{"id":11384,"date":"2012-04-05T15:14:35","date_gmt":"2012-04-05T13:14:35","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=11384"},"modified":"2012-04-05T15:14:47","modified_gmt":"2012-04-05T13:14:47","slug":"daca-in-teatru-lucrurile-raman-doar-interesante-atunci-ma-enerveaza","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/daca-in-teatru-lucrurile-raman-doar-interesante-atunci-ma-enerveaza\/","title":{"rendered":"Daca \u00een teatru lucrurile raman doar interesante, atunci ma enerveaza"},"content":{"rendered":"

Bocs\u00e1rdi L\u00e1szl\u00f3 \u00een dialog cu Cristina Rusiecki<\/strong><\/p>\n

Cu o \u00eent\u00e2rziere de un an, datorata crizei economice, Bienala Internationala de Teatru \u201eReflex\u201c de la Sf. Gheorghe si-a \u00eencheiat de cur\u00e2nd cea de-a doua editie. Acelasi festival serios ca si acum trei ani, aflat \u00een topul celor de la noi daca e sa judecam dupa valoarea spectacolelor. Acelasi criteriu inteligent de organizare a programului, cu nu mai mult de doua reprezentatii pe zi, pentru ca publicului sa-i ram\u00e2na ragaz de reflectie, a g\u00e2ndit, si anul acesta, directorul teatrului \u201eTam\u00e1si \u00c1ron\u201c si al Bienalei, Bocs\u00e1rdi L\u00e1szl\u00f3. Festivalul a gazduit si evenimente conexe, \u00eent\u00e2lniri cu actorii, concerte, workshop-uri si, \u00een general, tot ce face rangul unei asemenea manifestari. Toate programate, \u00eensa, dupa pincipiul sacrosanct al lui \u201enimic prea mult\u201c.<\/strong><\/em><\/p>\n

Cristina Rusiecki: \u00cemi aduc aminte ca la prima editie \u201eReflex\u201c spuneati ca daca nu ar fi participat\u201cOrestia\u201c de la Deutsches Theater din Berlin, pentru dumneavoastra Bienala n-ar mai fi avut nici un sens. \u00cen calitate de director si selectioner al festivalului, v-ati (auto)impus si la editia a doua un obligo estetic similar?<\/em><\/strong><\/p>\n

Bocs\u00e1rdi L\u00e1szl\u00f3:<\/strong> Nu mai e aceeasi situatie pentru ca a doua editie sta pe un fundament mai solid. La prima editie, ideea fusese sa am un st\u00e2lp \u00een jurul caruia sa construiesc festivalul. \u00cen perioada aceea eram \u00eendragostit de teatrul din Berlin, mai ales de spectacolul lui Michael Thalheimer. Poate era ceva subiectiv. Acum m-am g\u00e2ndit ca trebuie sa schimb strategia pentru ca festivalul sa ram\u00e2na proaspat. Adica sa nu repet o idee din moment ce azi lucrurile obosesc foarte repede. Ne plictisim imediat de tot ce se repeta afl\u00e2ndu-ne, astfel, \u00eentr-o situatie imposibila. Paradoxal, traditiile devin, \u00eencet-\u00eencet, dusmanul nostru. Am vrea ca fiecare miscare sa fie nemaivazuta, ceea ce nu e cu putinta. \u00cen aceasta situatie, eu, care fac teatru, percep c\u00e2teodata acut imposibilitatea de a ma concentra la ceea ce simt. Te vezi fortat sa cauti ceea ce digera spectatorii. De aceea simteam nevoia ca festivalul sa-si pastreze nota, dar totusi sa aiba o culoare surprinzatoare. Iata de ce am optat pentru spectacole importante, desi nu neaparat ale unor teatre consacrate. Sigur, au fost si acestea \u00een festival. Din punctul meu de vedere, editia de acum este mult mai echilibrata. Am ales spectacole cu estetici foarte diferite, ceea ce \u00eenseamna multe culori specifice si, totodata, puternice. M-am axat pe ideea ca teatrul contemporan poate fi facut si de trupe tinere, dar si de autori consacrati care reusesc sa ram\u00e2na tineri, cum sunt Andrei Serban, Krystian Lupa sau Oskaras Korsunovas. Acesta, desi t\u00e2nar \u00eenca, se afla de mult timp \u00een topul celor mai buni regizori din lume, reusind cu fiecare nou spectacol sa faca altceva, cum a dovedit-o si perechea de spectacole prezente la Sf. Gheorghe, \u201eHamlet\u201c si \u201eAzilul de noapte\u201c, productii care par creatii ale unor regizori diferiti. Schimbarea de directie la Korsunovas sta marturie pentru \u00eencercarea sa continua de re\u00eennoire a mijloacelor artistice, singura care poate garanta ram\u00e2nerea \u00een viata a teatrului.<\/p>\n

C.R.: Dupa cum spuneti, de multa vreme Korsunovas se afla \u00een topul celor mai buni regizori ai lumii. Este si \u00een topul dumneavoastra personal?<\/em><\/strong><\/p>\n

B.L.: <\/strong>\u00centr-un fel, da. I-am vazut c\u00e2teva spectacole, am fost si la Vilnius. \u201eAzilul de noapte\u201c m-a surprins total. C\u00e2nd am iesit, mi-am zis da, este un spectacol bun, dar nu m-a impresionat foarte mult. Dupa ce s-a terminat festivalul, mi-am dat seama ca a fost, clar, cel mai bun spectacol.<\/p>\n

C.R.: Prin ce?<\/em><\/strong><\/p>\n

B.L.: <\/strong>Prin miezul de credinta care \u00eei da putere. Stiu regizori ale caror opere mi-au placut mai mult, de exemplu Nekrosius, Ostermeier sau Thalheimer. Dar Korsunovas are o dibacie extraordinara \u00een a gasi solutii si aceasta \u00eel face extraordinar. Iar \u00een \u201eAzilul de noapte\u201c apare o alta cale de a face teatru.<\/p>\n

C.R.: \u00centeleg ca ati \u00eencercat sa aduceti \u00een festival un mozaic de estetici teatrale c\u00e2t mai diverse, dar puternic individualizate. Ce alte directii teatrale au mai fost reprezentate \u00een \u201eReflex\u201c 2?<\/em><\/strong><\/p>\n

B.L.: <\/strong>De exemplu \u201eRadio Muezzin\u201c de la Rimini Protokoll din Berlin, teatru documentar foarte la moda \u00een Vestul Europei, cu un drum destul de lung deja \u00een spate. Acum genul a aparut si pe la noi. Dupa mine, nu reprezinta o directie care trebuie neaparat urmata, dar poate fi o \u00eencercare. Tinerii de la Rimini Protokoll construiesc spectacole fara actori profesionisti, ceea ce induce o puternica nota de veridicitate. \u00cen cazul lor, nu se mai pune problema lui \u201eparca\u201c: parca eu as fi nu stiu ce personaj si atunci hai sa ne prefacem ca am trait momentele acelea groaznice. Nu, e vorba de niste persoane care chiar au trait momentele respective. Niste muezini din Cairo, oras cu multe moschei, vorbesc despre soarta lor. La un moment dat, guvernul egiptean a luat decizia sa ram\u00e2na numai treizeci de muezini, asa ca multi au fost pusi pe drumuri. Acum chemarea credinciosilor la rugaciune se face prin radio. Un singur glas \u00eei aduna cu difuzor. Situatia, desi pare specifica societatii din Cairo, are legatura cu lumea noastra care \u00eencearca sa simplifice tot, sa elimine diversitatea culturilor \u00eenlocuind-o cu o mentalitate comuna. Omul este aceeasi fiinta oriunde ar trai, g\u00e2ndeste la fel, are aceeasi relatie cu Dumnezeu, dupa cum ne-au dovedit muezinii. A fost un spectacol socant si foarte diferit de unul ca \u201ePersona. Marilyn\u201c al lui Krystian Lupa de la Teatr Dramatyczny din Varsovia. Spectacolul are o estetica specifica polonezilor, teatru cu personalitati uriase, ca Grotowski, cu trairea lui intensa a problemelor si transformarea totala a actorulului. La Lupa actrita devine ea \u00eensasi Marilyn, suferind o transformare tragica. Timpul spectacolui, care concureaza timpul diurn, mi-a adus aminte de filmele lui Tarkovski. Timpul scenei dispare si intram \u00eentr-un ritm at\u00eet de \u00eencetinit, \u00eenc\u00e2t rabdarea noastra se transforma. Nu mai suntem niste cetateni din 2012, ci unii ai eternitatii. Spectacolul nu e scurt, dar totusi tine publicul lipit de el de la \u00eenceput p\u00e2na la sf\u00e2rsit. Difera extrem de tare de estetica teatrala din Rom\u00e2nia tributara temperamentului si nervozitatii noastre care aduc o anumita furie \u00een spectacole, dar \u00een cele din urma, si o anumita poezie. Am adus \u00een festival spectacole cu estetici diferite ca sa ne dam seama ca modul \u00een care facem noi teatru constituie doar o posibilitate. Din aceasta cauza am invitat si spectacole pe care mie, de exemplu, nu mi-ar placea sa le fac; tot asa cum \u00een natura exista o diversitate extraordinara de specii, chiar daca mie nu fiecare animal \u00eemi place.<\/p>\n

C.R.: Daca obosim at\u00e2t de repede de orice modalitate teatrala, daca traditiile nu ne mai plac, atunci care se mai poate dovedi solutia viabila pentru un regizor de teatru?<\/em><\/strong><\/p>\n

B.L.:<\/strong> Nu stiu care e solutia, dar semnele arata clar ca ne aflam \u00eentr-o criza spirituala si ca \u00een cur\u00e2nd urmeaza o transformare esentiala \u00een lume. De aceea am ales spectacole la sf\u00e2rsitul carora publicul sa simta o bucurie nascuta din diferite tipuri de teatru. Daca nu simt deschiderea unei dimensiuni transcendente \u00een timpul spectacolului, atunci pe mine nu ma intereseaza. Daca lucrurile ram\u00e2n doar interesante \u00een teatru, atunci ma enerveaza. Un asemenea gen de teatru poate fi o \u00eent\u00e2lnire, un tip de pedagogie teatrala, orice altceva. Spectacolele de teatru documentar, pentru mine, reprezinta doar exercitii. Nu sunt neaparat opera de arta. Scopul \u00een teatru nu e doar sa \u00eentelegem o situatie si sa-i facem pe altii sa o vada \u00een modul \u00een care o vedem noi, deci sa-i manipulam. Pentru aceasta ne folosim de alte mijloace. Scopul artei teatrale este sa plaseze spectatorul \u00eentr-o stare \u00een care numai dragostea, moartea sau poezia pot sa-l duca. Teatrul ar trebui sa aiba de-a face mai mult cu poezia dec\u00e2t cu evenimentul concret. Robert Lepage spune ca teatrul este un mijloc care ajuta oamenii sa ajunga \u00een contact cu zeii. Fiecare cultura \u00eentelege prin zei ce vrea.<\/p>\n

C.R.: Si totusi ati ales pentru aceasta editie mai multe spectacole cu dimensiune social-politica.<\/em><\/strong><\/p>\n

B.L.: <\/strong>Au fost spectacole din Ungaria care vorbesc, cu metode teatrale, destul de direct despre societatea noastra. Se ajunge la un tip de teatru grotesc, cu actori profesionisti, destul de conventional fata de cel practicat de Rimini Protokoll. Aerul productiilor din Ungaria era destul de proaspat, dar nu foarte diferit de ceea ce facem noi.<\/p>\n

C.R.: Intuitia \u00eemi spune ca formulele practicate de teatrul social-politic sunt oarecum incompatibile cu personalitatea artistica a lui Bocs\u00e1rdi L\u00e1szl\u00f3. Si cu toate acestea…<\/em><\/strong><\/p>\n

B.L.:<\/strong> …le-am invitat. Pentru ca, daca sunt bine facute, sunt importante. Nu am adus spectacole care \u00eemi convin mie, ci spectacole de estetici diferite pe care am dorit sa le prezint publicului si oamenilor din breasla. Am \u00eencercat sa fac o alegere organica, unde organicitatea vine din nivelul artistic al productiilor.<\/p>\n

C.R.: Stiu ca festivalul a gazduit si workshop-uri, discutii cu artistii, tot felul de alte evenimente.<\/em><\/strong><\/p>\n

B.L.: <\/strong>Am \u00eencercat sa ram\u00e2n consecvent si \u00een ceea ce priveste evenimentele conexe ale festivalului. Am intentionat ca workshop-urile sa fie legate de aceasta estetica noua din teatrul european. De aceea am invitat studenti din acele tari din care au venit spectacolele, dar mai ales din Rom\u00e2nia si Ungaria. Voiam ca tinerii sa le analizeze, sa scrie despre ele pe blogul festivalului si \u00een acest scop am chemat specialisti care sa-i ajute. Tot \u00een acest sens am facut proiectii cu filmul \u201ePina\u201c al lui Wim Wenders despre Pina Bausch, care pentru mine reprezinta una dintre cele mai interesante personalitati din teatrul european al secolului XX. Vizion\u00e2nd acest film de o sensibilitate extraordinara, oamenii se pot apropia de un fenomen tulburator. Ce facea aceasta artista tine de metafizica. Dupa mine, Pina Bausch este cea mai importanta regizoare contemporana din teatrul de miscare. Iar un regizor at\u00e2t de mare ca Wim Wenders reuseste sa se retraga \u00een umbra pentru a oferi prim-planul acestei artiste geniale. Filmul a avut doua proiectii \u00een timpul festivalului iar \u00een ultima zi am oferit o proiectie gratuita, at\u00e2t de important mi s-a parut ca toata lumea sa-l poata vedea.<\/p>\n

C.R.: Ce alte evenimente c\u00e2stigatoare a mai numarat festivalul?<\/em><\/strong><\/p>\n

B.L.: \u00ce<\/strong>nt\u00e2lnirea publicului cu o actrita extraordinara din Ungaria care a participat de opt ori la Cannes, c\u00e2stig\u00e2nd si Premiul pentru cea mai buna actrita prin anii ’60, apoi Premiul pentru \u00eentreaga activitate. Este o doamna care acum trei ani a murit, a stat o luna sau doua \u00een moarte clinica, dupa care si-a revenit. De atunci lucreaza continuu, de la spectacole ale Teatrului National din Budapesta p\u00e2na la cele mai surprinzatoare productii alternative, reusind sa lege traditia cu teatrul contemporan. Este un exemplu extraordinar pentru noi toti prin deschiderea sa fantastica si prin re\u00eennoirea totala a mijloacelor. A avut sansa sa lucreze cu cei mai mari regizori, de la Yuri Lyubimov la Vasiliev, Andrzej Wajda sau Harag Gy\u00f6rgy, deci cu creatori foarte mari. De aceea mi s-a parut important sa fie aici pentru a ne explica din perspectiva ei ce e important \u00een teatrul contemporan.<\/p>\n

C.R.: Cum s-au desfasurat discutiile despre spectacole?<\/em><\/strong><\/p>\n

B.L.: <\/strong>Am \u00eencercat sa le dam un aer c\u00e2t mai intim, dar cu toate acestea sa fie discutii de fond. Am avut c\u00e2teva seri extraordinare, cum a fost cea \u00een care Marcel Iures a vorbit cu spectatorii. Din discutia cu Krystian Lupa, a carui estetica se leaga de Tadeusz Kantor, am reusit sa desprindem multe lucuri interesante. Lupa a format multi alti regizori din Polonia. Or, teatrul polonez are o traditie bogata si o estetica speciala datorate legaturilor sale cu artele vizuale. Majoritatea regizorilor din Polonia au fost artisti plastici, din care cauza teatrul lor a ramas totdeauna legat de materie, pastr\u00e2ndu-si, cu toate acestea, nota spirituala.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Bocs\u00e1rdi L\u00e1szl\u00f3 \u00een dialog cu Cristina Rusiecki Cu o \u00eent\u00e2rziere de un an, datorata crizei economice, Bienala Internationala de Teatru \u201eReflex\u201c de la Sf. Gheorghe si-a \u00eencheiat de cur\u00e2nd cea de-a doua editie. Acelasi festival serios ca si acum trei ani, aflat \u00een topul celor de la noi daca e sa judecam dupa valoarea spectacolelor.… Cite\u0219te mai mult »Daca \u00een teatru lucrurile raman doar interesante, atunci ma enerveaza<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[7584,7586,7585],"class_list":["post-11384","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-bienala-de-teatru-reflex","tag-bocsardi-laszlo","tag-teatru-la-sf-gheorghe"],"views":1252,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11384","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11384"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11384\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11384"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11384"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11384"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}