Cu siguranta, mult mai putin cunoscut contemporanilor nostri, dec\u00e2t celebrul sat Rachitele, din comuna clujeana Margau (datorita unui recent fost prim ministru al Rom\u00e2niei, nascut acolo), satul Rascruci are parte, \u00een schimb, de un prestigiu legat, mai degraba, de istoria sa culturala. Pe de o parte, este un sat care face parte din comuna Bontida, unde se afla celebrul castel B\u00e1nffy, unul dintre cele mai frumoase edificii de acest fel din Transilvania (nu \u00eent\u00e2mplator, ales de Liviu Ciulei drept platou de filmare, pentru Padurea sp\u00e2nzuratilor) \u2013 distrus, din pacate, \u00een mod intentionat, de armata germana, aflata \u00een retragere, \u00een 1944, drept razbunare pentru predarea Clujului (de catre maghiari) fara lupta, catre trupele rom\u00e2ne. Nu despre acest faimos castel (cunoscut si pentru faptul ca, \u00een prezent, serveste drept loc de scolarizare pentru cei interesati \u00een mestesugurile traditionale, sub obladuirea unui centru britanic pentru pregatirea personalului interesat \u00een aceste meserii, fapt care i-a adus un foarte r\u00e2vnit premiu Europa Nostra) vreau sa discut azi, \u00een paginile Culturii, mai ales ca este de presupus ca opera de restaurare, sustinuta, p\u00e2na la sf\u00e2rsitul lui 2008, de Ministerul Culturii, va dura mult mai mult dec\u00e2t se prefigurase initial, ca urmare a restituirii ansamblului catre Katalin Banffy, mostenitoarea ultimului conte de Losoncz, B\u00e1nffy Mikl\u00f3s (cel care fusese chiar ministru de Externe al Ungariei, \u00een guvernul condus de un alt conte de origine transilvaneana, Bethlen Istv\u00e1n, \u00een perioada 1921 \u2013 1922; daca B\u00e1nffy a fost lasat sa plece din Rom\u00e2nia, \u00een 1949, ca sa moara la Budapesta, \u00een patul lui, un an mai t\u00e2rziu, Bethlen, \u00een schimb \u2013 care se nascuse tot \u00een Rom\u00e2nia, \u00eentr-o comuna din judetul Mures \u2013 a fost asasinat la Moscova, \u00een 1946, de sovietici: probabil ca din asemenea motive se spune despre istorie ca este ingrata!), si care nu pare sa fie interesata de o foarte rapida restaurare a castelului. Oricum ar fi, important este faptul ca acolo se \u00eent\u00e2mpla ceva semnificativ pentru domeniul patrimoniului cultural din Rom\u00e2nia si ca vechiul edificiu are locul sau, bine asezat, pe harta culturala a judetului Cluj. Dar comuna Bontida mai este importanta si pentru alte lucruri, legate de patrimoniul cultural. Pe de-o parte, fara \u00eendoiala, este vorba despre conacul (pretentios numit, prin partea locului, \u201ecastel\u201c) \u00een care s-a nascut Wass Albert, conte de Czege si Szentegyed, cunoscut nu pentru calitatile sale de inginer forestier, ci pentru literatura sa profund rasista (\u00een principal, rom\u00e2nofoba) si, mai ales, pentru ca a fost condamnat la moarte, \u00een contumacie, drept criminal de razboi. Evident, cladirea nu poarta nici o vina pentru faptul ca acolo s-a nascut un criminal. Monumentul ar trebui restaurat, dar, p\u00e2na acum, nu s-a gasit nici un investitor interesat, dupa ce proprietarul de drept (Consiliul Judetean Cluj) a evacuat internatul scolar pentru copii cu deficiente mintale, gazduit acolo, p\u00e2na spre sf\u00e2rsitul secolului trecut. Nu ne ram\u00e2ne dec\u00e2t sa speram ca se va gasi cineva interesat sa scoata la lumina frumusetea micului palat din Rascruci! P\u00e2na atunci, \u00eensa, avem alte lucruri de admirat \u00een stravechea asezare clujeana (amintita \u00een documente \u00eenca din 1325!). Este vorba despre o institutie foarte vie, \u00een acest sat, somnolent, de pe valea Somesului: un muzeu.
\nC\u00e2nd luati drumul Dejului, prin Rascruci, o sa vedeti, undeva, pe st\u00e2nga, o parcare generoasa, \u00een fata unui mic restaurant si a unei case proaspat vopsite, cu o firma vizibila, \u00een maghiara, rom\u00e2na si engleza: este Muzeul si Centrul Etnografic Kall\u00f3s Zolt\u00e1n. Zoli b\u00e1csi, dupa cum \u00eel stie toata lumea, din sat, a \u00eemplinit, saptam\u00e2na trecuta, respectabila v\u00e2rsta de 86 de ani si pare sa fie la fel de pasionat, si acum, de ceea ce l-a interesat toata viata. Fara sa fi reusit sa absolve Academia de Muzica (a si fost \u00eentemnitat, pentru scurta vreme, \u00een 1958, ca multi altii, de v\u00e2rsta lui), desi, formal, a ramas doar un \u00eenvatator, Kall\u00f3s Zolt\u00e1n si-a urmat, \u00eentreaga-i viata, pasiunea de colectionar, de care pare sa se fi \u201e\u00eembolnavit\u201c cu exact sapte decenii \u00een urma, devenind un profesionist adevarat, capabil sa discute de la egal la egal (mai ales, \u00een domeniul folclorului muzical), cu cei mai buni cunoscatori ai domeniului. A avut norocul sa beneficieze de oarece avere, pe care a cheltuit-o, aproape integral, pe colectia sa, fiind, mai ales, mistuit de pasiunea pentru obiectele frumoase. Este adevarat, a reusit sa colectioneze multe ore de \u00eenregistrari sonore, publicate pe LP-uri si pe casete (deocamdata, nu si pe CD-uri), dar, \u00een pofida specializarii sale \u00een muzica, ceea ce impresioneaza, astazi, vizitatorul obisnuit, este exceptionala sa colectie etnografica.
\nDupa ce a \u00eenfiintat, la sfatul unor colegi de breasla, o fundatie care \u00eei poarta numele, \u00een 1992, Zoli b\u00e1csi a lucrat pentru zidirea unei case potrivite pentru colectia sa. Pentru prima oara, colectia lui a devenit publica \u00een 1998, dar, cu adevarat, visul i-a fost \u00eendeplinit odata cu deschiderea oficiala a muzeului, \u00een mai 2010. Doar vreo 2500 de piese sunt expuse, pentru public, \u00een vreme ce altele, \u00eenca vreo 8000, sunt depozitate. \u00cen mod evident, Kall\u00f3s, ungur fiind, a adunat, mai ales, marturii ale culturii maghiare din Rom\u00e2nia, dar nu s-a limitat, deloc, la aceasta. \u00cen colectia sa si-au aflat locul obiecte din culturile rom\u00e2nilor, sasilor, secuilor, ceangailor, landlerilor si tipterilor. Ceea ce este, cu adevarat interesant, \u00eensa, este faptul ca, \u00een realitate, colectia sa este, mai putin, una \u201eetnografica\u201c, fiind, mai ales, una \u201ede arta\u201c. \u00centr-adevar, folcloristul clujean nu a fost interesat, fundamental, dec\u00e2t de doua criterii, \u00een ceea ce priveste colectionarea pieselor: autenticitatea si frumusetea. Nu exista, \u00een colectia sa, obiect care sa nu corespunda, simultan, celor doua criterii. Din acest motiv, muzeul a avut de \u00eenfruntat si o multime de critici, din partea etnografilor profesionisti, care i-au reprosat selectivitatea excesiva \u00een alegerea pieselor si nerespectarea criteriului reprezentativitatii. Putin atins de aceste critici, Kall\u00f3s Zolt\u00e1n a fost m\u00e2ndru sa \u00eei primeasca, \u00een locuinta sa, pe G\u00f6ncz \u00c1rp\u00e1d, M\u00e1dl Ferenc si S\u00f3lyom Laszl\u00f3 (presedintii Ungariei, \u00een perioada 1990 \u2013 2010), fiind decorat de Ungaria, \u00een 1996, cu prestigiosul Premiu Kossuth. Se ocupa, \u00een continuare, de predarea dansurilor traditionale, pe o scena special amenajata, \u00een vecinatatea muzeului. Tineri (mai ales, din Ungaria, dar nu numai), vin sa \u00eenvete, de la Zoli b\u00e1csi, cum se danseaza, cu adevarat, dansurile populare\u2026
\nAscult\u00e2ndu-l pe Kall\u00f3s Zolt\u00e1n istorisind povesti de pe vremea c\u00e2nd icoana se cumpara si cu 20 de lei, din casa taranului ademenit de visurile industrializarii comuniste (si de pe c\u00e2nd lautarii mai stiau sa c\u00e2nte muzica traditionala), chiar si afl\u00e2ndu-te sub aroma de palinca din mere \u2013 servita cu generozitate \u00een micul restaurant de l\u00e2nga muzeu \u2013, este greu sa nu \u00eeti ram\u00e2na g\u00e2ndul la o \u00eentrebare pusa (asa cum mi-a fost pusa si mie) de contabilul Fundatiei, energica Nagy Ildik\u00f3: \u201eOare, cum se face ca tocmai noi, ungurii din Bontida, am ajuns sa \u00eei convingem pe toti oamenii din lumea asta, ca cea mai frumoasa muzica de joc din Transilvania este un dans rom\u00e2nesc: \u00cenv\u00e2rtita din Rascruci?\u201c. Eu, ca rom\u00e2n din Bucuresti, vrajit de frumusetea muzicii interpretate de trei tineri scoliti \u00een sat, aveam \u00een minte diverse raspunsuri legate de multiculturalitate, interculturalitate, Europa creativa, mondializare, postmodernitate, angajament civic si comunitar, aplicarea principiului libertatii de creatie si utilizarea culturii drept vector pentru dezvoltarea durabila\u2026 dar, p\u00e2na la urma, am preferat sa z\u00e2mbesc si sa tac, legan\u00e2ndu-ma \u00een iluzoria speranta a unor fonduri mai mari pentru achizitii de bunuri culturale pentru Muzeul Taranului. Macar acum, \u00een 2012, ca tot e an electoral!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Cu siguranta, mult mai putin cunoscut contemporanilor nostri, dec\u00e2t celebrul sat Rachitele, din comuna clujeana Margau (datorita unui recent fost prim ministru al Rom\u00e2niei, nascut acolo), satul Rascruci are parte, \u00een schimb, de un prestigiu legat, mai degraba, de istoria sa culturala. Pe de o parte, este un sat care face parte din comuna Bontida,… Cite\u0219te mai mult »La Rascruci<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[7583],"class_list":["post-11378","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-despre-muzee"],"views":3067,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11378","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11378"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11378\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11378"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11378"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11378"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}