{"id":11428,"date":"2012-04-12T15:25:04","date_gmt":"2012-04-12T13:25:04","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=11428"},"modified":"2012-04-12T15:26:14","modified_gmt":"2012-04-12T13:26:14","slug":"istoria-gradina-sau-herbar","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/istoria-gradina-sau-herbar\/","title":{"rendered":"Istoria – gradina sau herbar?"},"content":{"rendered":"

In vreme ce insemnarea precedenta \u2013 in care, pornind de la o emisiune de televiziune glosam despre istorie, adevar si moralitate istorica \u2013 se afla sub tipar\u00a0 (Multe adevaruri, putin Adevar aparuta in Cultura nr.368), o alta emisiune, difuzata pe alt canal, reaprindea interesul unei dezbateri p\u00e2na la riscul aparentei deziceri.<\/strong><\/em>
\nChiar aglomerarea controverselor legate de istoria nationala ajunge sa para dubioasa. Captusiti de Larry Watts (\u201eFereste-ma Doamne de prieteni\u201c), cu nenumarabile dovezi ca inamicii pereni si oculti p\u00e2ndesc nu numai teritoriul, ci si fiinta nationala, sens in care incursiunile lor se poarta adesea asupra istoriei, m-am pomenit intreb\u00e2ndu-ma, paranoic, desigur, daca nu cumva frecventa tematicii exprima si ea o diversiune. Ajuta in acest sens concluzia cam unilaterala ce rezulta din a doua emisiune, ca ne hranim cu mistificari. S-a tras puternic in Florian Cristescu, cred ca si in Dumitru Almas, autori ce-au \u201eotravit\u201c copilaria celor acum in retragere cu iluzia unor stramosi eroici si independenti. Detaliile ce micsorau proeminenta marilor voievozi sunt pesemne reale, iar istoria, ca stiinta, trebuie sa le descopere si sa le consemneze. Dar placerea cu care se decojea stralucirea trecutului facea loc unui cinism deprimant. Infiorat ca de o l\u00e2nceda racoare sepulcrala, nu am putut evita o conexiune fantasmagorica \u2013 instinct de aparare, probabil \u2013 amintindu-mi ca mentorul spiritual\u00a0 al realizatorului emisiunii a fost suspectat in timpul vietii de apartenenta la KGB. Conexiunea e rusinoasa, desigur, dar o marturisesc pentru ca e Saptam\u00e2na Mare si, mai ales, pentru ca ne dovedeste, prin aberanta ei, c\u00e2t de sensibila si riscanta e filosofia istoriei, cum nu va putea fi ea separata nicic\u00e2nd de instinctul etnic. Vitalitatea ascunsa a instinctului etnic transforma istoria intr-o eterna sursa de patetism si capricii, ca dragostea. Care da de lucru si trubadurilor si ginecologilor.
\nEmisiunea optase deci pentru abordarea rece, stiintifica. Opinentul principal, care domina platoul de pe plasma, el afl\u00e2ndu-se la Timisoara, era un t\u00e2nar regizor de film documentar. Mai demult, apelase la el Adrian Cioroianu, ca ministru de externe, cu proiectul interesant al unui ciclu consacrat marilor figuri ale istoriei nationale moderne. Inevitabil \u2013 ori poate tocmai asta se dorea \u2013 s-a ajuns la Ion Antonescu. Regizorul zicea ca a lucrat cu pasiune p\u00e2na ce s-a poticnit la Odesa de domnul, fost tovaras, Zavadski. Zavadski l-a blocat pe t\u00e2narul regizor prezent\u00e2ndu-se ca unic supravietuitor al unui masacru oribil, casapire plus incinerare, comis in niste hambare de la marginea orasului de armata rom\u00e2na. N-am retinut numarul victimelor, dar era cu mai multe zerouri. Un singur om de ar fi fost ucis in felul acela si tot merita loc in istorie mai mult dec\u00e2t calaul sau. Dar nu s-a inteles daca marturia supravietuitorului Z. este confirmata de alte probe ori e masluire, supravietuitorii fiind mai respectati de catre istorici si para-istorici dec\u00e2t martorii de catre criminalisti. Totusi, t\u00e2narul regizor a stopat finalizarea proiectului, condition\u00e2nd-o de o ceremonie cu scuze publice, la fata locului, in numele Statului rom\u00e2n. O pretentie morala, o atitudine civic fireasca, dar si ad\u00e2nc politica. Iata deci si o a doua concluzie, anume ca, orice-ai face, ori ce-ai drege, plimb\u00e2ndu-te la brat cu istoria nu se poate sa ocolesti trotuoarul politicii. Care, fiind cam noroios, stropeste ciorapii de matase ai cunoasterii obiective.
\nFiresc, s-a reluat mai vechea discutie a vicierii stiintei prin comandamente politice. In care a excelat, dupa cum se stie, propaganda ceausista. A fost solicitat telefonic si Cristian Tudor Popescu, intr-o ipostaza cu totul noua. Nu a fost mai putin briant dec\u00e2t in domeniile care l-au consacrat deja \u2013 scriitor de S.F., jurnalist, cronicar de tenis, cinefil. Acum intervenea ca profesor in tehnica manipularilor prin presa si cultura. Gerontovor cum il stim,\u00a0 l-a strivit pe Sergiu Nicolaescu, devoal\u00e2nd abuzurile propagandistice ale epopeii lui cinematografice. Spre exemplu, totala ignorare a pioseniei lui Mihai Viteazul, definitorie in opinia lui C.T.P. pentru personalitatea voievodului descapat\u00e2nat, ocolita de cineast pentru motive ideologice binecunoscute. Dilema era daca superproductiile nicolaesciene au intarit curajul de a face fata pericolului sovietic ori dictatura interna.
\nRaspunsul nu avea cum sa fie limpede, asa ca emisiunea a luat-o pe partea pedanteriilor arhivistice. Doi istorici prezenti pe platou au fost cuprinsi de frenezia eruditiei si, in c\u00e2teva minute, panteonul national devenise un bestiar. Calugarenii n-au fost dec\u00e2t o ambuscada, Rovinele \u2013 o victorie la pauza, Mircea \u2013 un biet vasal, Tepes\u2013 un naimit. Pe Stefan \u2013 despre care stim sigur ca a avut multe pacate \u2013 l-a salvat aureola si inaltarea pe iconostas, ca si pe martirii Br\u00e2ncoveni \u2013 scapati de A.N.I. si D.N.A. \u2013 iar pentru tragicul rege Decebal n-a mai ramas timp.
\nNu surpriza unora dintre dezvaluiri crispa, ci exclusivismul lor. De fata si el in emisiune, Eugen Istodor, profesionist al demitizarilor, jubila. Consecvent principiului, deja marturisit in insemnarea anterioara, al Adevarului ca o cupola, nu pot fi dec\u00e2t de acord cu rigoarea stiintifica, iar prin credinta constanta in libertatea spiritului nu pot fi dec\u00e2t de acord si cu tratarea sarcastica a miturilor. Imi amintesc de o socanta expozitie de arta plastica deschisa intr-unul din anii Primaverii de la Bucuresti (’68 -’71) la o sala ulterior demolata de pe strada (culmea!) Nicolae Iorga. Portretele lui Stefan, Avram Iancu, Balcescu si c\u00e2ti altii (prin portrete inteleg\u00e2nd mulaje tridimensionale, lucrate in tehnica mastilor) ii infatisau pe corifei in lumina naturalismului extrem, cu bolile si cu tarele lor fizice sau psihice. Expozitia a st\u00e2rnit murmure desigur, dar depun marturie ca nu am iesit din ea mai putin patriot. Satira, ca si rigoarea stiintifica, ca si polemica onesta nu pot dec\u00e2t improspata constiintele. Ceea ce nu trebuie pierdut din vedere este coexistenta mesajelor, a modurilor de exprimare, complementaritatea lor si, pe de alta parte, perspectiva globala.
\nObservam ca istoriile oficioase sunt marcate oriunde de subiectivism. Oric\u00e2t de obiectiva ar fi literatura istorica, pretutindeni exista un rezumat popular al memoriei colective, care nu exceleaza in rigoare si care vizeaza alta finalitate dec\u00e2t cunoasterea perfecta. In constiinta rusilor sau a ungurilor \u2013 ca sa luam antitezele cele mai frecvente din cartea lui Watts \u2013 rezumatul popular retine eroismul exemplar, d\u00e2rzenia, ardoarea patriotica, dar mai putin sau deloc violarea nemtoaicelor ori belirea rom\u00e2nilor. Cultura americana a abordat curajos razboaiele din Coreea, Vietnam sau Irak, dar nu s-a apropiat altfel dec\u00e2t epopeic de genocidul pieilor rosii. Asupra cruciadelor din America Latina, catolicismul pastreaza, aidoma, o respectuoasa distanta, ca si cum hecatombele populatiilor precolumbiene inca ar exhala duhoarea suprimarii lor. Japonezii, vikingii, arabii, israelienii, anglo-saxonii, frantujii, teutonii, urmasii directi ai romanilor etc. etc., urmeaza acelasi curs. A-l pune la indoiala ar insemna sa contesti insasi principala materie prima a istoriei, care consta intr-o perpetua succesiune de violente, eliberari si stap\u00e2niri. Sunt unul dintre cei mai mari adversari ai razboaielor, dar asta e natura umana si ma conformez stupiditatii ei. De aceea nu regret efortul, ramas fara rezultat, de a-i explica fiicei mele Mihaela-Victoria, pe c\u00e2nd avea vreo 5 ani, cum se justifica totusi urcarea pe tron a lui Bogdan cel Orb, in pofida betesugului sau. Scuza sacrificiului pentru tara, neam, credinta nu o convingea pe Mihaela de ce trebuise sa se bata \u201echiar asa, sa-si scoata ochii!?!\u201c. Copila avea dreptate, sacrificiul in razboaie e absurd, dar tine de fatalitatea speciei, si fara el, fara cultura lui, fara constiinta asumata a necesitatii lui, comunitatile devin victime sigure ale altora. Exceptiile \u2013 cum ar fi spiritualitatea ceha \u2013 nu schimba regula. In 22 de veacuri, versul 405 din \u201eAsinaria\u201c nu a cunoscut dec\u00e2t o cizelare ce-i intareste intelesul: homo hominis lupus.
\nFata de aceasta cruda si inexorabila realitate, obiectivismul istoriografic este nu numai insuficient, ci si periculos, asa cum aerul respirabil nu poate fi compus numai din oxigen. Nicio cultura nu rezista numai prin compendii de date si fapte obiective, durabilitatea comunitatilor este proportionala cu bogatia si originalitatea mitologiilor. Constiinta istorica trebuie sa urmeze exemplul credintei religioase, in spatiul careia rafinamentul teologic coexista simbiotic cu bigotismul si chiar cu superstitia. Inginereste, Calul Troian poate fi contestat, dar cine o face? Fara legende, comunitatile devin populatii de grajduri sau menajerii. Are deplina acoperire incredibila afirmatie a cercetatorului imaginat de Ismail Kadar\u00e9 (\u201eDosarul H\u201c): \u201eAu vrut sa le fure eposul\u201c.
\nDe altfel, nici obiectivistii nu pot fi p\u00e2na la capat… obiectivi. Spontan, ca de obicei, realizatorul emisiunii i-a intrebat pe invitatii sai care ar fi cea mai puternica manipulare din ultimii 22 de ani. Incitarea era evidenta, dar niciunul nu s-a oprit la decembrie ’89. Poate ca din respect fata de patosul si eroii reali ai acelor zile. Dar si patosul si participarea au fost aglutinate inclusiv prin manipulare, fapt de acum stabilit istoriceste, chiar daca nu complet. Asta inseamna, o data in plus, ca spiritualitatea colectiva metabolizeaza si adevaruri precise si exagerari si erori. Ca viata. Se clasifica in herbare, dar se perpetueaza in natura libera si c\u00e2teodata haotica.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

In vreme ce insemnarea precedenta \u2013 in care, pornind de la o emisiune de televiziune glosam despre istorie, adevar si moralitate istorica \u2013 se afla sub tipar\u00a0 (Multe adevaruri, putin Adevar aparuta in Cultura nr.368), o alta emisiune, difuzata pe alt canal, reaprindea interesul unei dezbateri p\u00e2na la riscul aparentei deziceri. Chiar aglomerarea controverselor legate… Cite\u0219te mai mult »Istoria – gradina sau herbar?<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[7609,7610],"class_list":["post-11428","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-florian-cristescu","tag-mistificare-in-istorie"],"views":1402,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11428","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11428"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11428\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11428"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11428"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11428"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}