{"id":11451,"date":"2012-04-12T15:39:28","date_gmt":"2012-04-12T13:39:28","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=11451"},"modified":"2012-04-12T15:39:43","modified_gmt":"2012-04-12T13:39:43","slug":"voci-din-dublin","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/voci-din-dublin\/","title":{"rendered":"Voci din Dublin"},"content":{"rendered":"

James Joyce, \u201eOameni din Dublin\u201c<\/em>, traducere de Radu Paraschivescu, prefata de Dana Craciun, Bucuresti, Editura Humanitas Fiction, 2012.<\/strong><\/p>\n

 <\/p><\/blockquote>\n

James Joyce a plecat din Dublin, orasul sau natal, la v\u00e2rsta de douazeci si doi de ani, traind, de atunci incolo, intr-un exil autoimpus pe continentul european. Cu toate acestea, intreaga sa opera se raporteaza, direct sau indirect, la Dublin, la oamenii sai si la atmosfera specifica a acestui oras, de aici acel realism simbolic despre care s-a vorbit de at\u00e2tea ori in studiile critice dedicate marelui scriitor irlandez. Caci el a incercat, prin toate cartile sale, sa recreeze, la nivelul limbajului, insasi esenta si realitatea acelui Dublin de care decisese sa se desprinda inca de pe c\u00e2nd era foarte t\u00e2nar. Acest amanunt este simbolic la r\u00e2ndul sau, c\u00e2ta vreme, privita din acest punct de vedere, activitatea literara a lui Joyce a reprezentat si un efort de indepartare de universul copilariei tocmai pentru ca, in acest fel, scriitorul sa-l poata exprima mai convingator in plan artistic. Volumul de povestiri al lui Joyce, \u201eOameni din Dublin\u201c (\u201eDubliners\u201c), a aparut, dupa ani intregi de am\u00e2nari, abia in 1914, insa textele au fost scrise, in majoritatea lor, pe c\u00e2nd autorul se afla inca in capitala Irlandei. Astept\u00e2nd, insa, publicarea acestei carti, James Joyce a definitivat \u201eCei morti\u201c (\u201eThe Dead\u201c), unul dintre cele mai bune exemple de proza scurta din intreaga literatura de limba engleza, si a decis sa-l plaseze la finalul \u201eOamenilor din Dublin\u201c, desav\u00e2rsind, in acest fel, un volum remarcabil din toate punctele de vedere – si surprinzator, in coerenta sa, precum si in rafinamentul mijloacelor expresive, pentru un autor aflat la inceputul drumului spre deplina consacrare.
\nEste cunoscuta scrisoarea in care Joyce isi detalia intentiile si stilul din \u201eOameni din Dublin\u201c, dovada in plus, daca mai era nevoie, a planului riguros pe care autorul l-a avut in minte at\u00e2t in ceea ce priveste organizarea volumului (o veritabila \u201eistorie morala a tarii mele\u201c), c\u00e2t si gruparea textelor in functie de temele abordate, dar si tin\u00e2nd seama de\u00a0 evolutia v\u00e2rstei protagonistilor – adesea desemnati si ca naratori ai istoriilor relatate. Dublinul este calificat, inca de pe acum, drept acel \u201ecentru al paraliziei\u201c, pe care autorul isi propune sa-l defineasca in toate datele sale (pentru \u201epublicul indiferent\u201c!), av\u00e2nd in vedere patru aspecte: copilaria, adolescenta, maturitatea si viata publica. Joyce incearca, inca de pe acum, sa prezinte existenta orasului in functie de mai multe faze evolutive, pentru a oferi, in acest fel, o paralela a existentei individuale insasi. De aici spiritul sistematic ce domina acest volum, dar si imaginea, constituita pe parcurs, a unui Dublin nemilos, de sub a carui dominatie fiinta umana nu se poate elibera – dec\u00e2t, eventual, cu pretul exilului asumat. In egala masura, aceasta gradatie este dublata de o naratiune din ce in ce mai elaborata si de trecerea, treptata, de la relatarea la persoana int\u00e2i, la cea la persoana a treia, dar si la impunerea unei variante tot mai rafinate de stil indirect liber. Desigur, Joyce beneficiaza de modelul unor precursori importanti, a caror opera reprezinta, intr-o oarecare masura, un punct de plecare pentru constructia din \u201eOameni din Dublin\u201c (si mai cu seama pentru extraordinara realizare artistica din \u201eCei morti\u201c). Dar, daca Melville, in \u201eBenito Cereno\u201c, de pilda, sau Jane Austen, in Emma, ram\u00e2neau la un nivel oarecum exterior si, nu o data, artificial, James Joyce stie cum sa utilizeze si gradatia treptata, si nuantarile de esenta, dar si un adevarat principiu al \u201econtagiunilor stilistice\u201c (ca sa repetam sintagma lui Leo Spitzer), pentru a atinge un nivel estetic superior celui al tuturor posibilelor sale modele. Aspectele acestea sunt identificabile, insa, nu numai in \u201eCei morti\u201c, ci si in \u201ePam\u00e2nt\u201c ori in \u201eZiua Iederei in sala comisiei\u201c.
\nIar ceea ce aduce cu totul nou Joyce este preferinta sa marcata pentru un tip de naratiune care, deoarece exclude orice comentariu auctorial sau explicatie definitiva, determina, ca principal efect de lectura, o incertitudine constanta referitoare la distanta existenta intre vocea narativa si personaj. In acest context, ar fi riscant sa se aduca in discutie termeni precum \u201eautor absent\u201c (ori invizibil), c\u00e2ta vreme extrem de elaborata maniera stilistica din \u201eOameni din Dublin\u201c (excelent redata in limba rom\u00e2na de recenta traducere a lui Radu Paraschivescu) este un adevarat proiect artistic in sine, organiz\u00e2ndu-si mai cu seama la nivelul limbajului sistemul de semnificatii si pregatindu-si atent, dar parca pe nesimtite, cititorul (ideal) pentru a fi martorul privilegiat al epifaniilor joyceene.
\nPrimele trei povestiri (\u201eSurorile\u201c, \u201eO int\u00e2lnire\u201c, \u201eArabia\u201c) abordeaza tema copilariei si sunt, in linii mari, relatari ale unui traseu initiatic, fiind scrise la persoana int\u00e2i. Protagonistul pare a se afla, in fiecare nou text, la o alta v\u00e2rsta si da senzatia ca ar dob\u00e2ndi, treptat, o intelegere superioara a si asupra lumii din jur, fapt sugerat de cuvintele din ce in ce mai pretioase pe care vocea narativa le utilizeaza. Cu toate acestea, critica literara a evidentiat faptul ca, in fond, nu exista niciun indiciu foarte clar care sa demonstreze fara urma de indoiala ca ar fi vorba, in toate aceste texte, despre unul si acelasi baiat… Ambiguitatea perfect orchestrata de Joyce functioneaza, deci, excelent inca din primele pagini ale \u201eOamenilor din Dublin\u201c. In acest fel, naratiunea va trece, treptat, la persona a treia, utilizata in povestirile centrate pe etapa urmatoare, cea a adolescentei, inteleasa drept perioada a imaturitatii ori a unei dezvoltari spirituale incomplete, pentru a fi urmata, apoi, de oglindirea c\u00e2torva aspecte caracteristice ale existentei mature – punctul in care devine evidenta staza spirituala si permanenta retragere in carapacea reprezentata de rutina zilnica si de lipsa de implicare ori de incapacitatea intelegerii fata de semeni. Uneori autorul porneste de la pretexte aparent banale, cum ar fi soarta unei placinte cu prune, asa cum se int\u00e2mpla in \u201ePam\u00e2nt\u201c, pentru ca, in texte cum ar fi \u201eUn caz dureros\u201c, protagonistul, domnul Duffy, sa demonstreze ca e pe deplin constient de toate aspectele reprobabile ale lumii din Dublin dar si sa inteleaga ca e, oric\u00e2ta luciditate crede ca ar poseda, incapabil sa se smulga de sub tutela valorilor – sau lipsei de valori! – a acestei lumi inchise, care sufoca pe oricine si reuseste, din pacate, de cele mai multe ori, sa pietrifice pornirile cele mai profund umane ale personajelor implicate in actiune. Numai ca ceea ce sugereaza intr-un mod extrem de subtil Joyce este ca, in ciuda oricarei luciditati, p\u00e2na si cei asemenea lui Duffy, interesati de scrierile lui Hauptmann sau Nietzsche, ram\u00e2n captivi in lumea Dublinului, intelegerea pe care ei o demonstreaza nefiind, astfel, echivalenta cu altceva dec\u00e2t cu un soi de neasteptata condamnare la o certa moarte spirituala pe care ei insisi si-o semneaza. In paranteza fie spus, mai t\u00e2rziu, Stanislaus Joyce va marturisi, in \u201eMy Brother’s Keeper\u201c, ca modelul pentru Duffy i-a fost oferit lui James de chiar existenta fratelui sau, asa cum isi imagina scriitorul ca va evolua aceasta si ca va deveni acesta la maturitate, neuit\u00e2nd, insa, ca printre preferintele de lectura ale personajului sa includa si c\u00e2teva dintre propriile sale carti favorite… Devine, in acest fel, mult mai clar modul in care functioneaza si actioneaza nivelul biografiei in ceea ce priveste structurarea constructiei narative din \u201eOameni din Dublin\u201c. Dar si acela care marcheaza traseul catre paralizia generalizata, ce va marca, finalmente, existenta tuturor locuitorilor sai.
\nDeopotriva, insa, in acest fel, Joyce face trecerea catre textele axate pe existenta publica, unde distanta narativa este absoluta, indiferent ca avem de-a face cu aspecte legate de politica (\u201eZiua Iederei in sala comisiei\u201c), de arta (\u201eO mama\u201c) ori de religie (\u201eGratie divina\u201c). Deja, in textele acestea nu mai descoperim niciun moment de acces direct la g\u00e2ndurile si sentimentele personajelor, in afara cuvintelor pe care ele insele le rostesc sau a actiunilor pe care le intreprind – numai ca, adesea, acestea sunt menite doar a le ascunde adevaratele intentii ori a exprima golul care le domina existenta si incapacitatea lor de a descoperi un sens real in viata pe care se multumesc sa o suporte, fara, insa, sa o si traiasca. Joyce era convins ca acesta este si un efect al lungilor ani de dominatie britanica asupra Irlandei, care ar fi ajuns sa-si insuseasca o mentalitate supusa fata de o putere (politica si religioasa) straina, pe care, insa, s-a dovedit incapabila sa o invinga ori sa o asimileze. Textul \u201eOamenilor din Dublin\u201c devine, astfel, privit global, un adevarat roman fragmentar, a carui esenta si al carui sens trebuie puse in legatura cu marele poem al lui T. S. Eliot, \u201eThe Waste Land\u201c, ambele realizari artistice fiind expresii ale unei sensibilitati inrudite. Intrebarea la care au incercat sa raspunda numerosi critici ram\u00e2ne, insa deschisa, caci nu e clar – iar Joyce sau Eliot nici nu incearca sa clarifice acest aspect \u2013 daca personajele predilecte ori figurile simbolice ale operei lor se afla in mod at\u00e2t de accentuat sub influenta paraliziei generale pentru ca locuiesc intr-un metropola moderna, sau aceasta metropola ajunge sa fie dominata de expresii ale stazei tocmai deoarece e locuita de astfel de oameni… Joyce, insa, nu e preocupat, in volumul acesta de povestiri, sa ofere raspunsuri, ci sa-si provoace cititorul sa-si puna c\u00e2t mai multe intrebari. Dovada si decizia sa de a include \u201eCei morti\u201c in textul final al \u201eOamenilor din Dublin\u201c, alaturi de alte doua texte care nu fusesera scrise initial cu acest scop, \u201eDoi tineri galantoni\u201c si \u201eUn norisor\u201c.
\n\u201eCei morti\u201c devine, ca ultima secventa a acestui extraordinar volum de proza scurta, un remarcabil corolar al stilului si tematicii lui Joyce. Caci textul acesta duce la desav\u00e2rsire naratiunea la persoana a treia, precum si stilul indirect liber, deschiz\u00e2nd drumul catre \u201ePortret al artistului in tinerete\u201c si, apoi, catre \u201eUlise\u201c. Combinatia absolut remarcabila de introspectie si ironie cu care sunt prezentati Gabriel si sotia sa, precum si relatia pe care cei doi o au, dar si raportul stabilit intre ei si lumea – implicit, oamenii – din Dublin ram\u00e2n inegalate p\u00e2na in prezent. Realismul lui Joyce inceteaza, abia acum in totalitate, de a mai fi inrudit cu acela cehovian, dovedindu-se simbolic in adevaratul sens al cuv\u00e2ntului, cu o perfectiune a tonului si cu un echilibru stilistic rar int\u00e2lnite in intreaga literatura universala. Privind ninsoarea care cade necontenit peste murdarul si dragul sau Dublin, Gabriel Conroy incepe, pentru prima data in viata sa, sa simta identificarea cu lumea exterioara si o preocupare pentru ceva superior propriei sale fiinte. R\u00e2nd pe r\u00e2nd, parca in ritmul fulgilor de zapada, zidurile construite cu grija ale egoismului sau se prabusesc si ii permit sa devina, tot pentru prima data, o parte integranta a universului, iar nu unul dintre nenumaratele centre (iluzorii, desigur…) ale acestuia, asa cum isi imagina el anterior ca ar fi. Deopotriva, \u201eCei morti\u201c reprezinta dovada suprema ca maniera de a scrie a lui Joyce evolueaza hotar\u00e2t de la individualismul subiectiv la impersonalitatea superioara, caracteristica dob\u00e2ndirii accesului la marea arta, asa cum se va int\u00e2mpla in \u201ePortret al artistului in tinerete\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

James Joyce, \u201eOameni din Dublin\u201c, traducere de Radu Paraschivescu, prefata de Dana Craciun, Bucuresti, Editura Humanitas Fiction, 2012.   James Joyce a plecat din Dublin, orasul sau natal, la v\u00e2rsta de douazeci si doi de ani, traind, de atunci incolo, intr-un exil autoimpus pe continentul european. Cu toate acestea, intreaga sa opera se raporteaza, direct… Cite\u0219te mai mult »Voci din Dublin<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[7617,7616],"class_list":["post-11451","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-oameni-din-dublin","tag-james-joyce"],"views":2594,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11451","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11451"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11451\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11451"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11451"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11451"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}