{"id":11444,"date":"2012-04-12T15:35:48","date_gmt":"2012-04-12T13:35:48","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=11444"},"modified":"2012-04-12T15:36:13","modified_gmt":"2012-04-12T13:36:13","slug":"pactul-identitatilor","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/pactul-identitatilor\/","title":{"rendered":"Pactul identitatilor"},"content":{"rendered":"

Ion Pop , \u201eInterviuri – \u00eentre biografie si bibliografie\u201c<\/em>, Editura Limes, 2011, Cluj-Napoca, 456 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

\u201eSomatiile la confesiune\u201c pot deveni, cu certitudine, acte de veritabila jurisprudenta literara, extrapol\u00e2nd preferinta elevata deopotriva pentru un \u201ejoc al poeziei\u201c, c\u00e2t si pentru autocartografieri de natura bi(bli)ografica. Geografiile interioare se suprapun, \u00een cele din urma, geometriilor poetice, legitim\u00e2nd dialogul \u00eentre doua euri care se chestioneaza reciproc. Iata premisa cartii lui Ion Pop, \u201eInterviuri \u2013 \u00eentre biografie si bibliografie\u201c, care este, \u00een fond, prin intermediul interviurilor propuse, un jurnal mascat al unor experiente culturale profunde, o dare de seama nostalgica despre cum omul devine propriul sau text: \u201eTraiesc sentimentele amestecate ale celui ce vede, de la un an la altul, cum biografia i se transforma, \u00eencetul cu \u00eencetul, \u2013 si ireversibil \u2013\u00a0 \u00een bibliografie\u201c.
\nInterviul-palimpsest <\/strong>
\n\u00censa, departe de a fi o simpla rememorare prozaica a unui parcurs existential marcat de coexistenta a doua avataturi, \u201epoezia\u201c si \u201ecritica\u201c, cartea jongleaza subtil, ironic, echilibrat, cu pattern-uri de natura polemica. Prin sugestia rasfoirii unor lucrari precum \u201eJocul poeziei\u201c, \u201eAvangardismul poetic rom\u00e2nesc\u201c, \u201eAvangarda \u00een literatura rom\u00e2na\u201c, trec\u00e2nd prin \u201eiluziile literaturii rom\u00e2ne\u201c (E. Negrici), prin perspectiva asupra \u201eistoriei si mitului \u00een constiinta rom\u00e2neasca\u201c (L. Boia), asupra \u201esentimentului rom\u00e2nesc al fiintei\u201c (C. Noica) ori a \u201eschimbarii la fata\u201c (E. Cioran); marc\u00e2nd ca statii obligatorii poezia avangardista, neomodernista, optzecista, si chiar douamiista, dupa cum si (meta)critica aferenta acestor perioade; interog\u00e2nd constiinta noastra critica, artistica, istorica, ba chiar si cea sociala, Ion Pop testeaza constant rezistenta unui cititor (care ar trebui sa fie) specialist, a carui cultura sa depaseasca frontierele si complexele unei singure metode, \u00eentr-un itinerariu din care se cade sa deducem argumentele unei \u201eteme cu variatiuni\u201c (\u00e0 la Bach sau Mozart, cum spune autorul) \u2013 literatura. De altfel, e de retinut profilul partenerilor de dialog, al caror numitor comun e formatia fie de critici \/ istorici literari, fie de poeti \/ prozatori, si dintre care amintim, aleatoriu, pe Adrian Paunescu, Emil Brumaru, Nicolae Rotund, Ion Vartic, Mircea Mihaies, Radu G. Teposu, Al.Cistelecan, Dan C. Mihailescu, Gabriela Adamesteanu etc.
\nPalimpsestul critic propus de Ion Pop sustine interdisciplinar mai multe paliere, incursiunile \u00een \u201ezone de frontiera\u201c (fie ale biografiei, fie ale \u201ebibliografiei\u201c) valorific\u00e2nd un anumit spectru ideatic. Astfel, ideea de \u201eactualitate\u201c (o adevarata ispita relativizanta) cere pe tot parcursul lecturii o adecvare la context, deconspirarea traiectului temporal urmat de autor (cu exactitate din 1970 p\u00e2na \u00een 2011), function\u00e2nd, totodata, ca o capcana pentru cititorul neatent sau comod. De aceea, cronologic, treptele de \u201eactualitate\u201c la care se opreste Ion Pop (si, implicit, interlocutorii sai), at\u00e2t \u00een poezie, c\u00e2t si \u00een critica, surprind tranzitia de la caracterul lor \u201eoficial\u201c, de serviciu ideologic, la o \u201eradicalizare a atitudinii\u00a0 critice \u00een poezie\u201c. Pe de alta parte, autorul atrage atentia asupra unei frivolitati a criticii foiletonistice \/ de \u00eent\u00e2mpinare, care pare a se detasa de demersul academic, astfel ca exigentele \u201ecritifictiunii\u201c, adaptabile culturii \u00een masa, nu concorda cu procedeele clasice, care se cer, totusi, depasite. Ar fi nevoie, asadar, de un nou mod de expresie a criticii, at\u00e2t formal, c\u00e2t si substantial, care sa atenueze contextul instabil, acest melanj \/Babel critic, precum si galopul lecturii cartilor. \u00cen acceptia lui Ion Pop, criticul foiletonist postmodernist pare a sustine un one-man-show cu materiale straine si incursiuni ludice (jocul) \u00eentr-un scenariu care nu-i apartine (critifiction vs. docufiction), de unde si o oarecare tendinta a inadecvarii. Forme fara fond?
\nDar aventura criticului si poetului Ion Pop abia \u00eencepe, acolo unde \u00een biografia marcata de \u201emitologia ardeleana\u201c (Inochentie Micu-Klein, Scoala Ardeleana, Lucian Blaga), se contureaza noi profiluri de legitimare ontologica (si, implicit, textuala). Primele \u00eencercari literare, apropierea de avangardism, descoperirea revistei \u201eEchinox\u201c, experienta franceza, perspectiva asupra optzecismului, si, in extenso, a pseudo-rupturii dintre generatii sunt problematici de at\u00e2tea ori reluate \u00een cadrul interviurilor, aproape cu o insistenta didactica, \u00eenc\u00e2t pare ca ne-am afla \u00een fata unui \u201eprohiron\u201c sentimental-nostalgic, si \u00een acelasi timp critic, amintind, de ce nu, \u00een varianta moderna, de dialogurile platoniciene.
\n\u201ePovestea de dragoste\u201c cu avangardismul o presupune pe aceea traita prin Poezie, \u00een sine, ca pattern metamorfotic, relev\u00e2nd (dar si revel\u00e2nd) fatete identitare ale omului care traieste, practic, \u00een interiorul unui paradox, marcat de o \u201eironie cu doua….taisuri\u201c. \u00censa discrepanta dintre o \u201ebiata cumintenie\u201c si plonjarea directa \u00een cloclotul avangardist e doar aparenta, \u00een sensul \u00een care \u00eensasi Zenobia \u00eel \u00eenvata pe Naum ce \u00eenseamna \u201ea fi cuminte\u201c, adica a sti cum sa \u00eentelegi, sa-ti dai seama de o anumita coerenta a propriului destin, probata de oameni, \u00eent\u00e2lniri, mesaje care se scurtcircuiteaza simbolic. Se pune asadar problema limitelor \u00eentelese, \u00een ultima instanta, chiar ca ratacire \u201eprintre cercuri, pe margini, \u00een gol\u201c (\u201eZenobia\u201c), discursul avangardist av\u00e2nd, totusi, coerenta lui, un anume tip de ex-centricitate pe care Ion Pop o extrage tocmai \u00een ideea asumarii unei altfel de identitati, marcate de obsesia pentru iesirea din cliseu. De altfel, episodului Gellu Naum i se acorda un spatiu de difuzare separat, individualizat, interviul acordat Dorei Pavel fiind nu doar o simpla lectie despre grupul suprarealist rom\u00e2n sau despre receptarea operei poetului, ci despre \u00eensasi \u201estarea de po(h)et si de po(h)ezie\u201c, despre alchimia \u201emetaforei obsedante\u201c, si despre \u201ecum sa mentii dragostea pe lume\u201c, c\u00e2nd, totusi, \u201es-ar parea ca scriuset.\u201c
\nC\u00e2t despre postmodernism si avatarurile sale (optzecism, nouazecism, douamiism), \u201eziua judecatii\u201c (dupa cum o afirma si titlul interviului omonim din revista \u201eEchinoc?iu\u201c) deconspira mecanismele caduce folosite \u00een delimitarea generationista, contur\u00e2nd un \u201econflict de competenta\u201c\u00a0 \u00eentre principiile de ilustrare a diferentierilor de viziune, de limbaj, de stil etc. Ar fi, \u00een fond, una dintre tarele actualitatii, care genereaza o scindare de tip neo-avangardist, angrenata \u00eentr-o miscare de flux-reflux a trecutului, care face, astfel, dovada unei cunoasteri improprii a istoriei si culturii literaturii, si potenteaza, totodata, o amnezie din punct de vedere al autoidentificarii. Asa-numitul \u201epostmodernism\u201c ar veni, asadar, ca o continuare, o preluare de stafeta, explor\u00e2nd o noua ipostaza a ritmului poetic, ce penduleaza \u00eentre autenticism si textualism ca frontiere incerte, marc\u00e2nd \u201eo epoca ce pare a sti totul despre cum se face si cum s-a facut literatura, si care produce literatura cu aceasta constiinta \u00eencarcata, destinz\u00e2ndu-se partial prin supape ludice si ironice, fac\u00e2nd cu ochiul de doua ori \u2013 realitatii imediate \u00een perpetua si rapida metamorfoza, si textului construit despre ea, care se stie mostenitor de alte texte si mai stie, pur si simplu, ca nici el nu este altceva dec\u00e2t text, si \u00eenca unul relativizat la extrem de virtualitatea promovata de internet…\u201c
\nTerapii culturale <\/strong>
\nUn punct de referinta pentru bi(bli)ografia lui Ion Pop \u00eel constituie \u201ebrand\u201c-ul \u201eEchinoctiu\u201c, mai ales ca experienta cenaclului si a revistei descrie un veritabil laitmotiv, un \u201eefect\u201c (cum \u00eel numeste Petru Poanta), care planeaza asupra majoritatii interviurilor, un fel de \u201erama\u201c a \u201erelatarii\u201c sau un reper existential: \u201eEchinox e un sinonim al tineretii mele\u201c. De altfel, dincolo de aspectele cvasi-istorice, de reiterarea unor nume semnificative (Eugen Uricaru, Mircea Zaciu, D. Popovici, Ioana Em. Petrescu, Ion Vlad, Marian Papahagi, Ion Vartic, Ana Blandiana, Liviu Petrescu, Mircea Muthu), de marcarea unor diferente fata de miscarea bucuresteana (Cenaclul de Luni, de exemplu), conditia de \u201eechinoxist\u201c \u00eenseamna racordarea la o scoala nu \u00een sensul dogmatismului, ci expresia unui \u201espirit simultan exigent, rational si deschis generos spre o multiplicitate de formule, deschis spre celalalt, spre ceea ce numim astazi multiculturalitate\u201c .
\nMai mult, experienta franceza a lui Ion Pop, \u00een calitate de asistent asociat la Universitatea Paris III \u2013 Sorbonne Nouvelle (1973-1976), precum si de director al Centrului Cultural Rom\u00e2n de la Paris (1990-1993) continua formatia echinoxista, eventual o consolideaza. \u00cen virtutea contactului cu un oras care, mai mult dec\u00e2t \u201eal luminilor\u201c sau generator al unui \u201esindrom de panica\u201c (dupa formula lui Matei Visniec), Ion Pop \u00eesi va cultiva o perspectiva multipla asupra literaturii, coroborata cu reactivarea constiintei situarii Rom\u00e2niei, la urma urmei, \u00eentre Orient si Occident (dupa un cliseu redundant), \u201ela mijloc de Rau si Bun\u201c (Barbu), acolo unde Cartarescu se \u00eentreba daca e de competenta \u201emedicului\u201c sau a \u201evraciului\u201c sa vindece. De altfel, \u201eOrele franceze\u201c, alaturi de Francis Ponge, Pierre Emmanuel, Philippe Soupault, Roger Caillois, Georges Poulet, Marcel Raymond, Jean Starobinski, Jean Rousset, \u00eent\u00e2lnirea cu Monica Lovinescu si Virgil Ierunca (si, implicit, cu experimentul \u201eEuropa Libera\u201c) aduc \u00een discutie si problema existentei (sau nu ?) a complexului scriitorului exilat (si deopotriva al exilului), precum si aceea a specificului national si a restructurarii politicilor culturale autohtone. Traducerile din limba rom\u00e2na \u00een limbile de circulatie, orientarea cercetarii critice spre perioadele controversate sau ocolite ale istoriei literaturii rom\u00e2ne, promovarea si difuzarea de carte printr-o politica de marketing cultural adecvata etc. \u2013 toate sunt dezideratele unei revigorari a \u201eomului bolnav\u201c care e cultura rom\u00e2na.
\n\u00cen consecinta, aspectul identitar gliseaza actualmente spre o alta perspectiva, \u00een contextul \u201eautofictiunii\u201c, al (re)interpretarii experientei istorice (si ma refer aici si la comunism), al re-valorizarii decorului si traditiei locului, \u00een ciuda caracterului volatil, de \u201earoma\u201c al acestora. Din punctul de vedere al lui Ion Pop, e clar ca, deopotriva \u00een critica si \u00een creatie, nu mai avem de-a face cu procedee pur formaliste de tipul \u201eper aes et libram\u201c de \u201ec\u00e2ntarire\u201c a valorii literare, ci cu o modalitate de apreciere individuala a \u201edosarelor de existenta\u201c ale fiecarui \u201einculpat\u201c. Un atare proces cere, conform lui Ion Pop, o \u201eatitudine calm-analitica\u201c, adecvata\u00a0 cazului, sustinuta de argumente critice si documentare riguroasa, si nu exercitiul unei efervescente efemere frivole, precum cel practicat de \u201epublicistica zgomotos jurnalistica\u201c.
\n\u00cen fond, interviurile propun restaurarea treptata a literaturii rom\u00e2ne pe cale procedurala (procesuala), motivata de un \u201eanimus corrigendi\u201c de tip post-decembrist, prin parcurgerea unui \u201eiter criminis\u201c al demascarii inautenticitatii. Nu cred ca e deloc hazardat sa spunem ca \u00een conflictul dintre cultura elitelor si cultura maselor razbate o poluare cu consumerism a \u00eensusi actului artistic, contaminat de virusul unui senzational iresponsabil, dar si o glisare trepidanta ad inferos a valorilor. Nu-i scapa lui Ion Pop, asadar, viziunea asupra unei lumi contemporane supuse viciului subculturii, dar nici \u201eremix-ul postmodern\u201c ca apanaj al libertatii re\/de-constructiei sintaxelor de orice fel, evalu\u00e2nd prin \u201ediscursul critic sobru, precis, direct\u201c (Mircea Mihaies) argumentele litigiului dintre traditie si (post)modernitatea subversiva, pe problema originalitatii marcate de relativism.
\nLa urma urmei, miza jocului \/ fuziunii dintre biografie si bibliografie, subtil pusa \u00een abis prin metoda interviului, \u00eel transforma pe Ion Pop \u00eentr-un amfitrion al propriului spatiu critico-poetic. Testul e dur, at\u00e2t pentru un tehnician, c\u00e2t si pentru curiosi, deoarece scrisul nu (mai) e doar un elegiac \u201emodus essendi\u201c, ci devine o responsabilitate. Contractul interlocutorilor e, de altfel, tocmai acela de a nu ram\u00e2ne la expertiza seaca a unor concepte, ci de a pune permanent \u00eentrebari, de a transforma chiar replicile \u00een ipostazele unei potentiale \u201eopera aperta.\u201c\u00a0 Pentru ca, \u201eei, bine, ne poate arde si de poezie\u201c acolo unde mrejele vocatiei refuza bisturiul ascutit al chirurgului.<\/p>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Ion Pop , \u201eInterviuri – \u00eentre biografie si bibliografie\u201c, Editura Limes, 2011, Cluj-Napoca, 456 p. \u201eSomatiile la confesiune\u201c pot deveni, cu certitudine, acte de veritabila jurisprudenta literara, extrapol\u00e2nd preferinta elevata deopotriva pentru un \u201ejoc al poeziei\u201c, c\u00e2t si pentru autocartografieri de natura bi(bli)ografica. Geografiile interioare se suprapun, \u00een cele din urma, geometriilor poetice, legitim\u00e2nd dialogul… Cite\u0219te mai mult »Pactul identitatilor<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[7614,71,1479],"class_list":["post-11444","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-interviul-palimpsest","tag-interviuri","tag-ion-pop"],"views":3699,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11444","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11444"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11444\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11444"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11444"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11444"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}