{"id":11419,"date":"2012-04-12T15:19:46","date_gmt":"2012-04-12T13:19:46","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=11419"},"modified":"2015-01-15T16:55:04","modified_gmt":"2015-01-15T14:55:04","slug":"cursa-finala","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cursa-finala\/","title":{"rendered":"Cursa final\u0103"},"content":{"rendered":"

Odata ce ne nastem, \u00eencepem sa murim. Asa credeau stoicii, si nu numai ei. Nu vom intra \u00eensa \u00een filosofie, nici \u00een religie, unde ideile se bifurca si se ramifica ne\u00eencetat, ci ne vom multumi sa vorbim despre perenitatea unui anume \u201esimtam\u00e2nt\u201c. Acela pe care toti, p\u00e2na la urma, \u00eel deslusim \u00een noi: teologi, savanti, filosofi, artisti de geniu sau muritori de r\u00e2nd, chiar daca \u00eel tainuim ori \u00eel exteriorizam diferit. <\/strong><\/em>
\nOricum, slaba consolare cunoasterea. Si firava resemnarea ca aceasta este natura noastra, pentru cei ce se tem de moarte. Dar mai ales pentru cei ce, descoperind, deodata, ca zilele le sunt numarate p\u00e2na la obstescul deznodam\u00e2nt, traiesc perplexitatea iminentei lui. Potrivit multor marturii, cosmarul apropiatei morti ar fi mai insuportabil chiar dec\u00e2t extinctia \u00eensasi. Caci daca primul ne condamna la constientizarea sinistrei ireversibilitati, cea de a doua ne iarta de orice suferinta.
\nDar sa ne \u00eentoarcem la originea mortii, adica la viata, cu toate ca adeseori, si din cu totul alte ratiuni, si ea se dovedeste a fi un subiect nefericit. Mai ales daca ne referim la faza de declin, la asfintit, la batr\u00e2nete. Evalu\u00e2nd-o temporal si emotional, Schopenhauer apeleaza la perspectiva. Privita dinspre tinerete, spune filosoful, viata \u201eeste un viitor nesf\u00e2rsit de lung\u201c, privita dinspre batr\u00e2nete, \u201epare un trecut foarte scurt\u201c. O viziune care ne tulbura, fara \u00eendoiala, numai ca avem o problema mult mai grava atunci c\u00e2nd ne privim propria viata dinspre batr\u00e2nete catre viitor. C\u00e2nd drumul nu mai pare ci chiar este \u00eenfricosator de scurt. C\u00e2nd timpul se \u00eemputineaza iar moartea sta la p\u00e2nda; \u00eentr-un orizont \u00eenca, ce-i drept, abstract, de care g\u00e2ndul nici n-ar vrea sa stie, ca sa n-o st\u00e2rneasca. De aici, poate, si o senzatie ca aceea, amestecata, de consternare si de irepresibila aversiune, pe care ne-o produce uneori, \u00een secret, moartea altora. William Styron o numeste \u201eoroare\u201c.
\nDar \u201etehnic vorbind\u201c, \u00eembatr\u00e2nirea are o singura cauza \u2013 uzura. Si nu este numai o stare, ci o acumulare de disfunctii si afectiuni \u00eentr-un lung proces de dezintegrare a fiintei noastre biologice si spirituale. Precedata de o cadere de energie, de linistirea ritmului vital. De insinuarea lentorii ce pune stap\u00e2nire pe impulsurile de g\u00e2ndire si de miscare, \u00eempotmolindu-le \u00eentr-un fel de naclaiala. O pierdere a pasului, o iesire din cursa, o ram\u00e2nere \u00een urma \u2013 toate ne modifica psihoafectiv si ne cantoneaza \u00eentr-un destin precar. Unul nou, dar noi \u00eel vom duce ca pe o boala incurabila care ne va pune \u00een inferioritate p\u00e2na si fata de ultimul semen al nostru, t\u00e2nar si \u00een putere. Si acesta-i adevarul: ca, desi, \u00een sine, tineretea nu constituie un merit, v\u00e2rstnicii o percep (si) ca pe un puternic ascendent. Ca urmare, vor suporta greu despuierea de vechile responsabilitati. Astfel \u201enedreptatiti\u201c si \u201edegradati\u201c, cei mai multi dintre ei vor ram\u00e2ne izolati \u00een afara retelelor de interes si de comunicare sociala, departe de orice oportunitate sau sansa de a se implica. Vor cunoaste o noua umilinta \u2013 inutilitatea \u2013 si vor fi cu at\u00e2t mai vulnerabili. Supusi \u00een zadar tratamentelor de socializare fortata. \u00cen cur\u00e2nd, asistati, mai devreme sau mai t\u00e2rziu, probabil, detestati. Deseuri ale biologicului, balast supravietuitor.
\nTotusi, \u00een mod normal \u2013 mai bine-zis acolo unde exista normalitate \u2013 batr\u00e2netea este departe de a fi un stigmat. Pe de alta parte, v\u00e2rstnicii nu iau startul la cursa finala toti deodata si \u00een acelasi fel. Si nu sunt peste tot at\u00e2t de oropsiti cum sunt \u00een Rom\u00e2nia. Exista diferente mari, si benefice pentru toata lumea, privitoare la asumarea v\u00e2rstei individuale: unii, se spune, \u00eembatr\u00e2nesc frumos. Ca sa nu mai punem la socoteala faptul ca, dincolo de traditii, sunt si multe politici de viata sanatoasa. \u00cen Grecia, bunaoara, si \u00een Cipru oamenii sunt considerati tineri p\u00e2na la 50 de ani. Numai ca, oric\u00e2t de brutal ar suna adevarul spus \u00een cuvinte, exista si pe piata vietii active, ca pe oricare alta, o munca febrila de prospectare si de planificare. \u00cen cazul \u00een speta, a rentabilitatii fiintei umane. Dupa cum exista si diferite moduri de (de)marcare a valabilitatii v\u00e2rstei sociale p\u00e2na la expirare. Caci p\u00e2na si viata, considerata marfa, trebuie valorificata chibzuit. Starea populatiei, miscarea v\u00e2rstelor, fluctuatia cifrelor din cauza scaderii natalitatii si a prelungirii mediei de viata \u00een multe tari de pe glob, consumul social \u2013 inclusiv cel de asistenta medicala si medicamente \u2013, saracia cresc\u00e2nda, gestionarea locurilor de munca si somajul sunt, \u00een societate, puncte critice care necesita mereu interventii. Ca atare, \u00een functie de evolutiile politice, expertii economici, politologii, sociologii, gerontologii, psihologii, viitorologii, etc. \u2013 o \u00eentreaga industrie de practicieni si studiosi \u2013 le vegheaza cu atentie furniz\u00e2nd expertize celor care guverneaza destinele noastre. Si care, conectati c\u00e2t se poate de direct la bugetul mondial si la bugetele nationale, se cheama ca ne calculeaza \u201e\u00eentretinerea\u201c. Si ne si \u00eencaseaza. Sa luam la \u00eent\u00e2mplare un singur exemplu, dintr-o singura tara din Europa noastra Unita, din Belgia, unde Bureau f\u00e9d\u00e9ral du Plan din cadrul Institutului National de Statistica, elaboreaza rapoarte anuale referitoare la \u00eembatr\u00e2nire, dar si la consecintele acestui fenomen, la costurile sociale aferente, bunaoara, p\u00e2na \u00een 2060. Un raport din 2011 ne pune \u00een fata urmatoarea situatie: \u00een 1950, v\u00e2rstnicii de peste 60 de ani reprezentau 60%, din populatia acestei tari, \u00een 2000, 22%, \u00een 2028 vor depasi aproximativ 30%, iar \u00een 2050, 33%. Tot \u00een 2011 Comisia Europeana da publicitatii rezultatele unui \u201eEurobarometru\u201c, din care rezulta ca \u201e71% dintre europeni sunt constienti ca populatia Europei este \u00een curs de \u00eembatr\u00e2nire\u201c, \u00een timp ce \u201e42 % sunt \u00eengrijorati de aceasta evolutie\u201c. \u00cen concluzie, \u201e60 % dintre ei cred ca ar fi bine ca oamenii sa lucreze dupa v\u00e2rsta de pensionare\u201c.
\nSe dovedeste, \u00eensa, ca de at\u00e2ta ori, ca posibilele solutii propuse de majoritati \u00een legatura cu propria lor soarta, nu numai ca nu coincid, ci mai rau, deranjeaza interesele politicienilor si ale finantistilor care ne conduc, de parca lumea s-ar fi \u00eempartit demult, o data si bine, \u00eentre o multime de perdanti si o casta de profitori. Sa ne amintim ca \u00een cartea sa din 2006, \u201eO scurta istorie a viitorului\u201c, Jacques Attali, scriitor, economist, politician, unul dintre cei mai proeminenti intelectuali ai timpului nostru, vede lumea urmatoarelor decenii \u00eentr-o schimbare radicala. Insista asupra fenomenului de \u00eembatr\u00e2nire a populatiei, care \u00eel preocupase si cu ani \u00een urma, dar prognozeaza ca, \u00een viitor, acesta va fi contracarat printr-o nomadizare a fortei tinere la scara planetara. \u00cen acelasi timp, ne spune autorul, \u201e\u00eentre piata si democratiile de piata\u201c vor avea loc batalii crunte si va c\u00e2stiga cea dint\u00e2i, pentru ca, \u00eencep\u00e2nd din 2050, lumea sa se reconfigureze \u201e\u00een jurul unei piete planetare\u201c.
\nDar care sa fie \u201eviitorul vietii\u201c, c\u00e2nd, grosso modo, \u00eembatr\u00e2nirea populatiei, este un flagel? Iar daca este un flagel, nu trebuie cumva combatut? De trebuit, nu se \u00eendoieste nimeni ca trebuie. \u00cen nici un caz, \u00eensa, dupa reteta din predictia lui Attali, de un cinism inacceptabil, de o cruzime abominabila, oric\u00e2te scuze i s-ar putea gasi autorului pentru extrema luciditate a viziunii lui economice. O redam, pentru a fi \u00eenteleasa \u00een toata grozavia ei, \u00een context: \u201eDe \u00eendata ce depaseste 60-65 de ani, omul traieste mai mult dec\u00e2t produce si costa scump societatea. Batr\u00e2netea este la ora actuala o piata, dar ea nu este salvabila. \u00cen ceea ce ma priveste, ca socialist, sunt \u00eempotriva prelungirii vietii. Eutanasia va fi unul dintre instrumentele esentiale ale societatilor noastre viitoare\u201c.
\nDin fericire, U.E. face si ea la sourde oreille la asemenea declaratii funeste, tot asa cum presupun ca face si la altele, si decide \u00een septembrie 2011 ca 2012 sa fie \u201eAnul european al \u00eembatr\u00e2nirii active si al solidaritatii \u00eentre generatii\u201c. Fapt este ca, din luna februarie, talonul meu de pensie poarta respectivul enunt \u00eenscris \u00eentocmai. Dar, cum a trecut si luna februarie, si luna martie, si va trece, probabil, la fel de bine, si aprilie fara sa simt \u00een niciun fel si din partea nimanui o c\u00e2t de mica dovada de solidaritate, ma voi resemna spun\u00e2ndu-mi ca aceasta nu a fost nici prima si nici ultima zicala europeana care m-a facut o clipa sa tresar.
\nNu-mi ram\u00e2ne dec\u00e2t sa sper ca salvarea noastra, a tuturor, va fi tot cultura. Fiindca, altminteri, \u00eemi \u00eenchipui ca nimeni dintre noi n-ar mai fi apucat ziua de azi. Prin urmare, prima solutie, consolatoare, ar fi sa luam aminte la ce spunea odata Epicur \u2013 ca \u201eunde eu sunt, moartea nu este, iar unde este moartea nu mai sunt eu\u201c. Si-apoi, sa fim \u00eencrezatori ca, unde noi nu vom mai fi, mereu vor fi altii!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Odata ce ne nastem, \u00eencepem sa murim. Asa credeau stoicii, si nu numai ei. Nu vom intra \u00eensa \u00een filosofie, nici \u00een religie, unde ideile se bifurca si se ramifica ne\u00eencetat, ci ne vom multumi sa vorbim despre perenitatea unui anume \u201esimtam\u00e2nt\u201c. Acela pe care toti, p\u00e2na la urma, \u00eel deslusim \u00een noi: teologi, savanti,… Cite\u0219te mai mult »Cursa final\u0103<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[7602,4,7604,7603,7601],"class_list":["post-11419","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-batranete","tag-editorial","tag-imbatranire","tag-tinerete","tag-william-styron"],"views":2186,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11419","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11419"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11419\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11419"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11419"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11419"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}