remarcabila. Este drept ca unii dintre creatorii de v\u00e2rf s-au abandonat orgoliului sau vanitatii, chiar si ranchiunei. Detasarea \u00een timp ne ajuta sa facem dreptate acolo unde opera lor o impune si sa recunoastem ca, prin ceea ce rezista vremii, ei au format o generatie cu o mare forta de convingere, ca aveau capacitate de toleranta si chiar darul unei curtuoazii civilizate chiar si c\u00e2nd erau \u00een dispute.
\nReceptarea creatiei acestei generatii a fost diferita, cum diferita a fost si confruntarea operei fiecaruia cu adevarul si cu judecata posteritatii. Este o realitate ca multi dintre intelectualii antebelici au avut apetit pentru politica. De unde si rezerve manifestate din ratiuni doctrinare \u00een chiar timpul irumperii lor \u00een constiinta publica \u2013 cazul tragic al lui Nae Ionescu \u2013, sau din spirit vindicativ si opacitate politica, dupa instaurarea regimului de guvernare comunista \u00een Rom\u00e2nia.
\nMircea Vulcanescu ilustreaza aceasta asertiune.<\/strong>
\n\u00cen ultimii ani, dificultatile de receptare au fost depasite \u2013 c\u00e2nd nu a functionat noul oportunism politic \u2013, iar reintegrarea unora dintre scriitorii, filozofii, sociologii antebelici a facut progrese. (Re)lectura operelor celor care au format elita culturii rom\u00e2nesti interbelice demonstreaza ca avem, \u00eenca, mari datorii si ca reintroducerea creatiilor antebelice \u00een circuitul culturii rom\u00e2nesti contemporane trebuie grabita. Nici tentatia pentru excesul de glorie, nici ingratitudinea nu trebuie sa bulverseze o receptare obiectiva si dreapta. Chiar daca ,,toata \u00abopera\u00bb lui, at\u00e2t c\u00e2ta este ea (adica mai putin \u00eentinsa dec\u00e2t ar fi putut fi, raportata la \u00abvolumul\u00bb de fiinta si de informatie structurata care i-a constituit temeiul), a fost strict \u00abocazionala\u00bb: raspuns gratios la diverse solicitari\u201c, cum spune (cam nedrept) Mihail Sora despre creatia lui Mircea Vulcanescu \u00een ,,C\u00e2teva crochiuri si evocari\u201c (Ed. Scrisul Rom\u00e2nesc, Craiova, 2000), o editie stiintifica a operei acestui mare intelectual rom\u00e2n se impune.
\nSe formase ca filozof \u00een atmosfera universitara incitanta din jurul lui Nae Ionescu, al carui apropiat a devenit fara sa se lase prada admiratiei ne-cenzurate; ca sociolog la scoala lui Dimitrie Gusti, al carui asistent si colaborator a fost; ca jurist si economist \u00een Franta. La Paris ar fi putut sa-si continue studiile \u00een filozofie sau estetica, cum se asteptau prietenii lui, sau \u00een sociologie \u2013 Dimitrie Gusti \u00eel vedea urmasul lui la catedra de la Universitatea din Bucuresti \u2013, dar Vulcanescu a preferat stiintele economice care \u00eel vor antrena \u00een cariera administrativa publica, pe care o va face dintr-o pornire pragmatica, mostenita \u00een familie (,,bunicul meu a fost agent fiscal la tara, tatal meu a ajuns secretar general la Finante, eu am urcat p\u00e2na la treapta de subsecretar de stat\u201c), dar si din devotament civic, niciodata din interes politic. Alegerea lui \u00eei va lua o buna parte din timp si, din pacate, \u00eei va aduce involuntar si nemeritat sf\u00e2rsitul.
\nDevenise\u00a0 specialist \u00een operatiuni de nationalizare, conversiune si rascumpararea datoriilor publice externe ale Rom\u00e2niei. Calificarea, experienta si probitatea lui fac sa fie chemat, \u00een conditii exceptionale, \u00een misiuni dificile asa cum au fost cele din august-septembrie 1940 c\u00e2nd a facut parte din delegatia Rom\u00e2niei la Comisia mixta rom\u00e2no-bulgara care a negociat retrocedarea \u2013 catre Bulgaria \u2013, a Cadrilaterului sau \u00een guvernul antonescian format dupa \u00eenabusirea rebeliunii legionare. A avut o cariera didactica prodigioasa: la 25 de ani era asistent la Catedra de sociologie, etica si politica a Facultatii de Litere din Bucuresti; \u00een paralel, a fost profesor la Scoala superioara de asistenta sociala, apoi la Scoala superioara de statistica. A fost un mare carturar, asa cum se arata \u00een cele 146 de lucrari publicate, un bun orator, cum o dovedesc conferintele tinute dupa moda vremii la Ateneul Rom\u00e2n, Sala Dalles, Institutul Francez etc. A depus o munca prodigioasa pentru \u00eenfiintarea de cercuri, asociatii si reviste \u2013 sa amintim numai ,,Cercul Criterion\u201c. A fost un intelectual angajat \u00een presa vremii, asa cum se vede din colaborarea lui la publicatii de mare influenta, \u201eG\u00e2ndirea\u201c, \u201eCriterion\u201c, \u201eIdeea rom\u00e2neasca\u201c, \u201eDreptatea\u201c, \u201eCuv\u00e2ntul\u201c, \u201eLumea Noua\u201c etc.
\nOpera lui filozofica, chiar ne\u00eencheiata, reprezinta cel mai bine forta lui creatoare. Vulcanescu a fost promisiunea tragic ne\u00eemplinita a filozofiei rom\u00e2nesti. Cu ,,Dimensiunea rom\u00e2neasca a existentei\u201c, ,,Omul rom\u00e2nesc\u201c, ,,Existenta concreta \u00een metafizica rom\u00e2neasca\u201c, ,,Ispita dacica\u201c Vulcanescu se alatura pleiadei de filozofi, sociologi, istorici interbelici preocupati de ontologia neamului rom\u00e2nesc.
\n,,\u00cel interesa tot, scrie Mircea Eliade \u00een 1967, pe c\u00e2nd se afla la Chicago. Mai mult: \u00eentelegea \u2013 si-ti explica \u2013 de ce-l intereseaza cutare sau cutare disciplina, un anumit autor sau o anumita opera. Dar nu era nimic haotic, nici dezarticulat \u00een cultura lui. Ce \u00eenvatase de la teologii si filozofii pe care-i citise se lega de tot ce-l \u00eenvatasera sociologii, economistii, financiarii, oamenii politici. Imensa lui cultura nu era distribuita \u00een ,,compartimente\u201c; era perfect integrata, desi se desfasura pe nivelurile multiple ale cunoasterii. De aceea era \u00een stare sa profite din lectura unui ,,reductionist\u201c \u2013 un freudian, bunaoara, sau un marxist \u2013, pentru ca stia unde sa-l situeze\u201c.
\n\u00centre\u00a0 toate tentatiile: filozofia, sociologia, estetica, statistica, finantele, este greu sa se spuna care a fost activitate secundara, exercitata \u00een adevaratul \u00eenteles al profesiunii. Trimiterea lui Eliade la lecturile ,,reductioniste\u201c priveste faptul ca Vulcanescu tinuse c\u00e2teva conferinte la Asociatia de arte, filozofie si litere ,,Criterion\u201c (care \u00eesi deschisese seria unor \u00eent\u00e2lniri publice \u00een octombrie 1932), pe teme incitante: ,,Istorismul prin resemnare \u00een spiritualitatea tinerei generatii\u201c, ,,Filozofia lui Freud\u201c, ,,Lenin si leninismul\u201c, ,,Andre Gide, calauza a vietii interioare\u201c. Filozofia poate fi socotita, totusi, primordiala la Vulcanescu, celelalte \u2013 sociologia, estetica, economia si finantele \u2013, au avut sansa unui ,,viollon d’Ingres\u201c, ceea ce, \u00een cazul lui, trebuie luat \u00een sens superior ca daruri ale unui enciclopedist. A se reciti cuvintele lui Masarik de mai sus. \u00cen toate se gaseau si se combinau eruditia si \u00eentelepciunea, cultul pentru adevar si cel pentru frumos, sentimentul de devotament si starea naturala de probitate cu care era \u00eenzestrat.
\nFormarea intelectuala a lui Vulcanescu a fost initiata \u00een ambianta academica din jurul Universitatii de la Bucuresti, mai ales a lui Nae Ionescu. Ca mai toti tinerii studiosi de aici, el si-a completat studiile \u00een strainatate, la Paris, centrul ideilor politice, sociale, artistice si, \u00een buna masura, filozofice al Europei. Fascinatia modelului exista, influente de asemenea. Nu este vorba de epigonism facil. Universitatea rom\u00e2neasca devine forum si un laborator de idei, iar profesori ca Nae Ionescu, Simion Mehedinti, Dimitrie Gusti, Vasile P\u00e2rvan vor declansa interes, unii chiar patimi, pentru studiul istoriei, filozofiei, geografiei, interes preluat pe diferite cai \u00een spatiul public: ,,Influentele suferite de cineva p\u00e2na la o anumita v\u00e2rsta, scrie Vulcanescu despre apropierea lui de Nae Ionescu, sunt poate-n legatura cu obscure afinitati latente; dar sunt, de cele mai multe ori, pentru un t\u00e2nar \u00eenca \u00een formare, cum eram eu, o chestiune de \u00eent\u00e2mplare. C\u00e2nd te-ai cristalizat deja \u00eentr-un fel, sunt desigur oameni pe care simti ca trebuia sa-i \u00eent\u00e2lnesti, \u00eentr-at\u00e2t de mult raspunde stradania lor asteptarii tale; c\u00e2nd \u00eensa esti \u00eenca t\u00e2nar si amorf, conformatia ta viitoare at\u00e2rna, de multe ori, de \u00eent\u00e2lnirile pe care ti le prilejuieste \u00eent\u00e2mplarea\u201c (Mircea Vulcanescu: \u201eNae Ionescu asa cum l-am cunoscut\u201c).<\/p>\n

Desi nu se poate vorbi de o preocupare declarata pentru constituirea unui sistem filozofic unii dintre reprezentantii ,,generatiei de sinteza\u201c manifesta atractie pentru \u00eentelegerea si interpretarea\u00a0 identitatii si sufletului rom\u00e2nesc \u00een context european. Cazul lui Vulcanescu este evident. Tentativele vor da rezultate salutare \u00een cultura noastra. \u00cen disputele, adesea confuze, \u00een care era usor de sesizat mobilitatea \u00een \u00eentrebuintarea termenilor, el intuieste nevoia de a face distinctie \u00eentre ,,neam\u201c si ,,rasa \u00een acceptia ei biologica\u201c: ,,Ceea ce constituie un neam este o realitate care sta la \u00eencheietura metafizicii cu istoria\u201c; neamul este ceva mai ad\u00e2nc dec\u00e2t rasa, ,,o unitate de soarta, de destin \u00een timp, unitate pentru care pam\u00e2nt, s\u00e2nge, trecut, lege, limba, datini, obicei, cuget, credinta, virtute, munca, asezaminte, port, dureri, bucurii si semne de traire laolalta, stap\u00e2niri si asupriri constituie doar chezasii, semne de recunoastere, peceti, temeiuri\u201c (,,Omul Rom\u00e2nesc\u201c). Este de presupus ca \u00een aceasta aglomerare se realizeaza si o sinteza a preocuparilor apropiatilor si prietenilor lui ce se vor materializa \u00eentr-un fel de program de cercetare deosebit de prodigios. \u00cen mai 1941, la Sala Dalles, are loc un ciclu de conferinte consacrat cetatilor dacice \u00een cadrul caruia Mircea Vulcanescu, cu ,,Componenta dacica a sufletului rom\u00e2nesc\u201c,\u00a0 conferentiaza alaturi de Simion Mehedinti (,,Ideea dacica \u00een cugetarea geografica rom\u00e2neasca\u201c), Constantin Daicoviciu (,,Spatiu si popor dacic\u201c), Ion Conea (,,Virtutile eterne ale Daciei\u201c), Dan Botta (,,Spiritul dacic \u00een lume\u201c). Cercul de apropiati sau de prieteni ai lui Vulcanescu se coaguleaza \u00een jurul unor preocupari intelectuale majore comune. Cu Dimitrie Gusti colaboreaza la alcatuirea ,,Enciclopediei Rom\u00e2niei\u201c.
\n\u00cenainte de acel ciclu de conferinte, \u00een 1937, Vulcanescu definise, \u00een ambianta orientarilor de cercetare sociologica a scolii lui Dimitrie Gusti, modelul ontologic al ,,omului rom\u00e2nesc\u201c. Categoria filozofica de ,,neam\u201c este supusa schimbarii, constata el: ,,Suportul principal al unui neam variaza de la o vreme la alta, cu semnul principal de recunoastere al celor ce-l alcatuiesc. Neamul rom\u00e2nesc e cuprins astfel virtual tot at\u00e2t de unitatea pam\u00e2ntului rom\u00e2nesc (extindere a ideii de mosie), drept o stap\u00e2nire a pam\u00e2ntului legat de constiinta legaturii de s\u00e2nge cu stap\u00e2nitul primitiv, pe c\u00e2t e cuprins \u00een unitatea cugetului rom\u00e2nesc fata de mormintele domnilor nostri, \u00een unitatea de limba, de port, de obiceiuri care \u00eengaduie oamenilor \u2013 sublinierea apartine autorului \u2013, sa se \u00eenteleaga si sa traiasca laolalta. (\u201eOmul Rom\u00e2nesc\u201c, 1937). Este evident determinismul \u00een conceptul pe care \u00eel prefera Vulcanescu: ,,Actual neamul nostru nu este dec\u00e2t \u00een ceea ce vom fi noi \u00een stare sa facem din el. Dar un neam nu este niciodata o realitate \u00eenchisa, sf\u00e2rsita, ci o realitate vie. El nu e numai o realitate naturala, ci o realitate etica; destinul unui neam nu e dat odata pentru totdeauna, el se actualizeaza problematic pentru fiecare generatie si pentru fiecare om. Istoria e plina de neamuri care s-au stins si sunt si neamuri care si-au tradat destinul\u201c. Filozoful considera ca rom\u00e2nii, prin categoriile lor de viata constitutive, adica economice si culturale, au fost mai omogeni dec\u00e2t prin cele ,,regulative\u201c, adica cele juridice si politice. Conceptul are avantajul de a explica miscarea \u00een istorie a poporului ca entitate.
\n\u00cen ,,Dimensiunea rom\u00e2neasca a existentei\u201c Vulcanescu vorbeste de ,,fiinta fiintei\u201c: firea e una bogata, plina, statornica, dincolo de prefaceri, tare vesnica, pururea la fel cu sine; fiinta este multipla, slaba, nestatornica, schimbatoare, trecatoare si amenintata de nimicire. O lectura atenta a studiului poate fi de folos \u00eentelegerii corecte a ceea ce unii numesc ,,resemnarea mioritica a rom\u00e2nului\u201c. ,,Starea normala a rom\u00e2nului e lipsita de sentimentul gravitatii existentei. Existenta lui desfasur\u00e2ndu-se pe un plan cu lucrurile vesnice se desfasoara lin si fara drame. Nu doar ca \u00eemprejurarile dramatice ar ocoli soarta lui! Dar el nu le valorifica astfel!\u201c Filozoful constata ca rom\u00e2nul este un teribil oponent pe tar\u00e2mul ideilor si al posibilitatilor, dar concesiv cu faptele; pe fond, nu da importanta faptelor, le considera ,,\u00eencercari\u201c care apar \u00een calea lui, ,,ispite\u201c sau ,,vami\u201c, nu neaparat de netrecut. Rom\u00e2nul are o pronuntata pornire de contestare, pune la \u00eendoiala sau neaga fara sa distruga: ,,…tendinta lui initiala, ispita g\u00e2ndului lui este sa se \u00eempotriveasca. Lucru curios, opozitia lui nu desfiinteaza \u00eensa ce neaga, ci creeaza, alaturi de ce tagaduieste, o realitate care \u00eembogateste, \u00een loc sa pustieasca\u201c. Vulcanescu constata ca \u00een plan existential, occidentalul, prin negatie, alege posibilitatea de imposibilitate. La rom\u00e2n negatia nu are eficacitate. ,,Negatia rom\u00e2neasca nu are caracter existential, ci esential. Rom\u00e2nul se opune totdeauna la un fel de a fi, nu la faptul de a fi. El opune deci totdeauna unui fel, alt fel. Nu e deci negativist, ci limitator!\u201c Si totusi devine ,,esentialmente concesiv… daca-i precizezi planul \u00een care \u00eeti propui sa ai dreptate! Ceea ce nu-ti \u00eengaduie el este sa ai dreptate \u00een bloc sau \u00een perspectiva lui\u201c.
\n\u00cen privinta ,,elementelor de sinteza ale rom\u00e2nului\u201c, ,,ale sufletului acestui neam\u201c Vulcanescu se opreste la mai multe ,,ispite\u201c: o ispita a Romei, una a fondului nostru ne-latin, o ispita greco-bizantina, o dubla ispita slava: una slavo-balcanica, alta a Rusiei lui Dostoievski (aluzie la disputa din vreme pe tema ortodoxiei si misticismului); exista ispite franceze si germane at\u00e2t de puternice \u00eenc\u00e2t, crede filozoful, ne pot \u00eenstraina; mai avem o ispita polono-maghiara ,,de trufie \u2013 mai ales \u00een Ardeal\u201c. Acesta trebuie \u00eenteles, deopotriva, ca un tablou al atractiilor si al influentelor pe care filozoful le numeste metaforic ispite. Iata cum le explica: Roma ne-a dat cultura moderna, cronicarii, unirea religioasa si scoala latina; greco-bizantinii \u00eei recunoastem de cum iesim la Mogosoaia, slavo-bizantinii ne-au dat manastirile, fondul nostru trac, pe Blaga, P\u00e2rvan, Nae Ionescu, pe autohtonisti adica, ispita franceza ne-a livrat, prin pasoptisti, spiritul \u00eentregii noastre culturi, cea germana ne-a dat Junimea, cea rusa, poporanismul si, \u00een parte, samanatorismul. Exista o reactie autohtona la aceste ispite, nu \u00eentotdeauna clar manifestata, dar implicita \u00een evaluarile strainilor. ,,Rom\u00e2nii au admirat si criticat \u00eentotdeauna alte popoare\u201c, spune Vulcanescu \u00een conferinta ,,Omul rom\u00e2nesc\u201c, publicata ulterior ca studiu. Ceea ce Eminescu constata si critica la straini, la Vulcanescu devine obiect de cercetare, ca la Blaga. Filozoful se explica succint si plastic: pe rom\u00e2n l-au cucerit totdeauna precizia si eleganta mintii frantuzesti \u2013 dar pe francez l-a gasit obraznic, meschin si calic; la rus apreciaza sentimentalismul, dar \u00eel considera inconsistent si nesigur; cu\u00a0 neamtul, desi i se pare nebulos, s-a \u00eenteles cel mai bine pentru ca este cumsecade si la treaba practic; pe polonez \u00eel vede \u00eenfumurat, pe ungur m\u00e2ndru si hain, dar sclipirea lui i-a luat ochii, pe s\u00e2rb prost, dar \u00eendaratnic (ferm, aici, caci totul este construit prin antinomie), pe bulgar cinstit, dar tare de cap, pe grec stralucitor, dar \u00eenselator; italianul este ca un foc de paie, bun la gura, dar la treaba tot de gura bun (iata si un calambur!), englezul este plicticos si ne\u00eentelegator, dar socotit (calculat, probabil) ca nimeni altul, americanul este simplu, dar masiv (probabil consistent, puternic). Gasim aici si adevar, si aproximatie care vin din caracterul impus de stilul conferintei, mai putin riguros.
\nVulcanescu a avut un dezvoltat spirit al solidaritatii. ,,…ne urmarea si ne judeca prieteneste pe toti\u201c, scrie Constantin Noica \u00een ,,Amintiri despre Mircea Vulcanescu\u201c, \u00een ianuarie 1990; se refera la ,,romanele lui Eliade, poeziile lui Dan Botta, traducerile mele filozofice, unde-mi gasea nu numai greseli, dar si ,,\u00eentorsaturi\u201c franceze de vorbire; era o mare prezenta printre noi, dar undeva si o dureroasa absenta, sau mai degraba o evaziune. ?i totusi, ce impresionant devenea, asimila, se maturiza \u00een toate, netrad\u00e2nd nimic din saracia treptata a celor ce traiesc din reusitele timpurii\u201c. Marturiile lui Noica sunt utile pentru o exegeza consacrata lui Vulcanescu care, de ne\u00eenteles, se lasa prea mult asteptata. Amanuntele sunt utile. Cei cu care urmarea cursurile de Filozofie ale lui Nae Ionescu de la Universitatea din Bucuresti \u00eei vor ram\u00e2ne prieteni: Mircea Eliade, Constantin Noica, Dan Botta, Paul Sterian si altii: ,,C\u00e2nd l-am regasit pe Nae, dupa \u00eentoarcerea lui din recluziune, si mergeam lunile seara la el la cina, cu Mircea Eliade, parintele Alecu Popescu, Costica Floru si Virgil Bogdan, discutia era purtata de Mircea Vulcanescu, iar noi toti, inclusiv profesorul, mai stins acum, eram figuranti fericiti\u201c. \u00cempreuna cu Eliade, Noica, Petru Comarnescu, Ion Cantacuzino, Henri H. Stahl, Alexandru-Christian Tell, scoate, \u00eencep\u00e2nd din 15 octombrie 1934, sapte numere din ,,Criterion. Revista de arte, litere si filozofie\u201c, publicatie fundamentala \u00een cultura rom\u00e2na de dinainte de razboi. \u00centre 1941-1944, \u00eempreuna cu Noica si Constantin Floru, se ocupa de editarea a patru cursuri universitare ale lui Nae Ionescu si publica anuarul ,,Izvoare de filozofie. Culegere de studii si texte\u201c \u00een care a aparut, de altfel, si ,,Dimensiunea rom\u00e2neasca a existentei\u201c. Noica recunoaste ca fara lectura acestui studiu nu ar fi scris niciodata ,,Rostirea rom\u00e2neasca\u201c.
\nSi acum c\u00e2teva precizari \u00een legatura cu condamnarea politica.
\n\u00cen oglinda timpului, chipul lui Mircea Vulcanescu este cel al martirului si este de mirare ca moartea lui nu a intrat \u00een legenda. Se stie ca s-a \u00eembolnavit grav \u00een temnita de la Aiud recurg\u00e2nd la un gest de sacrificiu. Acest eveniment zguduitor \u2013 ca si opera lui \u2013, merita sa retina mai mult atentia generatiilor de astazi.
\n\u201eUltimul cuv\u00e2nt\u201c este volumul care cuprinde propriile pledoarii la procesele care i s-au intentat.
\n\u00cen timpul procesului lui Ion Antonescu, \u00een mai 1946, fusese si el arestat, \u00eempreuna cu alti demnitari, \u00een baza Legii nr. 312 pentru urmarirea si sanctionarea celor vinovati de dezastrul tarii sau de crime de razboi semnata la 24 aprilie 1945 de ministrul Lucretiu Patrascanu si de regele Mihai. La proces, Mircea Vulcanescu \u00eesi construieste apararea cu o \u00eencredere totala \u00een dreptatea lui. Pentru scurt timp, dupa arestarea din mai 1946, va fi scos din \u00eenchisoare si folosit drept consultant de Ministerul de Finante la pregatirea dosarului si a tratativelor de pace de la Paris. Va fi din nou judecat \u00een baza Legii nr. 455 si a Legii nr. 291 din 18 august, toate date la presiunea Moscovei, prezenta politic si militar \u00een Rom\u00e2nia prin trupe de ocupatie. Procesul dureaza din decembrie 1946 p\u00e2na \u00een ianuarie 1947. La 15 ianuarie 1948, Mircea Vulcanescu, \u00eentr-o pledoarie memorabila care a durat patru ore, \u00eesi sustine nevinovatia. \u00cen fata completului de judecata a demonstrat fara echivoc ca nici un capat de acuzare sub care era \u00eenvinuit nu avea temei: nu a sustinut \u00eentrarea Rom\u00e2niei \u00een razboi, nu a colaborat cu Germania, nu a avut resentimente fata de URSS, ci a raspuns unui imperativ al istoriei \u00een situatii limita accept\u00e2nd, solicitat ca specialist, sa conduca finantele tarii. Constitutional, Vulcanescu era \u00een afara oricarei \u00eenvinuiri. Textul Constitutiei din 1938, \u00eenca \u00een vigoare \u00een momentul procesului,\u00a0 prevedea ca Guvernul se compune din ministri si subsecretari de stat si ca ,,Ministrii (singurii) reuniti laolalta, alcatuiesc Consiliul de Ministri\u201c. Or, el nu a fost ministru, ci subsecretar de stat. La al doilea recurs era deja sceptic, dar a tinut ca adevarul sa fie rostit p\u00e2na la capat. Juridic, nimic nu-i putea fi imputabil. \u00cen conditiile de razboi si de alianta, Vulcanescu a vegheat ca acordurile, \u00eencheiate \u00eenaintea intrarii sale \u00een guvern, sa fie \u00eendeplinite cu respectarea riguroasa a legilor si intereselor rom\u00e2nesti. Germanii au fost obligati sa plateasca p\u00e2na la ultimul cent tot ce au luat din Rom\u00e2nia, \u00een baza acordurilor, \u00een timpul razboiului. ,,Acuzatul\u201c demonstreaza fara echivoc prezent\u00e2nd acte de gestiune.
\nCa atitudine?
\n,,Si daca, \u00een sf\u00e2rsit, domnii procurori, urmarind g\u00e2ndul meu \u00een ultimele lui retransamente, ar voi sa fie lamuriti si asupra sentimentelor mele cele mai intime si ar voi sa cunoasca reactiile sufletesti cu care am primit tot ce s-a petrecut, c\u00e2t timp am fost \u00een guvern, \u00een sfera politicii externe, iata care este raspunsul meu:
\nC\u00e2nd am intrat \u00een guvern nu cunosteam pe generalul Antonescu. Eram deci \u00eengrijorat, caci nu stiam daca omul care ne conducea \u00eesi v\u00e2nduse sufletul diavolului, ori facuse cu el numai pactul celui nevoit sa treaca puntea.
\nMa \u00eentrebam acest lucru nedumerit, pentru ca, la \u00eentrevederea pe care o avusesem cu el, la depunerea juram\u00e2ntului, nu-mi ceruse nici un program si nici nu-mi dase nici o directiva.
\nL-am auzit \u00eensa, trei zile mai t\u00e2rziu, vorbind la \u00eenmorm\u00e2ntarea soldatilor cazuti victime \u00een timpul rebeliunii legionare, de fata cu ministrul nou venit al Germaniei, care ne-a impus arbitrajul de la Viena. A spus atunci cuvinte care m-au impresionat ad\u00e2nc, spuse parca anume ca sa fie auzite la Berlin.
\n\u00abNu va fi pace \u00een aceasta parte a lumii p\u00e2na ce Neamul Rom\u00e2nesc nu-si va fi aflat dreptate!\u00bb.
\nC\u00e2nd am vazut, \u00een vara, tara intr\u00e2nd \u00een razboi, mi-am vazut sufletul \u00eempartit \u00eentre smerenia de a fi prezent la ceea ce putea fi un act de dreptate pentru tara si sfiala unei \u00eentovarasiri nedorite cu autorii silniciei de ieri, unita cu \u00eengrijorarea ad\u00e2nca pentru durerile pe care un asemenea pas putea sa le \u00eensemne pentru tara.
\nC\u00e2nd \u00een 1942, am aflat ca maresalul Antonescu angajase grosul armatei rom\u00e2ne \u00een Rasarit, am ramas nedumerit.
\nCrezusem razboiul terminat pentru noi si o scrisesem \u00een rapoartele mele si nu pricepeam bine sensul si obiectivele acestei angajari.\u201c \u00cen fata unui complet de amatori, a carui singura menire era sa demonstreze obedienta si sa dea satisfactie Moscovei, Vulcanescu face proba nu numai a nevinovatiei lui, ci si a unei culturi juridice desav\u00e2rsite, a unei onestitati fara cusur, a unei rigori ireprosabile. Apararea lui ram\u00e2ne o pagina de istorie. Nimeni nu a dorit sa o ia \u00een seama. Sentinta fusese scrisa anticipat. Este din nou condamnat la opt ani de temnita grea, degradare civica pe termen de opt ani si confiscarea averii! O nedreptate mai strigatoare la cer nu poate fi imaginata!
\nPledoariile lui la ambele procese au fost publicate \u00een volum cu titlul semnificativ ,,Ultimul cuv\u00e2nt\u201c. Acesta trebuie asezat l\u00e2nga alte doua volume ,,Razboiul pentru \u00eentregirea neamului\u201c si ,,Nae Ionescu. Asa cum l-am cunoscut\u201c si socotite pagini esentiale de istorie.
\n\u00centre procese si moarte se asaza, cu greutatea suferintei numai de el \u00eendurate, doua destainuiri zguduitoare \u00een care doar lumina transcendentala mai poate patrunde. Intuind ca va fi condamnat, la procesul din 1946, a spus:\u00a0 ,,Ascult\u00e2nd aceasta incriminare, nu mi-am putut stap\u00e2ni un amestec de m\u00e2ndrie si de ciuda, pentru ca, orice s-ar zice, pentru un crestin nu este mai mare cinste care sa i se poata face dec\u00e2t de a fi pus sa plateasca pentru semenul sau…\u201c. \u00cenainte de a muri a cerut: ,,Sa nu ma razbunati!\u201c.
\nSa revenim la ,,Dimensiunea\u00a0 rom\u00e2neasca a existentei\u201c si sa \u00eencercam sa \u00eentelegem puterea cu care filozoful a \u00eent\u00e2mpinat moartea: ,,Rom\u00e2nul nu are sentimentul pierderii absolute, sentimentul iremediabilului. Pentru el, nimic nu se poate strica definitiv, nimic nu e condamnat fara apel, nimic nu e pierdut definitiv, nimic nu este nereparabil\u201c. Cu aceasta convingere si-a privit propriul lui sacrificiu! Supozitia este \u00eentarita de o marturisire a lui Constantin Floru: ,,Atitudinea pozitiva fata de lume (a lui Vulcanescu, n.n.) n-a ramas o trasatura de temperament, a devenit o trasatura de caracter, o convingere cu rezonanta religioasa\u201c.
\nCioran \u00eel considera pe Vulcanesu ,,o exceptie ametitoare\u201c: ,,Cu c\u00e2t ma g\u00e2ndesc mai mult la tatal dumitale, \u00eei scria el la 20 ianuarie 1966 Elenei Vulcanescu, cu at\u00e2t \u00eemi apare ca si el era o exceptie ametitoare, ca tot asa si el trebuie sa fi \u00eenlaturat prin vreo minune blestemul nostru al tuturor. Poate sa apara nebunie sa afirmi despre un spirit cu adevarat universal ca nu gustase din fructul blestemat. Totusi, asa trebuie sa fie \u2013 caci stiinta lui prodigioasa era \u00eembinata cu o asa mare curatenie, \u00eenc\u00e2t n-am \u00eent\u00e2lnit niciodata una asemanatoare. Pacatul stramosesc, vadit \u00een noi toti, nu se arata \u00een el, \u00een el care era at\u00e2t de bine legat \u00een trup si \u00een care se adapostea, paradox miraculos, un sf\u00e2nt iesit din icoana\u201c.
\nSunt cuvinte coplesitoare, mai ales ca vin de la cel care nu vedea prea mult bine \u00een viata si nu era dispus la reverente amicale.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u00centr-o scrisoare adresata la 9 aprilie 1933 lui Virgil Madgearu, pe atunci ministru al Finantelor, presedintele Cehoslovaciei, Thomas Masarik, entuziasmat de ,,Proiectul economic al Europei de Est\u201c pregatit de Mircea Vulcanescu, elogia ,,competenta acestui t\u00e2nar autor, remarcabil specialist, economist si filozof\u201c… ,,Va marturisesc marea mea multumire, continua presedintele cehoslovac, de a avea la Consiliul de… Cite\u0219te mai mult »Mircea Vulcanescu, acest print al Spiritului<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[710,708,709],"class_list":["post-1147","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-nae-ionescu-asa-cum-l-am-cunoscut","tag-mircea-vulcanescu","tag-print-al-spiritului"],"views":5019,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1147","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1147"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1147\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1147"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1147"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1147"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}