Din momentul \u00een care am intrat pe una dintre usile politicului, am fost socat de principalul criteriu al integrarii si al acceptarii: loialitatea. Nici curajul, nici experienta si, Doamne fereste!, nici expertiza nu sunt valorizate \u00een partide precum loialitatea \u2013 pentru lider, am uitat sa precizez. C\u00e2nd cineva apare \u00eentr-un partid, este etichetat ca \u201eomul lui cutare\u201c, altfel nu are drept de cetatenie politica. Atunci c\u00e2nd un lider este \u00een dizgratie, odata cu el intra \u00een dizgratie o \u00eentreaga gasca de loiali. Evident, cu o exceptie, ca la noi, daca nu cumva oamenii lui \u00eel tradeaza la momentul oportun. De cele mai multe tradarea de rigoare ale loc, caci noi \u201eiubim tradarea, dar \u00eei ur\u00e2m pe tradatori\u201c. Pe vremea lui Nenea Iancu, poate mai existau ceva printipuri, acum parca este invers: ur\u00e2m tradarea, dar \u00eei iubim pe tradatori. Pentru ca exista tradatori buni si tradatori rai, buni sunt cei care tradeaza adversarul, rai si imorali sunt cei care ne tradeaza pe noi.
\nLa prima vedere este un nonsens, deoarece loialitatea fiind principiul de baza, tradarea ar trebui sa fie reversul, principiul diavolului, sa echivaleze cu imoralitatea si antivaloarea. Dar nu e nici pe departe asa; fascinatia pentru tradare uneste ca un fir rosu \u00eentreaga noastra clasa politica. O istorie a tradarilor politice dupa 1989 ar fi mai tare dec\u00e2t istoria marilor cuceriri democratice din aceasta perioada.
\nAm putea sa ne uitam departe \u00een istorie si nu ne-am satura sa gasim cazuri, exista o carte interesanta despre asta \u00een doua volume; dar nu din perspectiva istorica sau morala vreau sa discut aceasta problema \u00een r\u00e2ndurile care urmeaza, ci dintr-o perspectiva pragmatista, socio-utilitarista si politica. Care ar fi ratiunile pentru care tradarea reprezinta o fascinatie si o practica de baza, deoarece nu este interzisa prin lege (sub forma migratiei de la un partid la altul), chiar daca toata lumea se bate \u00een piept ca vrea sa terminam odata cu navetistii din politica?
\nCu doua luni \u00eenainte de alegerile locale si nu departe de cele generale asistam la deschiderea sezonului oficial de transferuri politice. Evident, beneficiar este cel care \u00een sondaje se vede ca are sanse mai mari ca niciodata de a iesi \u00eenvingator, adica opozitia. Trecerea lui Frunzaverde cu o oaste de primari cinstiti si corecti la viitoarea putere l-a transformat pe acesta \u00eentr-un erou, un deschizator de drumuri, un vizionar si un relationist de nivel mondial. Probabil ca fondatorul PDL are calitati, dar este interesant cum de nu i-au fost descoperite dec\u00e2t acum, atunci c\u00e2nd a facut ceva ce morala (scuze, pentru cei care nu suporta cuv\u00e2ntul acesta sau cel de reforma) interzice. Dar nu despre Frunzaverde vreau sa vorbesc, si nici despre posibilele valente strategice ale trecerii lui la PNL \u2013 nu la USL-ul conjunctural -, ci \u00eencerc o analiza a semnificatiilor fascinatiei pentru migratia politica \u00een ultimii douazeci de ani, mai ales ca anul acesta am asistat chiar la o timida \u00eencercare de teoretizare a acestui fapt, un deputat explic\u00e2nd ca este moral sa treci de la putere \u00een opozitie, dar de la opozitie spre putere nu este deloc corect si moral sa treci!
\nAsa o fi, pare un gest mai putin interesat, desi el se refera la urmatorii patru ani de prezenta la cazanul cu fasole si ciolan. \u00censa, daca am analiza chiar si aceasta judecata, ar trebui sa discutam si despre cei care au votat personajul ca parte a unui partid, despre dorintele lor din momentul c\u00e2nd l-au votat. O posibila \u00eentrebare este daca politicianul este proprietarul absolut al voturilor sau el e doar mandatat de oameni sa le reprezinte niste interese etc. etc.<\/p>\n
Totusi, de ce este at\u00e2t de frecventa practica aceasta a migratiei, mai ales \u00een anii electorali, si de ce pozitiile partidelor, dar si ale unor lideri, se schimba at\u00e2t de repede, \u00een functie de care parte a migratiei se afla (ca sa folosesc o sintagma potrivita aici, dar vulgara c\u00e2nd se refera la altceva)?
\n1. Indiferenta ideologica si lipsa culturii politice. Partidele din Rom\u00e2nia au \u00eenca o foarte slaba pozitionare \u00een raport cu valorile politice. Ele sunt vehicule, niste gondole care folosesc o cale mai scurta pentru a junge la resursele puterii. Uneori gondolele se vopsesc portocaliu (ca si cea din Valea Jiului), dar se pot vopsi si revopsi \u00een toate felurile, \u00een functie de anotimpul politic. Nici electoratul nu este structurat dupa acest principiu, deoarece nu l-a fortat nimeni sa faca asta. Este si mai usor pentru manevrabilitatea politicilor, exemplul fostului PD este relevant: \u00eentr-o zi a devenit partid de dreapta, pentru ca PSD se \u00eentarise pe st\u00e2nga, iar electoratul a mers dupa el si nimeni nu a facut scandal. Doar, poate, niste analisti mai guresi.
\n2. Celula de baza a politicii nu este partidul. Personalizarea politicii este marele pacat, dar si principalul criteriu de coagulare politica. Baronul local a fost incriminat, dar el corespunde cel mai bine modernitatii (sic!) noastre politice. El este omul-orchestra, este cel care pleaca cu liota de primari si electori dupa el. Are capital politic major, la propriu si la figurat; este, p\u00e2na la urma, unitatea fundamentala a coagularii politice. El, Baronul, nu partidul politic, este celula de baza a politicii. El, Baronul, nu este doar local, baronii sunt la fel si la centru, doar ca baronii de la centru sunt dependenti de cei locali. Baronii centrali se \u00eent\u00e2mpla c\u00e2teodata sa-si ia jucariile (adica baronasii locali) si sa se mute la alte partide. Mai putin acum, e adevarat, caci prin uninominalul de la consiliile judetene baronii locali au c\u00e2stigat putere adevarata si poate sa li se rupa de baronii de la Bucuresti. Propun sa nu mai vorbim peiorativ despre baronii locali, ei sunt deja fundamentali pentru politica, mai activi, mai bogati si mai tari dec\u00e2t partidele. Daca partidele nu mai tin la profilul lor sau la ideologii, am putea sa le desfiintam, sau sa ram\u00e2na doar la centru, iar \u00een teritoriu sa acceptam cetatenia politica pentru clanuri sau familii. Unii si-au facut deja blazon, poate fi semn electoral, altii au deja supranume; sa luptam pentru a-i transforma \u00een institutii transparente si democratice, asa cum faceam \u00een trecut cu partidele.<\/p>\n
3. Baronul poate fi un element de identificare locala. Centralizarea excesiva a partidelor face ca doar baronul sa se poata opune centrului. Uitati-va cu c\u00e2ta usurinta se anuleaza o \u00eentreaga filiala a unor partide c\u00e2nd este adus un baron local prin transfer, la toate partidele, \u00een ultimii 20 de ani. Oameni care s-au luptat cum au putut ei cu gigantul de la partidul advers, care l-au acuzat pe acesta ca este corupt, hot, huligan etc., acum sunt obligati sa recunoasca faptul ca au spus prostii ani de zile, ca aceasta este seful lor firesc, cel mai cinstit si cel mai frumos. Daca filiala locala a oricarui partid nu a ajuns la putere de mult timp si nu si-a tras vreun baron local, atunci ea este o victima sigura. Deci, cine nu are baroni sa-si fabrice c\u00e2t mai repede! Vorbesc Serios.<\/p>\n
4. Diluare totala si ghiveci politic. O istorie a partidelor la nivel local ar parea un nonsens. Pe termen lung, efectele sunt distrugatoare pentru partidele noastre din cauza migratiei permanente. Nu se poate naste o istorie sau o traditie. Daca am face o istorie a partidelor la nivel judetean, ar fi greu de \u00eenteles, pentru ca miscarea \u00eentre ele \u00een peste doua treimi dintre filiale a fost ca o miscare browniana ale carei principii sau reguli nu ai cum sa le explici. Uneori, miscarea era generata de certurile dintre oameni, c\u00e2nd se apropia osul puterii, iar alteori unii mergeau la Bucuresti sa-si cumpere functiile ca la Stambul; alteori, filialele erau desfiintate pe principii de transferuri de la alte partide. Faceti un exercitiu de imaginatie cu filialele partidelor din Bucuresti sau din alt oras mare si o sa vedeti mai bine haosul, degringolada si lipsa de programe, dar si ascensiunea unor personaje dubioase. Acum \u00eenteleg de ce PSD accepta orice filialelor locale, inclusiv sa nu plateasca cotizatiile la centru, dar un singur lucru era sf\u00e2nt: sediile partidelor se achizitioneaza cu banii din teritoriu, dar proprietar este doar partidul de la Bucuresti. \u00centr-adevar, rationamentul este corect, sediul poate sa fie singurul element de continuitate si de identitate politica.<\/p>\n
5. Disparitia romantismului sau a militantismului. Dupa minunatul vot uninominal, original rom\u00e2nesc, versiunea Hrebenciuc \u2013 Dan Radu Rusanu, selectia \u00een partide are un singur criteriu: poti plati campania si darile pentru centru. Fenomenul Boldea este reprezentativ, dar arata doar v\u00e2rful aisbergului, deoarece este doar rezultatul unui incident, nu este un scandal determinat de vreo strategie de asanare a clasei politice. Boldea \u00eendeplinea doua criterii importante pentru a fi ales: banii si tineretea. Vine cu bani, nu vrea sa fie sef, deoarece are bani destui, parlamentar \u00eei ajunge pentru imunitate. \u00cen plus, cu Boldea aratam ce mult se schimba partidul de guvernam\u00e2nt, ce oameni tineri promoveaza. Un profesor universitar nu are ce cauta \u00een partide, multi ajung universitari doar dupa ce au ajuns \u00een Parlament si si-au terminat facultatea la ecologisti sau la Herculane. De unde sa aduca bani pentru campanie amar\u00e2tul de profesor? Aduce el profesorii universitari la vot cu dubele, cum o poate face tiganul care vinde flori \u00een centru sau seful de la cimitire? Nici studentii nu sunt importanti, dec\u00e2t \u00een campanie, la lipit afise sau c\u00e2nd vin sefii mari de la Bucuresti, pentru ca sa faca tunelul de flori de la intrare sau pentru ca fetele sa le danseze la discoteca.<\/p>\n
6. Campania de racolare a adversarilor este si un ritual. Racolarea este un ritual de razbunare si de umilire a adversarului, ca violul \u00een razboaie. Violul femeilor inamice sau al barbatilor inamici (\u00een primaverile arabe recente) are rolul de luare \u00een posesie simbolica a lucrurilor intime. Este deposedarea adversarului de tot ce are, semnul ultim al umilintei. \u00cen ultimul razboi din fosta Iugoslavie s-au raportat peste 40 000 de cazuri de viol, iar semnificatia este distrugerea puritatii, rasei, religiei, a natiunii. \u00cen cazul nostru, distrugerea puritatii politice, a valorilor, a ceea ce aveau mai sf\u00e2nt. Reactia emotionala a Presedintelui PDL la plecarea lui Frunzaverde este relevanta: a vorbit despre sufletul de pedelist, despre casa parinteasca ce nu se vinde. E adevarat ce spune Boc, partidul este pentru foarte multi Mama sau Tata, principiu genitor; daca partidul nu era, ei nu reprezentau nimic \u00een aceasta lume. C\u00e2nd unul dintre pionii principali dezerteaza \u00een tabara adversa, apare, la adversari, o frenezie greu de descris, o bucurie a victoriei si un optimism ca si cum o minune s-ar fi \u00eent\u00e2mplat. Un prieten afectat de asta mi-a spus: daca Dumnezeu ne ajuta si mai extragem un barosan, se dar\u00e2ma totul la ei si fug toti la noi. Nu stiu daca se referea la alegatori sau la pedelisti cu status de conducator, dar sunt sigur ca nu ar fi stiut sa-mi raspunda la \u00eentrebarea: bine, si ce facem cu ei daca vin toti? Sau, altfel, unde \u00eei \u00eengropam?, cum spunea olteanul din bancul \u00een care Oltenia declara razboi Chinei.<\/p>\n
7. Iluzia fortei. Rezultatul pozitiv al dezertarilor si al tradarilor este ca da trupelor \u00eenainte de alegeri iluzia fortei. \u00cencrederea politica este un animal tare fricos si se clatina la cele mai mici adieri de v\u00e2nt. Opozitia din acest moment are nevoie de injectii adrenalinice, mai ales ca sunt tinuti pe tusa de multa vreme si \u00eenca Basescu le promite ca vor ram\u00e2ne asa, indiferent de performantele electorale. Nu este vorba \u00een totalitate de o iluzie, uneori prin tradari se aduc multe voturi. Sigur, nu chiar at\u00e2tea c\u00e2te se promit si se spera. \u00cemi aduc aminte ca Octav Cosm\u00e2nca, \u00een 2004, ajunsese la performanta de a aduce la PSD aproape 80% dintre primarii din Rom\u00e2nia, \u00eensa doar vreo treizeci si ceva au c\u00e2stigat, dintre ei, iar aportul cel mai mare l-au adus tot vechii primari ai PSD, nu achizitiile din piata politica.<\/p>\n
8. Tradarea este ratiune si explicatie si poate fi folosita si pe post de b\u00e2ta \u00een partide. Mai ales atunci c\u00e2nd cineva vorbeste despre modernizare sau schimbarea unor principii de asociere \u00eentr-un partid. Este buna pentru a o folosi ca b\u00e2ta \u00eempotriva celor care nu sunt de acord cu splendida unanimitate interna. Cineva te-a pus sa scrii aceste lucruri, lasa-ma tu cu g\u00e2ndirea libera, nu \u00eentelegem prea bine ce spui, \u00een aparenta chiar ai dreptate, dar sigur este folositor dusmanului politic. Noi suntem solidari \u00een circularitatea credintei noastre, aceasta este regula, adica, pe masura ce nu mai \u00eentelegem de ce stam \u00een opozitie de aproape un deceniu, fac\u00e2nd aceleasi lucruri si av\u00e2nd asteptari diferite de fiecare data, credem cu tot mai multa tarie ca altcineva este vinovat de asta, nu noi. Altcineva este acela care nu are fix aceasta explicatie cu a noastra si este cel mai bun pentru a fi tap ispasitor.<\/p>\n
Marturisire finala. Recunosc ca nu-mi plac foarte mult cei care naveteaza \u00eentre partide, cu exceptia celor care, eventual, au fost dati afara si astfel li s-a redat libertatea pierduta prin afiliere. Dar nici \u00een acest caz nu prea sunt de acord cu reafilierea, chiar daca recasatoriile sunt la moda, mai ales \u00een viata politica. Declar ca nu m-a pus nimeni sa scriu acest articol si nici nu vreau sa influentez pe nimeni cu aceste g\u00e2nduri ale mele despre tradarea politica si fascinatia pentru ea. \u00centeleg ceea ce \u00eemi spune mereu un prieten mai t\u00e2nar, dar lider cu autoritate: ce vrei tu este o t\u00e2mpenie, nu vezi ca lumea politica este o cloaca de smenari si bagaboante?!
\nEu nu cred ca nu este chiar asa, cred ca trebuie sa facem ceva \u00een fiecare clipa ca sa scoatem mirosurile pestilentiale si javrele, indiferent de v\u00e2rsta lor \u2013 sa ma scuze seniorii pentru greselile mele din trecut; stiu si ca scopul acesta ar putea scuza o serie de mijloace (dar nu pe toate!). Daca se va dovedi \u00een istorie ca tradarea este cu adevarat o metoda foarte buna, atunci am putea ajunge la stabilitatea politica maxima, adica la cea \u00een care nu mai intra nimeni \u00een sistemul politic, toti se muta de la un partid la altul pentru a face majoritatea la momentul oportun, \u00een interesul electoratului celui suveran, bine\u00eenteles. Daca tot istoria va dovedi ca tradarea a ajutat la alungarea dictatorilor si la aducerea dreptatii pe aceste meleaguri \u00eencercate de saracie si disperare, atunci voi fi de acord sa \u00eemi pun cenusa \u00een cap, sa scriu o oda tradatorilor acestora care au adus efortul lor imoral alaturi de lupta noastra eroica, iar soarele victoriei ne z\u00e2mbeste acum tuturor, democratic si egal.
\nSigur, o sa va par \u201eviclean\u201c, cum bine a zis domnul presedinte, dar nu o sa ma abtin sa nu va propun sa-i preamarim pe tradatori, sa le dam ibovnice, vin si decoratii, apoi, \u00een prima dimineata a Noului Ev, sa le taiem capetele, ca o dovada ca nu am uitat chiar tot ceea ce stim din istorie<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Din momentul \u00een care am intrat pe una dintre usile politicului, am fost socat de principalul criteriu al integrarii si al acceptarii: loialitatea. Nici curajul, nici experienta si, Doamne fereste!, nici expertiza nu sunt valorizate \u00een partide precum loialitatea \u2013 pentru lider, am uitat sa precizez. C\u00e2nd cineva apare \u00eentr-un partid, este etichetat ca \u201eomul… Cite\u0219te mai mult »Fascinatia tradarii politice (cu aplicatie la un popor balcanic)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[7608,7607,7605,7606],"class_list":["post-11424","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-atitudini-politice","tag-comportamente-politice","tag-loialitate","tag-tradare"],"views":1600,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11424","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11424"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11424\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11424"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11424"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11424"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}