{"id":11463,"date":"2012-04-12T15:47:28","date_gmt":"2012-04-12T13:47:28","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=11463"},"modified":"2012-04-12T15:48:10","modified_gmt":"2012-04-12T13:48:10","slug":"%e2%80%9enu-am-fost-foarte-fericita-sa-cant-cu-pavarotti%e2%80%9c","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/%e2%80%9enu-am-fost-foarte-fericita-sa-cant-cu-pavarotti%e2%80%9c\/","title":{"rendered":"\u201eNu am fost foarte fericita sa cant cu Pavarotti\u201c"},"content":{"rendered":"

LUCIANA SERRA \u00een dialog cu COSTIN POPA<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

\u201eDe ce sa studiez at\u00e2ta?\u201c<\/strong><\/p>\n

Costin Popa: Stimata doamna, ne aflam la finele unor \u201emaster-classes\u201c de canto, pe care dumneavoastra, reputata soprana, le-ati sustinut la Opera Nationala Bucuresti \u00een cadrul proiectului studiOpera. Au fost cursuri intensive…<\/p>\n

Luciana Serra: \u00centr-adevar si am ascultat voci foarte frumoase. Am constatat c\u00e2ta nevoie este de un ghid, pentru ca studentii au unele probleme care, \u00een timp, le pot crea mari dificultati. Am ales o modalitate ceva mai lejera de a ma apropia de cursanti, \u00eentruc\u00e2t lucrul este \u00eentotdeauna foarte dur. Aceasta metoda de abordare \u00eei ajuta sa \u00eenteleaga bine lucrurile. Este a doua oara c\u00e2nd ma aflu la Bucuresti. Fata de data trecuta, am notat ca daca atunci au stat toti \u00een sala, de data aceasta au venit cu totii l\u00e2nga mine. Acest lucru este \u00eentr-adevar minunat, sunt atenti, ma privesc, ma \u00eentreaba tot timpul cum sa procedeze si eu \u00eencerc sa-i fac sa \u00eenteleaga ca trebuie sa discutam, sa-mi puna \u00eentrebari pentru ca vreau sa fiu sigura ca au \u00eenteles bine ceea ce le-am spus. Apoi, daca eu cred ca au receptat cum se cuvine, pot sa execute, sa valideze \u00eenvatamintele, pentru a avea ceva rezultate care, de multe ori, sunt imediate.<\/p>\n

C. P.: Rom\u00e2nii au voci foarte frumoase. Care sunt \u00eensa principalele probleme: tehnica, stilul, rezistenta, seriozitatea?<\/p>\n

L. S.: Stiti, nu exista ceva specific c\u00e2ntaretilor rom\u00e2ni, ci ceva valabil pentru toti elevii pe care-i ascult pretutindeni. C\u00e2teodata sunt \u00eentrebata: \u201eDoamna, de ce trebuie sa studiez at\u00e2ta, c\u00e2nd eu pot c\u00e2nta natural?\u201c Raspunsul meu este: \u201eSigur, poti c\u00e2nta cum vrei, dar depinde cum vei face acest lucru, ce tehnica ai si, mai ales, c\u00e2t va dura vocea ta\u201c. Este ca \u00een cazul unui pianist care vrea sa interpreteze Chopin fara ca, timp de ani, sa faca game si exercitii. Un atlet nu poate intra \u00een concurs fara sa faca antrenamente. Si c\u00e2ntaretii trebuie sa studieze ani de zile. \u00cencerc sa-i fac sa \u00eenteleaga ca este vorba de lucrul cu muschii, de a studia tehnica \u00een conditiile \u00een care fiecare are un specific propriu. Este extrem de delicat.<\/p>\n

C. P.: Ati remarcat studenti buni?<\/p>\n

L. S.: Toti sunt buni. Desigur, unii reusesc sa puna \u00een practica imediat ce li se spune, altii au nevoie de mai mult timp pentru ca, desi \u00eenteleg rapid, este vorba de musculatura care c\u00e2teodata opune rezistenta, deoarece au fost obisnuiti sa faca lucrurile \u00een alt mod. De aceea \u00eei atentionez: \u201ePare usor, dar daca dupa aceea cadeti \u00een vechea obisnuinta, n-am facut nimic!\u201c.<\/p>\n

\u201eTehnica dvs. curata vocea\u201c<\/strong><\/p>\n

C. P.: Care este situatia \u00eenvatam\u00e2ntului de canto \u00een Italia prezentului?<\/p>\n

L. S.: Raspund: \u201eNo comment!\u201c<\/p>\n

C. P.: \u00centr-adevar?<\/p>\n

L. S.: Exact. No comment!<\/p>\n

C. P.: \u00centeleg, din pacate.<\/p>\n

L. S.: Lucrul cel mai periculos este sa ai de-a face cu persoane care cred ca au \u00eenteles totul. Pentru ca, daca ai urechi, poti pricepe problemele unui c\u00e2ntaret, dar dificil este sa gasesti cum sa faci sa le rezolvi. Am avut un elev italo-sud african care spunea: \u201eDoamna, sunt \u00eenc\u00e2ntat pentru ca vad ca tehnica dvs. curata vocea\u201c. \u00cen Italia, academiile de muzica sunt precum ciupercile. \u00centr-o saptam\u00e2na vine cineva care te \u00eenvata \u00eentr-un fel, saptam\u00e2na viitoare apare altcineva care te \u00eenvata altfel s.a.m.d., iar la sf\u00e2rsit bietii studenti nu mai stiu cum trebuie sa procedeze. Apoi, mai este si moda, noua moda care spune sa faci ceva \u00eentr-un fel, dar nu-i corect si bietii tineri cu voci frumoase ajung sa nu mai poata c\u00e2nta. Sunt multi al caror glas este deja uzat.<\/p>\n

C. P.: Alegerea repertoriului este foarte importanta si \u00een acelasi timp periculoasa…<\/p>\n

L. S.: Da, pentru ca \u00een alegerea repertoriului nu profesorul, ci glasul este cel care trebuie sa spuna de ce este \u00een stare. Acest lucru trebuie respectat. Dar acum, ne aflam \u00een lumea business-ului si c\u00e2ntaretul ar trebui sa aiba curajul sa spuna nu ca nu vrea sa faca un rol, ci ca nu este pentru vocea lui. Dar lucrul este foarte delicat pentru ca tinerii c\u00e2ntareti sunt dispusi sa faca totul pentru a reusi si mai ales \u00eencep sa c\u00e2nte prea tineri, \u00een loc sa-si ofere timp sa studieze, sa se formeze. Intra prea tineri \u00een roluri importante. \u00cenainte, un maestru de canto spunea: \u201e16 ani pentru femei si 18 ani pentru barbati\u201c. Este periculos sa \u00eencepi \u00eenaintea acestor v\u00e2rste pentru ca vocea este \u00eenca \u00een formare. Odata a venit o t\u00e2nara care nu avea \u00eenca 17 ani si voia sa studieze cu mine. La nici 17 ani era deja absolventa de canto. \u00cencepuse lectiile la 12 ani! Aceasta fata avusese probabil o voce frumoasa, dar acum nu mai avea nimic. Sigur ca parintii au si ei o parte de vina.<\/p>\n

C. P.: Dar si profesorii au fost \u201ecriminali\u201c.<\/p>\n

L. S.: Exista prea multe teorii si prea putina practica. Acum sunt multi profesori care nici macar nu au c\u00e2ntat pe scena, dar fac pe maestrii de canto si sunt convinsi ca stiu tot. Exista amatori care dau cursuri de canto. Si marii c\u00e2ntareti, c\u00e2teodata, chiar daca au facut cariere importante cu o tehnica corecta, uneori spun lucruri corecte, dar nu reusesc sa se faca \u00eentelesi, nu stiu sa intre \u00een mintea elevilor. Nu au capacitatea sa le transmita. Si este pacat!<\/p>\n

C. P.: Stiu foarte bine ca aceasta este situatia nu numai \u00een Rom\u00e2nia…<\/p>\n

L. S.: … ci \u00een toata lumea. Am avut un elev la Juilliard School of Music din New York. I-am spus ca are vocea \u201estr\u00e2nsa\u201c; si el mi-a raspuns: \u201eStiu, dar asa este moda \u00een America, sa c\u00e2nti asa\u201c. Nu poti aplica asta tuturor glasurilor, chiar daca asa este moda. Concluzia este ca avem o generatie de voci foarte frumoase care nu pot c\u00e2nta. Sunt suparata din aceasta cauza.<\/p>\n

Modelul Beniamino Gigli<\/strong><\/p>\n

C. P.: Ati facut o importanta cariera. Ati avut modele de mari soprane?<\/p>\n

L. S.: Am ascultat mult, dar profesorul meu \u00eemi spunea: \u201eNu imita, trebuie sa c\u00e2nti cu vocea ta\u201c. Am ascultat-o mult pe Callas, eram \u00eendragostita de Rosa Ponselle si cred ca Maria Callas a \u00eenvatat mult de la Rosa Ponselle, aveau aceeasi maniera de c\u00e2nt.<\/p>\n

C. P.: Americanii spun acum ca Rosa Ponselle era Callas americana.<\/p>\n

L. S.: Dar Rosa Ponselle a fost \u00eenaintea Mariei Callas si avea o maniera de c\u00e2nt foarte moderna pentru acea epoca. Daca o asculti pe Callas poti gasi momente care nu mai sunt moderne, dar Rosa Ponselle ram\u00e2ne mereu actuala. Eu am avut modelul Beniamino Gigli. Am vorbit elevilor despre vocea flautata iar Gigli era un maestru al acestui gen. Profesorul meu spunea: \u201eUn c\u00e2ntaret trebuie sa imite sunetul instrumentelor acompaniatoare\u201c. \u00cen \u201eLucia di Lammermoor\u201c, totdeauna am \u00eencercat sa imit culoarea sunetului flautului. Sau a oboiului \u00een \u201eDynorah\u201c, care \u00eencepe cu o lunga cadenta cu oboiul. De fapt nu este vorba de a imita sunetul, ci culoarea. \u00cen alta ordine de idei, pentru a face legato-ul, eu plec \u00eentotdeauna de la c\u00e2ntul viorii.<\/p>\n

C. P.: \u201eChi non lega non canta\u201c.<\/p>\n

L. S.: Acum nu se mai c\u00e2nta legato. Un profesor de vioara mi-a cerut sa particip la lectiile de la conservator, spun\u00e2nd ca vioara trebuie sa sune ca vocea umana. Si i-am spus ca si eu recomand elevilor: \u201eG\u00e2nditi-va la vioara ca sa faceti legato-ul\u201c. Iata biunivocitatea.<\/p>\n

C. P.: Ati vorbit de Gigli si ati c\u00e2ntat cu Pavarotti. Cum va g\u00e2nditi acum la Big Luciano?<\/p>\n

L. S.: Pavarotti era un foarte mare tenor, dar eu nu am fost foarte fericita sa c\u00e2nt cu el.<\/p>\n

C. P.: De ce?<\/p>\n

L. S.: Pentru ca pe scena nu am avut \u201efeeling\u201c cu el. Am c\u00e2ntat mult cu Kraus, cu Domingo; Pavarotti avea o voce superba, dar c\u00e2nd am c\u00e2ntat \u201eLucia di Lammermoor\u201c cu el la Scala \u00een 1993, tocmai iesise filmul \u201eYes, Giorgio!\u201c si poate era cu mintea \u00een alta parte, era preocupat… Eu ma simteam linistita, eram bine pregatita si \u00een ziua premierei am dormit chiar fara probleme p\u00e2na la pr\u00e2nz.<\/p>\n

C. P.: Dar Alfredo Kraus?<\/p>\n

L. S.: Era un mare gentilom. Iar Domingo, totdeauna minunat pe scena, respectuos cu colegii. Am c\u00e2ntat si cu Carreras, un coleg minunat si el. De fapt i-am avut parteneri pe toti cei mari, dar niciodata nu mi-a placut publicitatea. Mi se spunea ca trebuia sa ma agit \u00eentr-o directie sau alta, dar nu mi-a placut niciodata sa dau nastere la b\u00e2rfe. Cine trebuia sa-mi cunoasca valoarea stia, deci nu aveam nevoie de altceva.<\/p>\n

\u201eNu mai merg la opera,<\/strong>
\n ca sa nu ma enervez\u201c<\/strong><\/p>\n

C. P.: \u00cen prezent, situatia teatrelor de opera din Italia este foarte proasta, din punct de vedere material \u00een primul r\u00e2nd.<\/p>\n

L. S.: Stiti, exact acest lucru \u00eel auzeam si c\u00e2nd c\u00e2ntam. Si erau multi directori artistici care depaseau mia de lire ca sa economiseasca suta, cum se zice, mai ales pe seama cach\u00e9-ului c\u00e2ntaretilor.<\/p>\n

C. P.: Acum c\u00e2teva zile am ascultat la Radio o transmisie de la Scala, cu \u201eAida\u201c. Distributia nu era nici pe departe cea mai buna pentru renumele Scalei, poate doar Amneris, care era mezzosoprana Marianne Cornetti. Cred ca directorii de teatru nu mai sunt foarte atenti la voci, la renumele unui astfel de teatru. Cred ca rolul criticii muzicale este foarte important acum. Si italienii sunt foarte puternici \u00een acest domeniu.<\/p>\n

L. S.: Trebuie sa va spun sincer ca nu mai merg la opera, ca sa nu ma enervez.<\/p>\n

C. P.: Si regiile moderne?<\/p>\n

L. S.: \u00cemi plac daca au un scop, un motiv si sunt bine construite. Nu trebuie neaparat sa \u00eencerci sa \u00eennoiesti opera. Nu pot suporta lucrurile puse \u00een pagina numai de dragul de a fi facute sau de a fi… altfel. Am facut c\u00e2ndva un \u201eDon Pasquale\u201c foarte dragut, aratam ca Ava Gardner. Dar exista un motiv pentru fiecare lucru si publicul era \u00eenc\u00e2ntat pentru ca totul era justificat, si ochelarii de soare \u00e0-la-Ava Gardner, si palaria \u00e0-la-princesse, si tocurile foarte \u00eenalte… Totul era motivat si nu afecta muzica. Am vazut o productie oribila cu \u201eBarbierul din Sevilla\u201c, cu un cub luminos care din… \u00eent\u00e2mplare costase trei milioane, se \u00eenv\u00e2rtea si facea ciup-ciup!…<\/p>\n

C. P.: Poate era inspirat din cubul lui Graham Vick din \u201eMacbeth\u201c-ul de la Scala!<\/p>\n

L. S.: Aveam un elev, baritonul Massimo Cavalletti, care ma invita tot timpul la Z\u00fcrich, ca si maestrul Nello Santi. Si cum eu locuiesc la Lugano, la numai trei ore, mergeam regulat. De c\u00e2te ori ma duceam, ma enervam.<\/p>\n

\u201eVa rog, mai taiati din<\/strong>
\n raspunsuri!\u201c<\/strong><\/p>\n

C. P.: Cum se aleg vocile \u00een teatre?<\/p>\n

L. S.: C\u00e2nd eram \u00een activitate, si asta nu se \u00eent\u00e2mpla acum o suta de ani, nu am facut niciodata auditii, ca sa demonstrez ca pot c\u00e2nta una sau alta. Directorii stiau dinainte. Sigur ca eram foarte bine pregatita pe parcursul repetitiilor. Or, \u00een ziua de azi trebuie data o pre-auditie, prima auditie, a doua etc. Ce-i asta?<\/p>\n

C. P.: Poate pentru ca nu mai sunt multe repetitii?<\/p>\n

L. S.: Tinerii sunt mereu stresati si \u00een timpul auditiilor niciodata nu poti sa dai ce ai mai bun. \u00cen loc sa auzi lucrurile frumoase, asculti si numeri greselile. Sunt niste sadici. Nu asa se construiesc distributiile, carierele. M-am lasat putin purtata de val, va rog sa nu scrieti lucrurile care pot ofensa.<\/p>\n

C. P.: Dar este adevarul! Maestrul Santi, la Z\u00fcrich, mi-a spus acelasi lucru. Este o adevarata enciclopedie. Am discutat de \u00eenregistrari, de Aureliano Pertile. A fost minunat!<\/p>\n

L. S.: Pertile! Un elev de-ai mei care locuieste cu tatal sau, american, la baza NATO din Vicenza, l\u00e2nga Montagnana, orasul unde s-a nascut Pertile, mi-a daruit cartea marelui tenor care \u00een 1912 vorbea despre tehnica, despre vocalize, despre vocalele E, A sau O, nu ca acum c\u00e2nd vocalizele se fac cu I si vocile suna ca niste trompete, foarte ascutite. Si am recunoscut tehnica \u00eenvatata de la profesorul meu, care a \u00eenceput sa c\u00e2nte \u00een 1946, c\u00e2nd eu nici nu eram nascuta. C\u00e2nd am citit aceste lucruri la Pertile, care vorbea despre tehnica de acum 100 de ani, mi-am zis ca \u00eentr-adevar exista traditie \u00een canto. Si se vad rezultatele. Ma \u00eentristeaza ca maestrul Santi, un corifeu al traditiei, este \u00een v\u00e2rsta si tremur… pentru ca aceste persoane ar trebui sa existe mereu. De c\u00e2te ori merg la Z\u00fcrich, de fiecare data el ma asteapta sa ma duc sa-l salut \u00eenainte de a intra pe scena. Este ceva care ma impresioneaza.<\/p>\n

C. P.: Alti dirijori?<\/p>\n

L. S.: Am c\u00e2ntat cu toti.<\/p>\n

C. P.: Cele mai puternice impresii?<\/p>\n

L. S.: Cu James Levine am c\u00e2ntat cel mai frumos Mozart din cariera, \u00een maniera italiana, asa cum voia maestrul salzburghez. Daca ascultati \u201eFlautul fermecat\u201c sau \u201eNunta lui Figaro\u201c la Metropolitan sub bagheta lui Levine, suna italieneste! Ori \u00een Europa se c\u00e2nta \u00een spirit german, nu italian, desi Mozart nu voia asa. A scris operele \u00een limba italiana pentru ca-i placea stilul italian. Trebuie ca publicul sa se distreze, sunt comedii. Chiar si opera \u201eDon Giovanni\u201c nu trebuie facuta posomor\u00e2t. Este o dramma giocoso, nu o tragedie, o \u00eenmorm\u00e2ntare.<\/p>\n

C. P.: Si italienii, Riccardo Muti, Claudio Abbado?<\/p>\n

L. S.: Am c\u00e2ntat minunat sub bagheta lui Abaddo. Cu maestrul Muti am discutat mult, dar nu am c\u00e2ntat niciodata. Mi-a cerut, dar de fiecare data c\u00e2nd ma invita eram \u00een alta parte, desi as fi vrut sa c\u00e2nt cu el.<\/p>\n

C. P.: Abbado era foarte riguros…<\/p>\n

L. S.: Da, dar foarte timid, desi foarte simpatic, \u00eentr-adevar un mare dirijor, am facut \u00eempreuna \u201eCalatorie la Reims\u201c si, \u00eentr-adevar, m-am simtit foarte bine cu el. Am c\u00e2ntat mult si cu Georg Solti, Nikolaus Harnoncourt, Jeffrey Tate si multi altii.<\/p>\n

C. P.: Admirati c\u00e2ntareti, dirijori ai prezentului?<\/p>\n

L. S.: (Se g\u00e2ndeste, pare ca nu vrea sa raspunda.) Problema \u00een ziua de azi este ca nu mai avem c\u00e2ntareti. C\u00e2nta un an-doi… Iar la Arena din Verona se folosesc microfoane. Eu am c\u00e2ntat acolo de at\u00e2tea ori, fara microfon, exact ca \u00een studioul meu, fara sa fortez.<\/p>\n

C. P.: Cineva spunea ca si la Metropolitan sunetul este astazi ajutat cu microfoane.<\/p>\n

L. S.: Nu stiu, am c\u00e2ntat Regina Noptii, \u201eIdomeneo\u201c, era debutul lui Domingo \u00een Mozart si nici eu, nici el nu aveam microfoane.<\/p>\n

C. P.: Bine, va multumesc mult!<\/p>\n

L. S.: Si eu si va rog, mai taiati din raspunsuri, sa nu ma trezesc cu masina distrusa c\u00e2nd merg pe sosea…!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

LUCIANA SERRA \u00een dialog cu COSTIN POPA     \u201eDe ce sa studiez at\u00e2ta?\u201c Costin Popa: Stimata doamna, ne aflam la finele unor \u201emaster-classes\u201c de canto, pe care dumneavoastra, reputata soprana, le-ati sustinut la Opera Nationala Bucuresti \u00een cadrul proiectului studiOpera. Au fost cursuri intensive… Luciana Serra: \u00centr-adevar si am ascultat voci foarte frumoase. Am… Cite\u0219te mai mult »\u201eNu am fost foarte fericita sa cant cu Pavarotti\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[66],"tags":[7620],"class_list":["post-11463","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-interviu-cu-luciana-serra"],"views":3254,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11463","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11463"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11463\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11463"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11463"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11463"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}