Stiu ca multi dintre dumneavoastra, pe la pr\u00e2nzul zilei de 1 ianuarie, abia treziti din somn, va veti fi g\u00e2ndind, urmarind concertul de Anul Nou de la Viena, ce-o fi cu at\u00e2tia japonezi prin sala, usor de recunoscut dupa motaiala dulce, \u00een care mai cad, \u00eentre ropotele de aplauze, care marcheaza fiecare \u00eencheiere de vals, mars ori mazurca. Ei bine, ei sunt o parte dintre oamenii cu destui bani (nu chiar foarte multi!) din Imperiul Soarelui Rasare, care \u00eencearca sa se adapteze culturii occidentale si, beneficiind de venituri generoase (japonezii au, \u00een medie, cele mai mari salarii din lume, dar si cele mai mari preturi la bunurile de consum), viziteaza, pentru c\u00e2teva zile, batr\u00e2nul continent, pentru a se impregna cu o parte din evenimentele culturale care dau farmec, la fiecare sf\u00e2rsit si \u00eenceput de an, Europei Centrale. Pentru multi dintre noi, cetatenii unei tari \u00eendepartate, decenii \u00eentregi, de mainstream-ul cultural european si care, \u00een pofida, eforturilor sustinute ale unui grup de intelectuali (greu de spus c\u00e2t de numeros si de reprezentativ, raportat la totalul cetatenilor Rom\u00e2niei), continua sa ram\u00e2na, \u00een cel mai bun caz, la stadiul de \u201eplacuta surpriza\u201c (desi, de regula, se afla, undeva, mai spre marginea fenomenelor culturale), asemenea \u201eexcursii culturale\u201c par sa fie situate \u00eentre inedit si snobism. Poate ca, pentru multi dintre cei care le practica, asa si este. Cu toate acestea, numarul celor care \u00eesi planifica vacantele \u00eentr-un anumit loc de pe Pam\u00e2nt, \u00een functie de un anume eveniment cultural, este \u00een crestere. \u00cencercati, numai, sa mergeti la Venetia, \u00een zilele c\u00e2nd se deschide Bienala (de arta, de arhitectura) sau Mostra (de film)! Doar n-o sa spuneti ca toate zecile de mii de oameni care sufoca hotelurile din Laguna sunt specialisti ori jurnalisti! G\u00e2nditi-va si la sutele de straini care ne viziteaza tara, o data la doi ani, cu prilejul Festivalului Enescu! Va asigur ca cel mult jumatate dintre ei vin la Bucuresti din ratiuni strict profesionale. Toti ceilalti sunt oameni care aleg sa \u00eesi petreaca vacanta \u00een Rom\u00e2nia si sa \u00eesi cheltuiasca banii, cu un an \u00eenainte (c\u00e2nd sunt scoase la v\u00e2nzare biletele, pe internet), pentru a-i asculta pe c\u00e2tiva dintre zeii muzicii contemporane mondiale, pe malul D\u00e2mbovitei. \u00cen ceea ce ma priveste, ma leagan, \u00eenca, \u00een iluzia ca se vor gasi oameni, si \u00een tara noastra, care afl\u00e2nd ca se deschide o mare expozitie la Iasi, sa zicem, vor pleca din Transilvania ori din Dobrogea, de la Bucuresti ori Timisoara, doar ca sa vada expozitia cu pricina si fara nici un alt motiv\u2026 Deocamdata, cred ca mai avem ceva de asteptat p\u00e2na atunci. Dar, pentru ca trebuie sa existe, c\u00e2ndva, undeva, un \u00eenceput, va propun sa mergeti la Craiova.
\nVechea cladire a sediului central al Muzeului Olteniei se afla, \u00eenca, \u00een plin proces de restaurare. Exista certitudinea ca, \u00eenainte de sf\u00e2rsitul anului, lucrarea va fi gata. Dar va trebui sa mai asteptam c\u00e2tiva ani, p\u00e2na c\u00e2nd se va redeschide primul segment al noii expozitii permanente. Deocamdata, sala de expozitii temporare este utilizata cu maximum de eficienta, prin programarea unor expozitii foarte interesante, pentru un public, p\u00e2na una \u2013 alta, predominant, craiovean. Cea mai recenta dintre ele, Capodopere din argint, prezinta c\u00e2teva zeci de obiecte din colectia Muzeului National Brukenthal. Doua sunt criteriile de selectie care au stat la baza organizarii expozitiei (cuprinz\u00e2nd putin peste 100 de obiecte): frumusetea si reprezentativitatea. Cam jumatate din obiecte sunt faurite de mesteri orfevrieri transilvani, \u00eentre care, cunoscutul Sebastian Hann sau, poate, mai putin celebrii Melchior Hermann ori Peter Schmidt; celelalte au fost realizate \u00een ateliere din Viena sau alte parti ale Europei Centrale. Aproximativ jumatate din vase au fost utilizate \u00een cult: cristelnite, hrismatorii, ciborii, sfesnice, potire sau monstrante. Celelalte provin din inventarul casnic al patriciatului sasesc: pahare, cupe, bomboniere, pocale, cani, zaharnite ori fructiere. Una dintre cele mai interesante piese este, fara \u00eendoiala, superbul epitaf din argint aurit al principelui Gregorius Apaffi, realizat \u00eentr-un atelier sibian, \u00een 1682. Daca avem \u00een vedere si ca cele mai vechi piese dateaza din secolul al XIV-lea, iar cele mai noi din cel de al XIX-lea, se poate spune ca expozitia \u00eencearca sa raspunda tuturor principiilor de reprezentativitate, aplicabile bogatei colectii a muzeului din inima Transilvaniei. Cel de al doilea criteriu este, fara \u00eendoiala, frumusetea. \u00cemi este extrem de greu de descris aceste obiecte, dar termenul utilizat \u00een titlul expozitiei \u2013 capodopere \u2013 este, cu siguranta, cel mai potrivit. Fiecare dintre ele este pus \u00een valoare asa cum si merita, fiind acordata o atentie speciala vitrinelor \u00een care sunt etalate. Fara discutie, oricare dintre ele ar putea sa faca parte dintr-un imaginar \u201etezaur istoric al Rom\u00e2niei\u201c, fie si numai pentru frumusetea lor desav\u00e2rsita! Expozitia este \u00eensotita de un catalog selectiv (realizat de Simona Violeta Gheorghe si Cristian Stamate, sub \u00eendrumarea directorilor celor doua muzee: Mihai Fifor si Sabin Adrian Luca), astfel \u00eenc\u00e2t cei care vor vedea doar catalogul ar trebui, totusi, pentru a vedea toate obiectele, sa \u00eencerce sa \u00eesi faca drum prin Craiova, \u00eenainte de 29 iunie, c\u00e2nd expozitia se va \u00eenchide.
\nPe de alta parte, craiovenii, si nu numai ei, care vor sa vada o expozitie de mari dimensiuni, exceptional pusa \u00een valoare, profesionist realizata si cu obiecte frumoase, chiar daca nu la fel de pretioase, ar trebui sa se grabeasca, deoarece Arta cositorului \u00een colectiile Muzeului National de Arta al Rom\u00e2niei mai este deschisa doar p\u00e2na la 27 mai. Este o expozitie pe care autoarele ei, Adriana Adam si Carmen Tanasoiu, au pregatit-o foarte multa vreme, iar acest lucru se simte \u00een acribia care caracterizeaza fiecare colt al expunerii si fiecare pagina a catalogului consistent si complet, publicat cu aceasta ocazie. Toate cele 373 de obiecte din cositor, aflate \u00een colectiile de arta decorativa si de arta veche rom\u00e2neasca ale Muzeului sunt expuse \u2013 ocazie care nu va mai aparea foarte cur\u00e2nd! Cele mai vechi dintre ele dateaza din a doua jumatate a secolului al XVI-lea, iar cele mai noi de la \u00eenceputul veacului trecut. Evident, majoritatea obiectelor sunt de uz curent \u2013 cani (mai ales!), blide, farfurii, tingiri, lighene, supiere, sfesnice, cani etalon (folosite \u00een c\u00e2rciumi) etc. \u2013 dar si c\u00e2teva obiecte liturgice (vase de altar, un agheasmatar, un bazin de perete, candele s. a.) sau cu destinatii deosebite, cum sunt canile si, mai ales, spectaculoasele pocale ceremoniale de breasla. Piesele provin din diverse tari europene dar, mai ales, asa dupa cum era de asteptat, din spatiul germanofon.
\nUna dintre marile dificultati pe care le-au avut de \u00eent\u00e2mpinat autoarele expozitiei, secondate de un grup important de conservatori si restauratori din muzeu, a fost, fara \u00eendoiala, cea de identificare a marcilor de mester. Publicarea lor exhaustiva va face, sunt convins, din catalogul expozitiei (trebuie mentionati si Mircea Dunca si Mihai Zamfirescu, pentru contributia lor la descifrarea si traducerea textelor gravate pe vase), \u00een scurta vreme, o raritate bibliografica europeana. P\u00e2na atunci, ca va aflati la Tecuci sau la Satu Mare, la Alba Iulia ori la Galati si, nu \u00een ultimul r\u00e2nd, \u00een Bucuresti, \u00eencercati sa va treceti \u00een agenda si vizitarea expozitiei de la Muzeul National de Arta! Face parte dintre acele \u201eocazii muzeografice\u201c care nu se mai \u00eentorc prea cur\u00e2nd, si pentru care chiar merita sa vii din celalalt colt al tarii, pentru a o vedea.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Stiu ca multi dintre dumneavoastra, pe la pr\u00e2nzul zilei de 1 ianuarie, abia treziti din somn, va veti fi g\u00e2ndind, urmarind concertul de Anul Nou de la Viena, ce-o fi cu at\u00e2tia japonezi prin sala, usor de recunoscut dupa motaiala dulce, \u00een care mai cad, \u00eentre ropotele de aplauze, care marcheaza fiecare \u00eencheiere de vals,… Cite\u0219te mai mult »Metale\u2026 rare<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[7618],"class_list":["post-11457","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-excursii-culturale"],"views":1782,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11457","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11457"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11457\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11457"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11457"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11457"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}