{"id":11396,"date":"2012-04-05T15:23:29","date_gmt":"2012-04-05T13:23:29","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=11396"},"modified":"2012-04-05T15:23:44","modified_gmt":"2012-04-05T13:23:44","slug":"filmul-cu-haiduci-ca-loc-al-memoriei-ii-aventuri-hoti-si-haiducie","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/filmul-cu-haiduci-ca-loc-al-memoriei-ii-aventuri-hoti-si-haiducie\/","title":{"rendered":"Filmul cu haiduci ca loc al memoriei (II). Aventuri, hoti si haiducie"},"content":{"rendered":"

Haiducia ca lume referentiala a fost supralicitata si \u00een filmul \u201epentru tineret\u201c, de fapt \u00een filmul de aventuri din Europa de Est, un gen prolific \u00een anii ’70, care pastisa peliculele de \u201ecapa si spada\u201c. Modelul nu e at\u00e2t un \u201eFanfan la Tulipe\u201c (o istorie romantata, picaresca, ce-l are \u00een centru pe husarul Fanfan) (1), c\u00e2t, mai degraba, seria \u201eAngelica\u201c (2), cuprinz\u00e2nd c\u00e2teva filme populare; cel mai cunoscut lungmetraj a fost \u201eRose rosse per Angelica\u201c\/ \u201eTrandafiri rosii pentru Angelica\u201c (o cooproductie italo-franco-spaniola, \u00een regia lui Steno\/ Stefano Vanzina; cu Raffaela Carr\u00e0, Jacques Perrin; 1966). <\/strong><\/em>
\nRelaxarea din Est<\/strong>
\nAceste filme trezesc interesul pentru secolul al XVIII-lea ca epoca a aventurilor picaresti, a abuzului, frivolitatii, a schimbarilor radicale. \u00cen \u201eRose rosse per Angelica\u201c, \u00een Franta Vechiului Regim apare Le Marseillais (Il Marsigliese), un sef de banda, dusman al nobilimii din regiunea pariziana, protector al saracilor. Aceste personaje din filmele \u201ede capa si spada\u201c \u2013 husarul Fanfan si Le Marseillais \u2013 sunt preluate ca tiplogie, dar suporta un fenomen de \u201eautohtonizare\u201c \u00een productiile cinematografice est-europene care au \u00eencercat sa reediteze succesul seriilor de aventuri din filmele amintite.
\nO alta pelicula care a avut succes datorita amestecului de genuri \u201ela moda\u201c \u00een secolul al XX-lea \u2013 film de aventuri si melodrama \u2013 a fost \u201eGenoveva de Brabant\u201c (cooproductie hispano-italiana, \u00een regia lui Jos\u00e9 Louis Moter;1966), transpunerea unei legende medievale, cu origini \u00een secolul al VIII-lea, dar si \u00een epoca cruciata. \u00cen naratiunea filmului, t\u00e2lharii sunt o prezenta radical antifeudala. Si \u201eretetarul\u201c acestui film a influentat peliculele est-europene despre eroicitate.
\nFilmul de aventuri a avut succes si o anumita longevitate si \u00een cinematografiile socialiste, mai ales \u00een tarile cu un regim politic si de cenzura mai relaxat, unde filmele istorice ajunsesera sa fie abordate oarecum depreciativ. Excesul de discurs revendica parodierea. \u201eSebechlebski hudci\u201c\/ \u201eAventurile celor trei muzicanti\u201c (\u00een regia lui Josef Zachar; studiorile slovace din Bratislava, 1975) este un film de acest gen, pelicula cu parti narative inspirate din povestiri populare despre rezistenta antiotomana. Naratiunea este tesuta \u00een jurul lui D\u00f3czy, erou din secolul al XVII-lea, care peregrineaza \u00eempreuna cu doi c\u00e2ntareti inofensivi; el cunoaste aventura si \u00eendeplineste, fara furie si s\u00e2nge, justitia. Cu multe elemente de comedie muzicala, filmul, desi ridiculizeaza dusmanul, modifica si imaginea traditionala a eroului.
\nAventurile \u201emade in Romania\u201c \u2013 <\/strong>
\ndupa experienta franceza<\/strong>
\nFilmul rom\u00e2nesc de aventuri din anii ’60 a fost influentat, si datorita francofiliei traditionale acceptate inclusiv de regimul comunist, de filmul francez de gen. Foarte popular a fost, \u00een r\u00e2ndul cinefililor rom\u00e2ni, \u201eSept hommes et une garce\u201c\/ \u201eSapte baieti si o strengarita\u201c (\u00een regia lui Bernard Borderie; cu Jean Marais, Dem Radulescu, Florin Piersic, Sidney Chaplin; 1966), o poveste plina de episoade cu \u201enazdravanii\u201c petrecute la \u00eenceputul secolului al XIX-lea, \u00een timp ce trupele napoleoniene stationau \u00eentr-un sat din Italia. Sapte grenadieri francezi, \u00eempreuna cu o nobila cam emancipata, sunt implicati \u00een escapade amoroase, razboi si petreceri debordante (3). Ulterior, toate filmele rom\u00e2nesti din anii ’70 si ’80, cele din seria despre haiducii lui Anghel Saptecai si a ispravilor lui Margelatu’, vor abunda \u00een aventuri extravagante, episoade putin credibile, cascadorii, \u201elovituri\u201c inegalabile, iubiri pasagere si ilicite s.a.m.d., adica toate ingredientele preluate, mai ales, din experienta franceza a genului.
\nFilmul care, \u00een general, combina genurile si face compromisuri estetice este cel de televiziune. \u00cen anii ’70 si ’80, din ratiuni comerciale si propagandistice, televiziunile nationale s-au orientat \u00eenspre producerea de seriale care sa promoveze figuri ale mitologiilor politice nationale din epoci istorice care favorizau eroicitatea si care presupuneau episoade de conflict militar menite sa asigure spectaculozitatea si exploatarea unor clisee ale unor filme-cult. Astfel, daca rom\u00e2nii au realizat un serial bazat pe scenariul ciclului rom\u00e2nesc al haiducilor? serialul \u201eLa R\u00e8volte des Ha\u00eedouks\u201c\/ \u201eRevolta haiducilor\u201c (coproductie francezo-rom\u00e2na, \u00een regia lui Claude Vernick si Dinu Cocea ; 1972) este complet neveridic, faptul istoric fiind eludat, iar naratiunea determinata de nevoia de exotism, \u2013 televiziunile nationale din Ungaria si Polonia, Cehoslovacia si Iugoslavia au lansat produse de televiziune mediocre ca realizare artistica, dar eficiente ca mijloc de rasp\u00e2ndire a sensibilitatilor nationaliste si a satisfacerii loisirului.
\nSpaghetti-uri unguresti<\/strong>
\n\u00cen Ungaria, datorita specificitatii institutiei haiduciei si a rolului acesteia \u00een momentele legate, \u00een premodernitate si modernitate, de miscarea de emancipare nationala a ungurilor, exista un cult al haiducilor, ceea ce nu a \u00eempiedicat \u00eensa, \u00een timp, asumarea critica a fenomenului haiduciei si parodierea cliseelor aferente. Unul dintre primele filme maghiare realizate \u00een comunism si legate de tema aflata \u00een discutie a fost \u201eR\u00e1k\u00f3czi hadnagya\u201c\/ \u201eLocotenentul R\u00e1k\u00f3czi\u201c (\u00een regia lui B\u00e1n Frigyes; cu Bitskey Tibor, Vass \u00c9va si Gy\u00e1rf\u00e1s Endre; 1954), o melodrama epica (\u00een culori), cu multe elemente de comic de situatie, cu coregrafierea grosiera a scenelor de lupta si cu abundenta de cavalcade, de gesturi grandilocvente inspirate parca din prestatiile interbelice ale lui Errol Flynn. Actiunea se petrece \u00een anul 1708, \u00een plina rascoala a curutilor. Bornemissza J\u00e1nos si Biro Anna traiesc, pe fondul evenimentelor miscarii antihabsburgice, o idila inocenta; acest episod este revendicat de nevoia de \u201econdimentare\u201c a naratiunii, deoarece filmul se concentreaza asupra diferentei radicale dintre taranii g\u00e2rbovi, \u00eembatr\u00e2niti de timpuriu, si nobilii aroganti si rapace. Maniheizarea este vizibila \u00een identificarea eronata a curutilor cu luptatorii antifeudali.
\nCu aceste antecedente, era de asteptat ca primul film serial maghiar din genul \u201efilmelor cu haiduci\u201c sa reproduca si sa continue acest discurs. Astfel, \u201eA Tenkes kapit\u00e1nya\u201c\/ \u201eCapitanul Tenkes\u201c (serial de aventuri pentru tineret; pelicula alb-negru, \u00een regia lui Fej\u00e9r Tam\u00e1s; rolul principal e interpretat de Francisc Zenthe; 1964) este o productie cinematografica \u00eentesata de elemente de comedie, un film de capa si spada. Televiziunea maghiara a realizat si serialul tv \u201eR\u00f3zsa S\u00e1ndor\u201c (\u00een regia lui Szinet\u00e1r Mikl\u00f3s; 1971), un epic despre tineretea zbuciumata si glorioasa a haiducului. Serialul se \u00eencheie cu imaginea romantica a haiducului ce se \u00eendeparteaza \u00een zare, intr\u00e2nd astfel \u00een legenda. Altfel, scenele sunt dramatice (a se vedea secventa incendiului, \u00een stingerea caruia haiducul intervine prompt), imaginile traditionale \u201ede capa si spada\u201c sunt mai bine gestionate, mai coerent legate de celelalte episoade; de asemenea, atmosfera de epoca este redata veridic.
\n\u00cen Polonia a fost produs serialul de televiziune \u201eJanosik\u201c (\u00een regia lui Jerzy Passendorfer; 1974). Lungmetrajul este un epic condimentat (excesiv) cu scene de \u00eenc\u00e3ierare, cavalcade, cascadorii, idile mai mult sau mai putin ilicite, cel putin din perspectiva epocii (a se vedea flirturile haiducului Janosik cu tinere nobile). \u00cen realizarea filmului este vizibila influenta westernurilor spaghetti. Actorul principal trece fulgerator de la statutul de pastor aratos, dotat cu o forta fizica supraomeneasca (ridica singur o trasura supra\u00eencarcata), la cel de erou, si se misca prin medii sociale foarte diferite (e trimis la ocna, apoi participa la banchete s.a.m.d.). Comicul de situatie este prezent pe tot parcursul serialului, stereotipiile specifice genului abunda: lasitatea poterei, cuplul comic de haiduci tomnatici, prostia aristocratilor si a autoritatilor. Hilara ne pare \u00eensa scena executiei desfasurate pe o estrada prin fata careia trece o turma de oi, ce pare ca parcurge la nesf\u00e2rsit planul imaginii. Haiducul fusese arestat la propria-i nunta, care decurgea sub auspiciile unui preot placid. Finalul filmului este departe de a fi dramatic, desi coloana sonora este asigurata de o muzica solemna; doi dintre tovarasii haiducului at\u00e2rna \u00een streang, dar Jurko pare ca ignora prezenta c\u00e2rligului metalic \u00een care va fi at\u00e2rnat p\u00e2na la moarte. Actorul priveste undeva departe, adica \u00eenspre spectatori si istorie, cu calm si severitate. Desi eroul moare, precum un miel sacrificial (cel putin astfel ne-am putea explica prezenta turmei de oi!), finalul filmului este realizat \u00een cheie stereotipa, caci pe un cer colorat intens (nu stim daca e rasarit sau apus) se profileaza cuplul de \u00eendragostiti prinsi \u00eentr-un sarut cast. Evident, filmelor realizate \u00een perioada comunista le lipseste exploatarea dimensiunii mistice a problematicii \u00een discutie.
\n\u201eVremea haiducilor\u201c<\/strong>
\nAlte productii ale cinematografiei socialiste, chiar daca nu au fost concepute ca seriale, au ajuns cunoscute si datorita difuzarii prin televiziune. Astfel, unul dintre cele mai populare filme s\u00e2rbesti a fost \u201eHajducka Vremena\u201c\/ \u201eVremea haiducilor\u201c (\u00een regia lui Vladimir Tadej; \u00een rolurile principale: Slavko Simic si Dino Dvornik; 1977), pelicula care, desi are ca eroi doi copii, insista asupra traditiei haiducesti, asupra exemplaritatii haiducului, asupra idilismului lumii satului. Alte filme amesteca \u00een naratiuni cu scop pedagogic episoade cu hoti si haiduci, pentru a da coloratura si dinamism povestii. Astfel, pelicula bosniaca \u201eLjubav i bjes\u201c\/ \u201eDragoste si furie\u201c (film de aventuri, \u00een regia lui Bakir Tanovic; 1978) este o ecranizare care vulgarizeaza romanul lui Novak Simic, \u201eZapis o Simeunovici i Ahmet Jusufu\u201c, o poveste \u00eentortocheata \u00een care toate personajele se \u00eent\u00e2lnesc \u00eentr-un loc si \u00eentr-un context dramatic, fiind captivele unei bande de t\u00e2lhari care jefuiau calatorii\u00a0 si convoaiele cu marfa sau rapeau, pentru rascumparare, persoane cu statut social \u00eenalt. Ca \u00eentr-un decameron balcanic petrecut \u00eensa \u00eentr-o margine de codru, fiecare dintre prizonierii banditilor \u00eesi spune povestea, naratiunile implic\u00e2nd, de altfel, aproape toate personajele. Filmul este \u00eencheiat \u00een maniera \u201emulticulturala\u201c, morala orientala conservatoare, dar si ipocrita a povestirilor fiind anihilata de umorul cinic si modern al rapitorilor care, dupa ce \u00eesi umilesc victimele, le elibereaza. Evident, la exotismul furnizat de elemente ale contextului istoric si mentalitar al \u00eenceputului de secol al XIX-lea sunt adaugate scene specifice filmului de gen, secvente cu caracter etnografic (a se vedea casatoria si nunta negustorului v\u00e2rstnic si bogat cu t\u00e2nara care seduce; femeia este personajul absent si totodata ubicuu \u00een povestirea fiecaruia dintre prizonieri).
\nUn alt film pentru tineret, o pelicula dramatica si didacticista, filmul albanez \u201eMesonjetorja\u201c (\u00een regia lui Muharrem Fejzo; 1979), lungmetraj epic si drama istorica, prezinta maniera \u00een care anumite institutii \u2013 haiducia si scoala \u2013 au influentat procesul de emancipare a societatii albaneze.
\n\u201eFilme cu haiduci\u201c si <\/strong>
\nfilme de reflectie<\/strong>
\nDesi cei mai multi dintre consumatorii de film considera ca filmul istoric si cel \u201ecu haiduci\u201c apartin, prin definitie, si filmului de actiune, exista productii cinematografice din aceste genuri care se \u00eenscriu si \u00een categoria filmelor care provoaca reflectia. Unul dintre cele mai cunoscute produse ale culturii bulgare din secolul XX, \u201eKozijat Rog\u201c\/ \u201eCornul de capra\u201c (\u00een regia lui Metodi Andonov; \u00een roluri principale: Katya Paskaleva, Anton Gorchev, Milen Penev; 1972) este o drama istorica si de familie, dar si, poate, ultimul film din seria experimentelor cinematografice din Europa de Est (4). Pelicula este unica si prin faptul ca, spre deosebire de alte filme cu subiect istoric, aceasta nu legitimeaza folosirea violentei, fiind o reflectie despre razbunare. Filmul ne trimite, la fel ca multe alte productii cinematografice, \u00eentr-o dimensiune a trecutului istoric greu de identificat, \u00een Bulgaria, \u00eentr-un ev mediu prelungit. Patru turci patrund \u00een casa pastorului Karaivan, \u00eei violeaza si \u00eei ucid sotia, \u00een fata copilei lor, Marija. Altfel, filmul este auster, are dialoguri esentializate, poate si pentru ca doreste sa ofere tabloul unei lumi fruste, \u00een care cuv\u00e2ntul e legat doar de universul violentei. P\u00e2na si putinele fragmente muzicale care fac parte din coloana sonora sunt secvente desprinse din c\u00e2ntecele traditionale, din dansurile arhaice cu masti care, de altfel, au o agresivitate intrinseca. P\u00e2na si tragedia este prezentata doar prin intermediul imaginii austere, melodrama fiind eludata. Chiar scenele de violenta, poate datorita faptului ca sunt \u00eencadrate \u00een natura, au ceva firesc. Crimele se petrec \u00een cadre naturale picturale, magnifice, patima fiind doar a omului.
\nColoana sonora este asigurata, \u00een general, de zgomotele naturii dominatoare si indiferente (episoadele de violenta, de omucidere se petrec av\u00e2nd ca fond c\u00e2ntecul pasarilor); doar c\u00e2teva pasaje sonore au valoare de presentiment \u2013 un schelalait de c\u00e2ine, v\u00e2ntul pustiitor, zgomote prevestitoare de rele si des, pe tot parcursul filmului, strigatul cucuvelei, c\u00e2ntecul imperturbabil al greierilor. Filmul debuteaza \u00eenselator, cu o dimineata din existenta fericita a pastorului de capre; sunetele vietii domestice creeaza iluzia ca locuinta semifortificata a pastorului este, de fapt, un cuib al idealului casnic. \u00cen acea dimineata, Karaivan a plecat la c\u00e2mp, las\u00e2ndu-si femeia si fiica acasa, la discretia hazardului. Dupa ce pastorul se confrunta cu tragedia, el renunta la traiul tihnit, fiind condus, \u00een tot ceea ce face, doar de dorinta de razbunare.
\nMai \u00eent\u00e2i, \u00eesi da foc casei, apoi \u00eesi duce fata la st\u00e2na, \u00een munti, unde o creste spartan, dorind sa o transforme \u00eentr-o fiinta asexuata si agresiva, \u00een instrument al rafuielii (a se vedea felul \u00een care tatal, pentru a-si desensibiliza fiica, \u00eei ucide mielul preferat). Dupa c\u00e2tiva ani, cei doi \u00eei cauta pe violatori si, r\u00e2nd pe r\u00e2nd, \u00eei ucid. Arma crimelor este cornul de capra. Daca, \u00eentr-un prim moment, fiica a ratat uciderea unuia dintre violatori, deoarece a sovait, \u00een alte \u00eemprejurari reuseste, deoarece doi dintre ucigasii mamei sale erau indivizi abuzivi cu familiile lor, \u00eei asupreau pe bulgari, le rapeau si le violau fetele. Doar interventia celor doi razbunatori zadarniceste un astfel de episod (cu acest prilej, fiica ucide ca sa \u00eesi protejeze tatal); astfel, faradelegile turcilor legitimeaza, peste ani, actele justitiare uneori asimetrice (vezi cum fata ucide un turc care furase calul unui bulgar, iar apoi reda calul acestuia din urma).
\nObsesia razbunarii, v\u00e2narea \u00eendelungata a vinovatilor \u00eel alieneaza, \u00eensa, pe pastor. Desi Maria, fiica lui, i-a ucis pe toti cei vinovati de moartea violenta a mamei sale, tatal nu accepta ca aceasta sa duca o existenta fireasca, sa se emancipeze, sa \u00eesi redescopere feminitatea. De aceea, Karaivan \u00eel ucide pe iubitul fiicei sale, provoc\u00e2nd si sf\u00e2rsitul Mariei, care, dupa ce si-a gasit amantul omor\u00e2t, da foc casei care devine rug funerar pentru cei doi tineri. Filmul se \u00eencheie cu imaginea tatalui care, prada furiei sale \u00eenca neconsumate, arunca pietre \u00eentr-o prapastie. Pelicula vorbeste astfel despre efectele neasteptate si ireversibile ale justitiei umane.
\nFilmele s\u00e2rbesti despre haiduci apartin, aproape fara exceptie, genului epic (5), filmele artistice fiind mai putin afectate de retorica nationalista prezenta \u00een peliculele documentare din anii ’80, precum si \u00een filmele artistice despre istoria moderna a s\u00e2rbilor (6). Filmul \u201eHajduk\u201c (\u00een regia lui Aleksandar Petkovic; muzica: Vojislav Kostic; 1980) este o drama de razboi cu elemente de thriller. Doi tineri militari demobilizati dupa sf\u00e2rsitul Primului Razboi Mondial, dupa ce servesc, \u00een natura, ultimul pr\u00e2nz, se despart ca prieteni. Viata tulbure si dura din epoca de tranzitie spre structurile socio-institutionale ale regatului s\u00e2rbo-croato-sloven le ofera fostilor camarazi de arme oportunitati (precum integrarea lui Kapitan Topolac \u00een trupele de jandarmerie) sau saracie si frustrare (situatia lui Ivan Kondic e una dramatica, dupa ce acesta intra \u00een slujba unui \u00eembogatit de razboi). Povestea demobilizatului sarac este scurta si beneficiaza de prefatarea episoadelor definitorii din naratiunea filmica prin fragmente baladesti c\u00e2ntate de un violonist orb. Din cauza unui conflict spontan si violent nascut pe fondul \u00eenselaciunilor sav\u00e2rsite de bogatasul la care lucra ca zilier, Kondic ajunge \u00een arestul jandarmeriei, unde agresatului i se permite sa \u00eel bata si sa \u00eel umileasca pe fostul militar. \u00censa Kondic evadeaza din arest si, dornic de razbunare, ajunge, \u00een noapte, \u00een casa \u00eembogatitului, unde va arde, \u00een fata ochilor acestuia, banii dositi, actiunile si actele de proprietate, precum si bunuri obtinute ilicit.
\nDupa acest episod nes\u00e2ngeros, \u00eel putem considera pe Kondic un haiduc autentic si solitar. Evadatul afla un adapost sigur si confortabil la frumoasa Jelena (interpretata de Danica Maksimovic), o femeie singura care locuia \u00eentr-o casa aflata pe malul unei balti cu peste. \u00centre cei doi se naste o idila. \u00centre episoadele dramatice, filmul ofera o panorama a baltii rotunde si albastre aflate \u00een inima stufarisului galbui ce pare fara margini. Jelena pescuieste, cu calm, pesti mici si rotunzi. Dar, dupa un intermezzo amoros, haiducul ajunge sa si ucida, \u00een diverse conjuncturi, pentru a se apara. Confruntarea finala dintre Kondic si autoritatile reprezentate de Topolac, fostul sau camarad din razboi, ajuns acum capitan de jandarmi, este o confruntare simbolica, un fel de duel inegal. Fiind constient ca prinderea sa este doar o chestiune de timp, Ivan Kondic iese din ascunzisul din stufaris, \u00een fata jandarmului, dar fara intentia de a se preda, iar Topolac \u00eel \u00eempusca, din galopul calului. S\u00e2ngele \u00eenfloreste camasa alba a haiducului. Descalec\u00e2nd, ofiterul constata ca haiducul simulase acceptarea provocarii, dar nu avea niciun cartus pe teava, \u00eesi premeditase sf\u00e2rsitul. Dramatismul scenei finale este \u00eensa amortizat de aparitia unei familii de tigani nomazi care \u00eei cere, cu insistenta, de pomana ofiterului de jandarmi. Apreciem, pe l\u00e2nga picturalitatea imaginii, \u00eendepartarea de streotipurile despre haiducie. Filmul are un discurs sceptic, fatalist. \u00cen fata autoritatii opresive si a compromisului, sentimentele frumoase, precum camaraderia, palesc si dispar.
\nAu si grecii haiducii lor<\/strong>
\nFilme cu haiduci exista, era firesc, si \u00een cultura elena. Remarcam, \u00een special, \u00een granitele acestui gen, filmul \u201eKapetan Meitanos, i eikona enos mythikou prosopou\u201c\/ \u201eCapitanul Meitanos, imaginea mitica a personajului\u201c (scenariul si regia sunt semnate de Dimos Theos; 1987), productie cinematografica care valorifica traditia despre lupta antiotomana, dar \u00eencearca si sa evalueze critic mitologia populara si oficiala despre Meitanos, personalitate din secolul al XVII-lea, un luptator antiotoman (klepht) a carei figura a cunoscut un proces de mitificare (povestiri despre el circulau si \u00een mediile monastice). \u00cen film, un diplomat scrie o carte dedicata acestui personaj, \u201eancheteaza\u201c datele existente, fiind obsedat de aflarea adevarului istoric despre Meitanos, despre personajul real. Pelicula este interesanta, dincolo de refacerea atmosferei istorice (filmul este, din acest punct de vedere, o pictograma), ca reflectie despre trecut.
\nFilmul \u201eDreptate \u00een lanturi\u201c (\u00een regia lui Dan Pita; \u00een roluri principale: Ovidiu-Iuliu Moldovan, Claudiu Bleont, Petre Nicolae, Victor Rebengiuc, Maia Morgenstern, Vasile Nitulescu; film alb-negru, uneori cu tonuri sepia; 1983), av\u00e2nd \u00een centru figura haiducului Toader Pantelimon, este o exceptie notabila \u00een filmul rom\u00e2nesc de gen, o drama, nu un film de actiune. Cenusiul existentei, neputinta \u00eemplinirii sociale, hilarul, cadrele sumare si paradoxale (la \u00eenceputul filmului camera se apropie treptat, cadru cu cadru, de ceea ce \u00eensemna universul concentrationar \u2013 \u00eentr-o sala cu pereti coscoviti, pe un pat de sc\u00e2nduri, cu lanturi la picioare sta apatic, aparent mort, haiducul Toader Pantelimon, acuzat de jaf, t\u00e2lharie si instigare la rebeliune; temnicerii sunt niste umbre, identitate av\u00e2nd doar haiducul si personalul civil de la registratura penitenciarului). Eroul este apasat de procese de constiinta, obsedat de realizarea dreptatii sociale \u00eentr-o lume ur\u00e2tita de coruptie. Astfel, filmul nu este biografia clasica a unui outlaw care e necrutator cu ciocoii (victimele sale preferate sunt arendasii de mosii) si \u00eei ajuta pe cei sarmani, ci devine o meditatie despre ideea de \u201edreptate \u00eenlantuita\u201c. \u00cendeosebi, filmele \u201eHajduk\u201c si \u201eDreptate \u00een lanturi\u201c, excentrice \u00een relatie cu ideologiile epocii, sunt reflectii despre opresiunea sistemului, complicitatea prin pasivism, singuratatea si alienarea justitiarului, despre relativitatea justitiei umane.<\/p>\n

 <\/p>\n

NOTE: <\/strong>
\n1. Film de aventuri francez cu trei productii \u2013 doua \u00een 1952 (\u00een regia lui Ren\u00e9 Leprince si a lui Christian-Jaque, cea de-a doua cu G\u00e9rard Philipe \u00een rolul principal) si \u00een 2003 (\u00een regia lui G\u00e9rard Krawczyk, cu Vincent Perez \u00een rolul principal). Actiunea se petrece \u00een secolul al XVIII-lea, \u00een timpul domniei lui Ludovic la XV-lea. Tiganca Adeline i-a prezis lui Fanfan ca se va casatori cu fiica regelui. Stimulat de o asemenea perspectiva, Fanfan are o viata tumultoasa, seduce fetiscane si femei, se \u00eenroleaza \u00een armata ca sa fuga de responsabilitati, nu se adapteaza si dezerteaza, este arestat, dar evadeaza din \u00eenchisoare.
\n2. Seria acestor filme o are ca personaj principal pe Angelique Sance de Monteloup, care, conform schemelor romantice propuse de romanul istoric picaresc si romantic (vezi Alexandre Dumas), trece prin medii diferite (de la manastre la curtea sultanului) si experimenteaza roluri si trairi diferite (de la inocenta la viclenie, de la ura la dragoste).
\n3. Si totusi, populare au fost, \u00een anii ’60, si filmele care \u00een perioada modei peliculelor de aventuri au parodiat acest gen, filmele de \u201ecapa si spada\u201c. Cea mai reusita pelicula este, \u00een acest sens, satira istorica \u201eSerbarile galante\u201c (productie franco-rom\u00e2na, comedie istorica; actori: Jean Pierre Cassel, Genevi\u00e9ve Casile, Jean Richard, Marie Dubois, Philippe Avron, Alfred Adam; 1965), o poveste petrecuta
\n\u00eentr-un spatiu utopic, al soldatilor care devin pacifisti si refuza sa asedieze fortareata de la Monte Calvo. Unii dintre soldati refuza sa se lupte deoarece sunt prinsi \u00een competitii mai placute si nes\u00e2ngeroase: iubiri ilicite, intrigi, petreceri, serbari galante prilejuite de \u00eencheierea conflictului.
\n4. Premiul special al juriului la Karlovy Vary (1972), Premiul Silver Hugo la Chicago (1973).
\n5. Primul film de gen a fost \u201eKaradjordje\u201c (\u00een regia lui Ilija Stanojevic; \u00een rolurile principale: Jovan Antonijevic-Djedo si Teodora Arsenovic; 1911).
\n6. Un film des difuzat \u00een Iugoslavia a fost \u201eTimocka buna\u201c\/ \u201eRebeliunea din Timock\u201c (scenariu si regie: Zivorad ‘Zika’ Mitrovic; 1983), drama istorica inspirata din miscarea \u00eempotriva regimului despotic al lui Milan
\nal II-lea Obrenovic (1883); de fapt, propaganda epocii a impus accentul antimonarhic.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Haiducia ca lume referentiala a fost supralicitata si \u00een filmul \u201epentru tineret\u201c, de fapt \u00een filmul de aventuri din Europa de Est, un gen prolific \u00een anii ’70, care pastisa peliculele de \u201ecapa si spada\u201c. Modelul nu e at\u00e2t un \u201eFanfan la Tulipe\u201c (o istorie romantata, picaresca, ce-l are \u00een centru pe husarul Fanfan) (1),… Cite\u0219te mai mult »Filmul cu haiduci ca loc al memoriei (II). Aventuri, hoti si haiducie<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[7551],"class_list":["post-11396","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-filme-cu-haiduci"],"views":2655,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11396","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11396"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11396\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11396"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11396"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11396"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}