{"id":1139,"date":"2010-01-20T23:18:43","date_gmt":"2010-01-20T21:18:43","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=1139"},"modified":"2010-01-19T20:21:45","modified_gmt":"2010-01-19T18:21:45","slug":"un-model-al-supravietuirii-grecii-din-izvoarele","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/un-model-al-supravietuirii-grecii-din-izvoarele\/","title":{"rendered":"Un model al supravietuirii: grecii din Izvoarele"},"content":{"rendered":"

Dominata de creasta uscata a dealului Consulul Mare, localitatea Izvoarele se afla \u00een Dobrogea de nord, pe drumul ce leaga Tulcea de Macin, pe apa Telitei. De mai bine de un secol si jumatate aici dainuie o comunitate greceasca. E singura comunitate compacta de greci din Rom\u00e2nia, singura care traieste \u00een mediul rural. Ca etnolog\u00a0 traiam o sansa unica. Ma aflam \u00eentr-un spatiu cultural fascinant, o reproducere la scara redusa a Balcanilor.
\n\u00centemeierea ca istorie povestita<\/strong>
\nArhivele au ars \u00een mai multe r\u00e2nduri, documentele lipsesc ori se bazeaza pe amintirile batr\u00e2nilor, depanate \u00een urma cu mai bine de sapte decenii si publicate \u00een Arhivele Dobrogei de profesorul tulcean Nichita Bonjug. C\u00e2nd, de unde si de ce au venit grecii \u00een Izvoarele? La aceste \u00eentrebari oamenii mi-au raspuns fara ezitare, parca \u00eentr-o \u00eencercare de a pastra \u00een memoria vie o fila din istoria care i-a ignorat. Sau poate pentru a-si legitima prezenta si individualitatea \u00een acest tinut.
\nRefugiati din zona Salonicului \u00een urma razboiului ruso-turc din 1820 \u2013 1821, au urmat armata tarista p\u00e2na \u00een Basarabia, unde li se promisesera protectie si proprietati scutite de dari. Dupa doar c\u00e2tiva ani, dorul de locurile natale i-a \u00eenfr\u00e2nt si au hotar\u00e2t sa se re\u00eentoarca \u00een patrie, strabat\u00e2nd tinutul dobrogean. De aici, legenda se tese \u00een un mod simbolic, emblematic pentru acest grup, ale carui repere sunt afirmarea si pastrarea riguroasa a r\u00e2nduielilor traditionale.
\nIstoria satului am aflat-o de la Nicolae Dascalu. La 55 de ani, vorbeste cu bucurie despre trecutul comunitatii: \u201e…\u00cen 1828, au \u00eencercat sa coboare la mare. Venind \u00een jos, au ajuns \u00een aceste locuri. Aici au facut popas. \u00centre timp, s-a nascut un copil; cum regula era ca 40 de zile sa nu paraseasca locul nici lauza, nici copilul, au ramas aici. Dar trebuiau sa-si asigure venituri. Pe aici, prin jur, erau paduri si au \u00eenceput sa taie lemnul si sa-l duca la Tulcea pentru confectionarea barcilor. Au vazut ca asta le-a adus venituri si au ramas aici. Si-au facut bordeie, si-au facut un rost… Stap\u00e2n aici era un turc, Ali-bei, si-atunci au spus la sat Alibeichioi…\u201c.
\nCelor treisprezece neamuri \u2013 famel\u00ed \u2013 de greci din Aspru-Acder\u00e9 li se alaturasera, \u00eenca de la parasirea Balcanilor, sapte familii de bulgari din Curuchioi, districtul Varnei. Consemnarile din secolul trecut vorbesc despre familii ale caror urmasi mai traiesc si astazi \u00een Izvoarele. Numele lor s-au nascut din porecle sau din traducerea \u00een limba turca a denumirii ocupatiei. Doar c\u00e2tiva sunt pomeniti cu numele originar. Redau aici mai multe, pentru pitorescul sonoritatii lor \u2013 Tranul\u00f9s Moscu, Pandil\u00e8mus, Vasilis Chiriac, Panaiot Vasilis, Nicolos M\u00e0cris, Ciub\u00e0nis Nicola, Lifteris Mandagiolari, Foti Tan\u00e0si, Stoian Ciolachis, Ianciu Vasili, Custandas Nic\u00f2las, Mutuis Rusius \u2013 toti greci. Apoi bulgarii: Stefan Burlacu, Jeliu Stoian, Hagi Gheorghe, Hristu Nediu, Rusi Cioban, Peiciu Dermengi.
\nSe mai spune ca pe la mijlocul veacului al XIX-lea, satul a fost \u00een primejdie de a se risipi, cauza fiind, de asta data, o romantica, furtunoasa poveste de familie, brodata pe fundalul istoriei: \u201eO verisoara primara a locuitorului Rusi Lifteris fusese c\u00e2ndva rapita din Aspru, turcita si luata \u00een casatorie de un ius-basi care o adusese cu sine \u00een Dobrogea, la Balabancea, si mai apoi la Accadina (Alba). Raspunz\u00e2nd ius-basi chemarii armelor patriei sale, sotia rapita este \u00eenlesnita de t\u00e2narul Cara-Ianachis, fiu al lui Tanasi Cara Lifteris, sa fuga peste Dunare, \u00een Basarabia, unde devine sotia unui ofiter rus. De groaza razbunarii ius-basiului, familii \u00eentregi se ridica din sat.\u201c
\nCoordonate ale identitatii<\/strong>
\nDe-a lungul timpului, identitatea acestui grup a fost adesea pusa la \u00eendoiala, cu toate ca, at\u00e2t pentru majoritarii rom\u00e2ni, c\u00e2t si pentru alte grupuri minoritare dobrogene, numele localitatii evoca existenta unei comunitati grecesti compacte, de o considerabila vechime.
\nGrecii din Izvoarele au fost socotiti gagauzi, ca urmare a scurtului lor popas \u00een Basarabia si a faptului ca unii dintre ei au pastrat proprietati \u00een satele cu populatie mixta. Convietuirea str\u00e2nsa, \u00eenca de la \u00eenceputuri, cu bulgarii a determinat configurarea unei sinteze interesante, at\u00e2t sub aspect cutumiar, c\u00e2t si lingvistic, dar a generat si semne de \u00eentrebare asupra originii lor. \u00cen mod oficial, grecii din Izvoarele au fost ignorati de comunitatile elene din Rom\u00e2nia. Nu s-au \u00eencadrat \u00een modelul propriului grup etnic: vorbesc o forma arhaica a limbii elene, orala prin excelenta si marcata de contactele cu bulgarii. Modernizarea ei, \u00eemprumuturile lingvistice \u00een special, s-au produs t\u00e2rziu, prin anii ’70 \u2013 ’80 ai secolului trecut, c\u00e2nd, urmare a exodului tinerilor catre oras, au avut un contact mai sustinut cu rom\u00e2nii. O noua etapa de revigorare a limbii are loc astazi, c\u00e2nd tot mai multi tineri lucreaza \u00een Grecia, unde, mi-au marturisit, au surpriza sa afle ca \u201ese exprima ca pe vremea strabunicilor\u201c si remarca diferentele grafice profunde. Se straduiesc sa-si \u00eensuseasca limba literara contemporana si sa o aduca \u201eacasa\u201c.
\nCostumul de sarbatoare pe care \u00eel poarta de trei generatii femeile \u00eel numesc \u201ebulgaresc\u201c, desi are o serie de accesorii traditionale grecesti. Este, de fapt, o sinteza de elemente vestimentare ale etniilor care au convietuit aici, impusa ca emblema zonala pe toata aria cuprinsa \u00eentre Lacul Razelm si Cadrilater. Barbatii au pastrat o singura piesa de port: \u201eimburlucul\u201c, o manta lunga de l\u00e2na, cu gluga ampla, \u00eempodobita cu sireturi colorate, similara \u201eimpingelei\u201c sau \u201eieb\u00e2ncii\u201c purtate \u00een Oltenia de sud si \u00een Teleorman. Aceasta a devenit, din haina de calatorie si de lucru, nelipsita din tinuta pastorilor din \u00eentreg cuprinsul Balcanilor, \u00eensemn ceremonial prin care se disting astazi flacaii colindatori din \u201eceata Dragumanului\u201c.
\nViata de familie ca
\nreper identitar<\/strong>
\nPrimele generatii au pastrat cu strictete regula casatoriei \u00een interiorul comunitatii. Cu timpul, grecii s-au casatorit si cu descendentii ai primilor bulgari, iar mai apoi au adus \u00een Izvoarele bulgaroaice din satele \u00eenvecinate, \u00een special din Iulia de astazi. Odinioara, putine erau familiile din afara care consimteau sa-si marite fetele daca erau petite de greci. Satul se \u00eenfatisa extrem de conservator \u2013 un fel de mare familie \u00een care regulile erau foarte stricte, tocmai pentru a pastra o solidaritate eficienta. Familia (ceea ce \u00eensemna de fapt menajul comun al parintilor si al tuturor fiilor casatoriti si necasatoriti) se baza pe autoritatea exclusiva a celui mai \u00een v\u00e2rsta. Tinerilor nu le era recunoscuta autonomia nici macar atunci c\u00e2nd deveneau ei \u00eensisi parinti…
\nDocumentele vechi vorbesc, pe de alta parte, despre marea putere de asimilare a nou venitilor de catre greci si chiar despre \u201egrecizarea bulgarilor\u201c din sat, iar faptul acesta este vizibil si astazi, c\u00e2nd comunitatea s-a deschis catre schimbul matrimonial generalizat. Odata casatorita cu un localnic, orice persoana devine \u201ede-a grecilor\u201c. \u00cenvata limba, se supune traditiilor \u00een viata de zi cu zi, si mai ales la sarbatori, c\u00e2nd \u00eembraca vesmintele traditionale, pentru a participa la obiceiurile satului.
\nOrice t\u00e2nara nevasta este numita de familia si de toate celelalte rude ale sotului, ba chiar si de toti prietenii si vecinii acestuia \u201enif\u201c. Cuv\u00e2ntul are doua sensuri distincte \u00een limba rom\u00e2na: cel de \u201emireasa\u201c, dictat de contextul ceremonial strict, si cel de \u201enora\u201c, termen generic de \u00eenrudire. Poate parea la prima vedere un termen condescendent, care face referire la toleranta adoptarii unei noi membre, sau poate fi amintirea conditiei de desav\u00e2rsita subordonare a tinerei casatorite, nu doar fata de socri si sot, ci si fata de cumnati. Oricum ar fi interpretat, termenul \u201enif\u201c atenueaza sensul de \u201exena\u201c (straina), mai ales \u00een zilele noastre, c\u00e2nd \u00een Izvoarele sunt aduse si fete din alte localitati, subliniind \u00eenca sensul cvasigeneralizat al relatiilor de rudenie.
\nO alta reminiscenta importanta si interesanta a acestui mod traditional de viata o constituie corelarea sistemului de denumire a gradelor de rudenie cu cel al mostenirii. Calita Gheorghe, o femeie din sat, \u00eemi povesteste \u201eLa noi e obiceiu’ ca la primu’ nascut sa-i puna tata numele (adica tata pune numele lu’ tat-su, bunicu’ copilului) si daca e fata, al lu’ soacra mica. La al doilea, numele lu’ socru mic sau soacra mare, daca e fata, si de la al treilea, al nasului. Se mentine, se mentine si acuma! Pai iesi pe strada si te r\u00e2de: \u00abNu te-a bagat \u00een seama fecioru-tu si cu nora-ta!…\u00bb. Da’ nu poti pune totusi numele p\u00e2na nu mergi la nas, ca ies discutii, suparari.\u201c
\nAm aflat de la grecii din Izvoarele ca \u00een majoritatea cov\u00e2rsitoare a cazurilor mostenirea casei parintesti revine ultimului nascut, asa cum se \u00eent\u00e2mpla si la rom\u00e2ni, dar, prin regula acordarii numelui bunicului matern, se consolideaza relatia stabilita \u00eentre cele doua neamuri. Exista si implicatii ritual-ceremoniale ale acestui fapt. Protectorul casei devine, \u00een principiu, sf\u00e2ntul al carui nume \u00eel poarta capul familiei. Acestuia, \u00een calitatea sa de continuator al spitei de neam si detinator al patrimoniului stramosilor sai, \u00eei revine \u00eendatorirea \u201ede a aduce curban\u201c \u2013 adica de a jertfi un animal de parte barbateasca, un miel de obicei \u2013 de ziua patronului casei. Face acest lucru nu numai pentru bunul mers al propriei gospodarii si pentru armonia familiala, ci si \u00een memoria celor ce au \u00eentemeiat-o.
\nSarbatoarea ca prilej
\nde solidarizare<\/strong>
\nAsemenea modalitati simbolice si economice de pastrare a coeziunii familiale se extind si asupra \u00eentregului grup. Puse \u00een contextul festiv al marilor sarbatori religioase de peste an, evenimentele individuale, multiplicate \u00een \u201en\u201c ipostaze, capata dimensiuni comunitare, prin antrenarea tuturor \u00een chip diferentiat, dar \u00eentotdeauna activ. Aceasta reordonare a manifestarilor cutumiare pare sa fi fost solutia pe care, de timpuriu, grecii din Izvoarele au gasit-o pentru conservarea obiceiurilor si pastrarea identitatii lor. Aspectul pe care \u00eel au acestea astazi frapeaza nu doar prin fastul solemn si arhaic, ci si prin amploarea participarii si complexitatea semnificatiilor, de la cele rituale originare, la cele sociale.
\nCraciunul, Pastile si Sf\u00e2ntul Gheorghe sunt momente faste de prag, ce inaugureaza noi cicluri temporale, deci sunt \u00eenzestrate cu o mare forta augurala si de consacrare. Acestea au fost socotite un cadru potrivit pentru definitivarea trecerii si integrarea ceremoniala \u00een noua stare, at\u00e2t a femeilor si barbatilor de cur\u00e2nd casatoriti, c\u00e2t si a celor ce au devenit parinti si chiar a nou nascutilor.
\n\u201eUdatul ginerilor\u201c si \u201eudatul nurorilor\u201c la Craciun, cinstirea babelor-moase de catre grupul feminin si integrarea ceremoniala, \u00een contextul aceleiasi sarbatori, numita \u201eziua babelor\u201c, \u201edescaltatul nurorilor\u201c \u201efuratul copiilor\u201c si \u201ecurbanul de sanatate\u201c, \u00een ziua de Sf\u00e2ntul Gheorghe, sunt cele mai vechi si mai spectaculoase obiceiuri ale grecilor din Izvoarele. Toate pastreaza, pe de o parte, semnificatii rituale, dar si sociale: separarea definitiva de grupul de v\u00e2rsta caruia i-au apartinut \u00eenainte de casatorie si integrarea \u00eentr-un altul, potrivit noului statut, confirmarea acestuia prin acte ceremoniale, asigurarea echilibrului si protectiei magice a familiei.
\n\u201eP\u00e2na nu esti udat, nu te poti socoti barbat, nu te poti pune \u00een r\u00e2nd cu ei. Si daca fugi, de ce sa fugi? Ca oricum te prind, daca nu ceata asta, alta, ori la anu’… (daca tot te-ai \u00eensurat…). Si pe urma, cum sa te uiti \u00een ochii alorlalti din sat, ca si tu, la r\u00e2ndu’ tau, ai udat pe altu’ care s-a-nsurat si… asa-i obiceiu’! N-ai cum si n-ai de ce sa nu primesti: e asa, ca o cinste ceva!\u201c (Ion Iofciu); \u201eSe uda fina asa, sa aibe noroc, sa fie sanatoasa si vazuta de lume, sa faca multi copii. Acuma sa vede si ea \u00een r\u00e2ndul nevestelor…\u201c (Anastasia Lefter); \u201eToata viata trebuie sa mergi la moasa sa-i saruti m\u00e2na, s-o cinstesti, ca ea te-a ajutat sa faci copilu’, te-a \u00eenvatat sa-l cresti, i-a pus Ursitoarele, l-a desc\u00e2ntat daca a fost nevoie si pe tine… te-a curatit, a luat seama sa nu te prinza lehuziile (Doamne fereste!) si sa pierzi laptele ori si mai rau!… Cu plocon te duci numa’ o data, c\u00e2nd nasti primu’copil. Cu colac frumos, rotund, \u00eempletit, cu gaina fripta, cu prosop s-un sapun sa cureti m\u00e2inile babei, ca a lucrat cu lucru spurcat c\u00e2t a fost copilu’ nebotezat si tu fara molifta… Nu, nu sa cade sa uiti, ca te pedepseste Dumnezeu, ca moasa e pusa de El si \u00eenvatata sa aiba grija de femei…\u201c (Ana Milu); La Sf\u00e2ntu’ Gheorghe nu este familie sa nu taie un miel, un berbec. Se taie pentru sf\u00e2ntu’ care pazeste casa, pentru sanatate, pentru animale, ca sa ai spor la animale.\u201c (Nicolae Dascalu); \u201eSa fura copilu’ de c\u00e2te o fata mare, o domnisoara, ca sa aibe noroc si sanatate, sa fie ferit de rele. E bine sa caute bunica o fata frumoasa si harnica, de neam bun si s-o ajute sa-l fure ca cica dupa aia, c\u00e2nd sa face mare sa semene cu ea! Dupa aia \u00eei zice c\u00e2nd \u00eentelege el asa: \u201eVezi, pe tine te-a furat a lu’ cutare! Si tu daca muncesti… semeni cu ea, ca aia care te-a furat ti-a dat daru’ asta!…\u201c Si-atuncea copilu’ \u00eei spune \u201ebuliu\u201c, ca si cum ar fi matusa lui buna (sora lu’ taica-su sau a maica-si) si o respecta… si la nunta o daruieste ca pe rudele cele mai apropiate.\u201c (Calita Gheorghe). Sunt explicatiile pe care cei ce se supun traditiei le ofera celui din afara, uimit de vigoarea acesteia.
\nToate acestea compun parca o alta lume, o lume arhaica \u00een care r\u00e2nduielile vechi staruie asezate pe aceleasi temeiuri de credinte si de datini ce nu pot fi nesocotite fara teama de a declansa dezechilibrul \u00eentregului grup. Indivizii si nucleele familiale nu sunt entitati de sine statatoare, ci apartin unui organism social viu, aflat \u00een perpetua miscare, care include, \u00eentr-un flux ne\u00eentrerupt, generatiile vechi, cele de azi si pe cele viitoare.
\nO lume revoluta? O comunitate \u00eenchisa si conservatoare ce se \u00eencapat\u00e2neaza sa ram\u00e2na astfel chiar dupa mai bine de un secol si jumatate de existenta \u00eentr-un spatiu de adoptie? Ce sanse de perpetuare poate avea? Sunt \u00eentrebari firesti care mi-au venit \u00een minte, dupa surpriza de a mai gasi \u00een mileniul al treilea \u00eentr-un un sat traditional, asa cum \u00eel \u00eenfatiseaza cartile de sociologie si etnologie.
\nMecanismele interioare de pastrare, reconfigurare si afirmare a identitatii etnice a grecilor din Izvoarele sunt cu mult mai complexe si mai subtile dec\u00e2t se poate observa dintr-o simpla trecere \u00een revista a obiceiurilor pe care le detin. Alaturi de elementele definitorii, de coordonatele sociale pe care se fundamenteaza acestea, se evidentiaza cele pe care le-au \u00eemprumutat \u00een cursul convietuirii de la alte grupuri, precum si ceea ce am putea socoti ca fac\u00e2nd parte dintr-o \u201estrategie a supravietuirii\u201c. Chiar daca sunt constienti de concesiile facute integrarii \u00een spatiul de adoptiune, grecii nu au sentimentul asimilarii, ci dimpotriva, manifesta o constanta preocupare pentru pastrarea si afirmarea identitatii.
\nZestrea lor culturala, marcata puternic de arhaicitate si rusticitate, e oricum mult mai apropiata de cea a rom\u00e2nilor. Ambelor popoare le sunt comune valorile patrimoniale balcanice. \u00cen acest fel, pastrarea traditiilor sub aspectul lor vechi si \u00eencadrarea lor \u00eentr-un sistem consolidat de practica sociala a asigurat vitalitatea si solidaritatea acestei comunitati, contribuind la integrarea ei \u00een ceea ce se poate defini ca \u201emodel cultural dobrogean\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Dominata de creasta uscata a dealului Consulul Mare, localitatea Izvoarele se afla \u00een Dobrogea de nord, pe drumul ce leaga Tulcea de Macin, pe apa Telitei. De mai bine de un secol si jumatate aici dainuie o comunitate greceasca. E singura comunitate compacta de greci din Rom\u00e2nia, singura care traieste \u00een mediul rural. Ca etnolog\u00a0… Cite\u0219te mai mult »Un model al supravietuirii: grecii din Izvoarele<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[56],"tags":[700,697,698,699],"class_list":["post-1139","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-antropologica","tag-model-cultural-dobrogean","tag-grecii-din-izvoarele","tag-localitatea-izvoarele","tag-nichita-bonjug"],"views":7820,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1139","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1139"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1139\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1139"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1139"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1139"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}