Am scris aici in anii din urma despre primele doua volume ale trilogiei romanesti non-fiction \u2013 \u201eArta de a fi pagubas\u201c a lui Niculae Gheran, editate de \u201eBiblioteca Bucurestilor\u201c. Parafraz\u00e2nd titlul celebrei opere muzicale \u201ePoveste din Cartierul de Vest\u201c a lui Leonard Bernstein, imi intitulam unul din comentarii \u2013 \u201ePoveste din Cartierul de Est\u201c, intruc\u00e2t T\u00e2rgul Mosilor de odinioara, descris in volumul int\u00e2i, cu o pana de veritabil prozator si portretist si cu verbul unui fin filolog, cunoscator profund al limbajului argotic, mi s-a revelat ca fiind reprezentativ pentru o anumita ambianta cosmica si morala, cea a arealului est-balcanic, un spatiu pitoresc, cosmopolit, cu o istorie, o cultura, o civilizatie, o mitologie fascinante si de o fabuloasa bogatie spirituala. Dupa lectura volumului al treilea, subintitulat nu foarte acrosant, dar relevant, \u201eIndaratul cortinei\u201c si aparut la aceeasi editura \u2013 o alta parafraza mi se pare definitorie in ceea ce priveste lumea, lumile, evocate in intreaga trilogie, insum\u00e2nd aproape 1500 de pagini. Lumi diferite, din diverse zone urbanistice, sociale si culturale si din epoci diferite, intre care, de pilda, cea antebelica ori \u201eepoca de aur\u201c sau cea actuala numita de Niculae Gheran \u201eepoca de arginti\u201c. Spun diferite, fireste, nu doar temporal si ca regim politic, desi scriitorul observa ca cel putin ultimele doua nu se deosebesc, de vreme ce epoca pe care o traversam dupa \u201emarea galagie\u201c din decembrie ’89 este caracterizata de Niculae Gheran cum nu se poate mai plastic: \u201eBordel nou cu dame vechi\u201c. Dar parafraza din titlu mi-a fost inspirata si de unul din numeroasele personaje istorice surprinse de Niculae Gheran sur le vif\u00a0 in acest ultim volum care, aidoma celorlalte doua, este si o galerie de admirabile portrete in miscare. E vorba de Zaharia Stancu. Prozator, ziarist temut \u2013 supranumit \u201eDulaul\u201c \u2013, poet cu un timbru de incontestabila originalitate, barbatul falnic cu o lumina a ochilor demna de un Tizian, cu tinuta, inclusiv vestimentara, de mare domn, parca nascut si crescut nu pe \u201elunga, ingusta si saraca Vale a Calmatuiului\u201c, ci intr-un palat princiar, autorul tulburatoarelor romane \u201eSatra\u201c si \u201eCe mult te-am iubit\u201c \u2013 de care criticii si istoricii literari, at\u00e2t de preocupati de canonul literar pe criterii politice si \u201emorale\u201c si nu pe cele ce tin de valoarea artistica, se fac ca au uitat \u2013 a fost, cum se stie, si presedinte al Uniunii Scriitorilor, functie in exercitarea careia i-a depasit cu mult pe toti predecesorii sai, dar, avant la lettre, si pe cei ce i-au urmat, p\u00e2na in prezent. Histrion lucrativ, eficient, Stancu practica adeseori in relatiile cu cei de la putere, in primul r\u00e2nd cu Ceausescu, o \u201eipocrizie\u201c cu consecinte de obicei benefice pentru breasla in fruntea careia se afla: \u201eScriitorii va iubesc, da, va iubesc, tovarase Ceausescu, dar nu vor sa man\u00e2nce rahatul lui Dumitru Popescu\u201c. Viclean, dulaul avea in spate o experienta milenara privind arta de a supravietui: experienta taranului rom\u00e2n, a clasei mama dintr-o patrie multe secole eminamente agrara. Era si un psiholog versat, abil, nascut, nu facut. Remarca lui Niculae Gheran vizeaza tocmai aceasta insusire: \u201eBineinteles, nu mi-l pot imagina at\u00e2t de naiv pe Ceausescu inc\u00e2t sa si creada aceste declaratii de dragoste, dar ii cadeau bine\u201c. Unde mai pui ca Stancu vindea, sa nu uitam, castraveti la gradinari, liderul comunist av\u00e2nd si el in spate mai sus amintita experienta. Cu irezistibilul sau umor, Gheran rememoreaza o scena care spune mult despre histrionismul lui Zaharia Stancu. La un moment dat, in \u201eincercarea, fie si simulata\u201c de conciliere a grupurilor de scriitori aflate in permanent conflict, Ceausescu convoaca la C.C. nume importante, in primul r\u00e2nd pe cei cu functii de conducere in sistemul Culturii si in Uniunea Scriitorilor. In cadrul int\u00e2lnirii, Eugen Barbu, pe atunci redactor-sef al revistei \u201eLuceafarul\u201c, care, impreuna cu grupul din jurul acesteia, intretinea atmosfera conflictuala, il ataca dur pe Stancu, afirm\u00e2nd ca \u201eviata literara va ram\u00e2ne viciata c\u00e2ta vreme la conducerea Uniunii Scriitorilor se va afla un escroc. Stancu sa innebuneasca! Gesticul\u00e2nd, a izbit necontrolat ceasca de cafea din fata sa, rasturnata dumnezeieste pe costumul imaculat al lui Ceausescu. Ingrozit de ce izbutise sa faca, Stancu s-a repezit spre fereastra, tip\u00e2nd \u201eMa omor\u201c, urmarit de \u201eiubitul conducator\u201c, care-l invita sa se linisteasca, sa revina la masa, cu intentia de a-l imbuna.\/ Si mai de r\u00e2s era mutra nedumerita a sefului de cabinet \u2013 parca Manea \u2013, chemat in ajutor, cu urechile ciulite la ce parea ca n-a inteles: \u2013 Niste prosoape!\u201c.
\nVremuri tragicomice, care, ca si azi, reconfirmau faptul ca Nenea Iancu \u201ene-a scris istoria in avans\u201c, cum constata in mai multe r\u00e2nduri autorul refac\u00e2nd tabloul multicolor al epocii, indeosebi al vietii ei culturale, epoca deloc lipsita de evenimente importante si de constructii durabile, cu deosebire in a doua jumatate a deceniului sapte al secolului trecut. Vremuri cu eroi, cu sau fara ghilimele, pe masura, nu putini de roman suprarealist sau neorealist ca, de pilda, un Ion Stoica, maestrul ceremoniilor funerare la nivel inalt, dar si intelectuali de marca, prinsi sau arunc\u00e2ndu-se singuri in v\u00e2ltoarea lor. Fiindca veni vorba, de un comic trist este ceea ce s-a int\u00e2mplat la moartea lui Tudor Arghezi, toata tevatura privind stirea de presa, redactarea necrologului de catre o comisie speciala in frunte cu Manea Manescu, desemnarea vorbitorilor, deplasarea la Martisor etc. In febra pregatirilor, la Ateneu se succed scene de-a dreptul grotesti. Stoica amenajeaza catafalcul: \u201e\u2013 Ridica st\u00e2nga\u2026 prea mult\u2026 o picatura din dreapta mai jos. Foarte bine, foarte bine!\u201c. Catafalcul trebuia sa aiba o inaltime corespunzatoare staturii sefului suprem. In acest timp, teribil de ingrijorat, editorul operei lui Arghezi, Gheorghe Pienescu, cere maxima discretie: \u201e\u2013 Fiti buni si vorbiti in soapta. Acum el aude totul. Credeti-ma!\u201c. Ceausescu va face parte din ultima garda de onoare, alaturi de primul-ministru, de presedintele Uniunii Scriitorilor si va strabate apoi in fruntea cortegiului drumul p\u00e2na la Martisor. In fine, pentru ca nimic sa nu lipseasca din reprezentatie: \u201eIn ziua cea mare, seful statului a sosit schiopat\u00e2nd: isi scr\u00e2ntise piciorul la o partida de volei, in weekendul de la Snagov. Ca pe un peron de gara, in cladirea Ateneului se circula liber. Inca nu se strecurase spaima de mai t\u00e2rziu, c\u00e2nd la asemenea ocazii se participa spontan-organizat, cu treceri prin multe filtre. Cum nu putini scriitori, artisti de scena si de sevalet, muzicanti si muzicologi, basca neprevazutii anonimi se aflau in preajma inaltilor functionari de stat, tentatia de a vorbi cu ei, urmata si de strecurarea unor memorii, era mare.\/ S-ar zice ca Arghezi le purtase noroc. La vremea decesului sau, int\u00e2mplarea facea ca toate cadrele de conducere din ministere si alte institutii \u2013 minus membrii guvernului \u2013 sa nu mai aiba dreptul la masini de serviciu. Din aceasta pricina, cortegiul funerar s-a miscat sont\u00e2c, sont\u00e2c, sont\u00e2c, per pedes. Timp berechet pentru exprimarea nemultumirilor si a unor cereri \u201ela botul calului\u201c. Numai ca, p\u00e2na la Martisor, cale lunga.\/ A doua zi, in multe cabinete din ministere, de la Comitetul Central, edituri si ziare, teatre si muzee, nu s-a lucrat. Temporarii lor detinatori, atunci mari, acum mici, aveau febra musculara\u201c.
\nAm citit si acest volum al trilogiei lui Niculae Gheran cu sufletul la gura, r\u00e2z\u00e2nd nu o data cu lacrimi si de cele mai multe ori printre lacrimi. Ce pacat ca \u201eArta de a fi pagubas\u201e \u2013 o adevarata fresca si o inestimabila marturie pentru cei ce vor scrie istoria asa cum a fost si nu cum continua sa o falsifice cu grosalonie kominternistii mutanti de azi, inclusiv cei dintr-o asa numita comisie prezidentiala \u2013 nu se difuzeaza si in librarii. Si c\u00e2nd te g\u00e2ndesti ca autorul ei, mare editor, dar si fost demnitar in sistemul culturii, chiar in domeniul editorial, intr-o perioada de renastere din epoca postbelica, si-a dedicat viata si si-a legat numele de istoria cartii. Parca cineva\u00a0 vrea cu tot dinadinsul sa confirme o data in plus titlul admirabilei scrieri a lui Niculae Gheran: \u201eArta de a fi pagubas\u201c. Numai ca, in acest caz, paguba este mai ales a altora, a cititorilor\u2026<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"