{"id":11370,"date":"2012-04-05T14:14:35","date_gmt":"2012-04-05T12:14:35","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=11370"},"modified":"2012-04-05T14:15:17","modified_gmt":"2012-04-05T12:15:17","slug":"memorii-amintiri-autobiografie","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/memorii-amintiri-autobiografie\/","title":{"rendered":"Memorii, amintiri, (auto)biografie"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>J. M. Coetzee,<em> Copilarie. Scene de viata provinciala<\/em>, traducere si note de Irina Horea, Bucuresti, Editura Humanitas Fiction, 2011.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>\u201e\u00centr-un anume sens, scrisul si literatura \u00een ansamblu sunt \u00eentotdeauna dialogice, deoarece implica aducerea \u00een prim plan a tuturor vocilor \u2013 si contravocilor \u2013 pe care scriitorul le poarta \u00een sine, precum si stabilirea unui nou raport de forte \u00eentre acestea. Tine de seriozitatea fiecarui scriitor sa invoce aceste glasuri diferite, adica sa se dovedeasca \u00een stare a abandona consacrata pozitie a autorului traditional care se presupune ca stie totul despre toate personajele sale\u201c, afirma J. M. Coetzee \u00eentr-un interviu datand din anul 1992. Iar daca \u00eei citim cu atentie romanele, de la \u201eDusklands\u201c (1974) sau \u201eIn the Heart of the Country\u201c (1977), si pana la \u201eViata si vremurile lui Michael K\u201c (1983) ori \u201eDezonoare\u201c (1999), vom realiza ca scriitorul a fost si a ramas \u00eentotdeauna credincios convingerii amintite, facand din polifonia vocilor\/ contravocilor fundalul esential al tuturor textelor pe care le-a publicat. Diferitele voci alaturi de nenumaratele lor tonalitati sau intensitati devin, treptat, veritabile expresii ale caracterului personajelor, iar forma \u00eensasi pe care opera sa o adopta demonstreaza, de asemenea, intuirea implicatiilor pe care acest adevarat principiu dialogic le are \u00een proza contemporana. De aici si extraordinarul efect pe care romanele sale \u00eel au la lectura, precum si numeroasele interpretari pe care acestea le suscita, cititorul fiind silit sa devina activ, sa se implice \u00een decodificarea sensurilor textului. Dar tot de aici si ambiguitatea structurala pe care autorul stie cum sa o mentina, iar uneori sa o transforme \u00een principiu ordonator al scrierilor sale, mai cu seama a celor recente. Caci Coetzee face ca granitele (presupuse a fi cat se poate de bine si clar definite) \u00eentre textul de fictiune si cel memorialistic sa se atenueze sau chiar sa dispara, iar trilogia intitulata \u201eScene de viata provinciala\u201c demonstreaza \u00een mod evident acest fapt. Purtand subtitlul \u201eMemorii\u201c, dar fiind scrise la persoana a treia, cele trei romane, \u201eBoyhood\u201c (1997), \u201eYouth\u201c (2002) si \u201eSummertime\u201c (2009), accentueaza de la bun \u00eenceput statutul protagonistului narator, dar si multiplele semnificatii pe care adevarul faptelor si al biografiei le primeste pe masura ce tinde sa se transforme \u00een adevar estetic.<br \/>\nDe altfel, \u00eenca din romanul sau de debut, \u201eDusklands\u201c, autorul a \u00eencercat sa dea materialului narativ o tenta autobiografica, daca e sa amintim doar amanuntul ca unele dintre personajele de aici poarta numele de Coetzee. Ulterior, scriitorul (laureatul Premiului Nobel pentru Literatura pe anul 2003) a accentuat, \u00een multe luari de pozitie, importanta scriiturii confesive pentru \u00eentreaga sa creatie si, deopotriva, \u00eentelegerea autobiografiei drept un gen aparte, cu reguli diferite de cele ale fictiunii. Desigur, pe urmele marilor sai predecesori \u2013 fata de care nu a ezitat sa-si exprime profunda admiratie \u2013 Tolstoi, Dostoievski sau Rousseau, Coetzee \u00eencearca sa gaseasca, din propria sa perspectiva, cel mai potrivit raspuns la marea \u00eentrebare cu care (si) acestia s-au confruntat: si anume, cum sa spui adevarul \u00eentr-o autobiografie si cum se mai pot scrie memorii \u00een conditiile \u00een care experimentele narative domina lumea literara. Unul dintre posibilele raspunsuri \u2013 sau, mai degraba, meditatii cu privire la toate acestea \u2013 este si \u201eCopilarie\u201c, prima parte din \u201eScene de viata provinciala\u201c.<br \/>\nConsiderata de multi exegeti drept cea mai accesibila, mai directa ca mesaj si mai clara ca semnificatii dintre toate cartile lui Coetzee, \u201eCopilarie\u201c este povestea anilor de scoala ai unui baiat care locuieste \u00een orasul Worcester din Africa de Sud \u00eempreuna cu familia sa si, \u00een egala masura, istoria relatiilor adesea dificile pe care el le are cu parintii sai, a problemelor casniciei acestora urmate de mutarea la Cape Town si a \u00eencercarilor lui de copil (purtand un nume afrikaans, crescut dupa un model cultural britanic, pretins catolic dar incapabil de a se regasi cu adevarat \u00een vreuna dintre religiile practicate\/ acceptate \u00een sistemul de \u00eenvatamant) de a se adapta la noul mediu, la noua scoala si la mereu noile provocari pe care existenta \u00eentr-o lume populata atat de albi, cat si de negri i le pune \u00een fata. Sensibil si introvertit, afectuos \u00een esenta, dar lipsit de dorinta (abilitatea?) de a-si exterioriza sentimentele, protagonistul din \u201eCopilarie\u201c ne duce cu gandul la \u201ePortret al artistului \u00een tinerete\u201c, mai cu seama pentru ca avem de-a face, si \u00een textul lui Coetzee, cu o fascinatie pentru cuvinte si pentru carti desprinsa, parca, din cele mai bune pagini ale lui James Joyce. Treptat, \u00eensa, copilul devine din ce \u00een ce mai constient ca, dincolo de realitatea cartilor, realitatea existentei de zi cu zi e dura si nemiloasa, ca nedreptati sunt la tot pasul, de la scoala unde baietii sunt batuti \u00een mod sistematic si pana la organizarea statului sud african din epoca segregarii rasiale. Totul expus \u00eentr-un stil frust, lipsit de podoabele de prisos si cu o extraordinara stapanire a tuturor mijloacelor de expresie, astfel c\u00e3 unii critici au apropiat acest text de \u201eSpeak, Memory\u201c, de Vladimir Nabokov. Structura, \u00eensa, precum si subtilitatile implicate \u00een \u201eCopilarie\u201c la numeroase niveluri dau impresia ca sunt desprinse din apanajul prozei de cea mai buna calitate mai degraba decat din acela al unei simple scrieri memorialistice \u2013 domeniu \u00een care pericolul cel mai des \u00eentalnit este caderea \u00een hagiografie&#8230; Dar Coetzee stie cum sa-l evite, \u00een ciuda cronologiei pe care o respecta si \u00een ciuda sinceritatii pe care o accentueaza \u2013 utilizand, pentru a ajunge la un rezultat cu adevarat remarcabil, persoana a treia (\u00een \u201eCopilarie\u201c, John este \u201eel\u201c, nu \u201eeu\u201c). Cititorului i se ofera, astfel, necesara perspectiva, iar autorul \u00eesi da ocazia de a se bucura de beneficiile distantei narative, a \u00eendepartarii, fie ea si una aparenta, de subiectul narator. Efectul cel mai evident este libertatea pe care cititorul o are, \u00een acest fel, de a evalua totul si de a medita singur asupra faptelor si \u00eentamplarilor relatate, dovada ca nici macar memoriile nu trebuie sa mai fie expresia sinceritatii autorului, ci sa se constituie \u00eentr-o opera literara de sine statatoare.<br \/>\nProtagonistul se considera \u201ea avea inima \u00eempietrita\u201c, acesta e pacatul pentru care se acuza cel mai des. \u00cen plus, nu ezita sa ascunda, \u00een anumite situatii, adevarul fata de mama sa, pe care, de fapt, o iubeste (parintele adesea detestat si \u00eenca si mai adesea absent fiind tatal), sa minta, deci, \u00een mijlocul unei lumi \u00een care minciuna si ipocrizia fusesera ridicate la rangul de politica de stat, sa se arate lipsit de mila \u2013 chiar si fata de sine, mai ales fata de sine. (\u201eIubirea ei oarba, coplesitoare, capabila de atata\u00a0 jertfa de sine \u00eel tulbura. Ar vrea ca ea sa nu-l iubeasca atata. Ea \u00eel iubeste total, prin urmare si el trebuie s-o iubeasca total, asta-i logica pe care ea i-o impune. Nu va fi niciodata \u00een stare sa-i \u00eentoarca toata iubirea pe care o revarsa asupra lui. Gandul la o viata \u00eentreaga \u00eendatorata iubirii \u00eel zapaceste. (&#8230;) Iubire. Asta este iubirea, aceasta cusca \u00een care se zbate, se \u00eenvarteste ca un biet babuin dezordonat.\u201c) Dar, cu toate acestea, reuseste sa nu se \u00eensele niciodata pe el \u00eensusi, sa nu se autoiluzioneze si sa nu se tradeze. Perspectiva pe care, cel putin formal, o adopta Coetzee este aparent limitata, determinata fiind de o relatare la persoana a treia, la fel cum procedase, \u00een paranteza fie spus, conationalul sau Damon Galgut, \u00een \u201eIn a Strange Room\u201c, dar mijloacele pe care Coetzee stie sa le orchestreze perfect dau discursului o substanta si o profunzime remarcabile. Caci, daca, de pilda, \u00een \u201eDusklands\u201c sau \u201eIn the Heart of the Country\u201c, autorul utiliza naratiunea la persoana \u00eentai pentru a facilita cunoasterea cat mai buna a protagonistilor de catre cititor, recursul facut, \u00een \u201eCopilarie\u201c, la persoana a treia subliniaza ca John devine, pe parcurs, mai degraba expresia unui discurs biografic decat strict autobiografic. Singuratatea si \u00eenstrainarea pe care micul erou le traieste se dovedesc, astfel, a fi cu atat mai acut prezentate si exprimate, cu cat perspectiva nou dobandita \u00een acest fel da senzatia ca ramane exterioara tocmai pentru a exprima realitatile cele mai intime ale fiintei. Prin urmare, subtextual, cititorul intuieste care e \u00eentrebarea fundamentala pe care si-o pune la infinit John (numit \u00eentotdeauna astfel de ceilalti, niciodata de el \u00eensusi!): nu atat \u201eCine sunt eu?\u201c, ci, cadrul de desfasurare fiind Africa de Sud, \u201eCine sunt eu daca ei sunt astfel?\u201c Caci inechitatea mentinuta \u00een sistemul de \u00eenvatamant, umilintele la care erau supusi cei de culoare, precum si interpretarea istoriei \u00een functie de interesele politice \u00eel determina pe copilul aflat pe drumul spre adolescenta nu doar sa nu (mai) poata stabili o reala comunicare cu colegii sai ori cu cei care, cel putin teoretic, ar trebui sa-i fie apropiati (rude, vecini, cunoscuti), ci chiar, \u00een anumite puncte, sa nu se mai recunoasca pe sine, alienarea experimentata de acesta fiind oarecum similara, \u00een unele situatii, cu aceea a personajelor lui Samuel Beckett.<br \/>\n\u00cen \u201eCopilarie\u201c, Coetzee nu exploreaza pana la capat doar eul unui protagonist cu care se identifica, fie si partial ori temporar, prin chiar subtitlul pe care \u00eel alege pentru aceasta carte, ci nutreste speranta de a-si ajuta cititorii (mai ales pe aceia din Africa de Sud) sa se cunoasca pe ei \u00eensisi; cu adevarat si dincolo de aparente. \u00centrebarea cheie devine, deci, spre finalul \u201eCopilariei\u201c, nu doar \u201eCine sunt eu?\u201c (respectiv \u201eCine este el?\u201c), ci mai degraba \u201eCine cred cei din jurul sau ca este el, uitand sa se \u00eentrebe cine sunt ei \u00eensisi?\u201c&#8230; Structura narativa \u00eesi accentueaza polifonia si \u00eesi privilegiaza vocile ori contravocile esentiale mai ales \u00een ultimele pagini, marea tema a cartii devenind, daca privim lucrurile din aceasta perspectiva, adevarul si dificilul drum pe care oricine trebuie sa-l urmeze \u2013 sa-l caute \u2013 pentru a afla cine este \u00een spatele mastilor sociale, dincolo de statutul material si, fara \u00eendoiala, mai cu seama dincolo de alb sau negru. Astfel ca, intuirea de catre protagonist a vocatiei sale si a importantei cuvantului scris nu e deloc \u00eentamplatoare, finalul cartii trimitand din nou la \u201ePortretul\u201c lui Joyce, dar si, tangential si oblic, la proustianul Marcel din \u201e\u00cen cautarea timpului pierdut\u201c, cel care \u00eesi descoperea vocatia artistica, la fel cum si John va intui ca \u00een pasiunea lui pentru cuvinte se afla cel putin unele dintre raspunsurile la marile \u00eentrebari care-l framanta: \u201eCum va tine el \u00een capul lui toate cartile, toti oamenii, toate povestile? Si, daca el nu-si va aminti de ele, cine altcineva \u00eesi va aminti?\u201c<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>J. M. Coetzee, Copilarie. Scene de viata provinciala, traducere si note de Irina Horea, Bucuresti, Editura Humanitas Fiction, 2011. &nbsp; \u201e\u00centr-un anume sens, scrisul si literatura \u00een ansamblu sunt \u00eentotdeauna dialogice, deoarece implica aducerea \u00een prim plan a tuturor vocilor \u2013 si contravocilor \u2013 pe care scriitorul le poarta \u00een sine, precum si stabilirea unui&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/memorii-amintiri-autobiografie\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Memorii, amintiri, (auto)biografie<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[7581,3975,7582],"class_list":["post-11370","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-copilarie","tag-j-m-coetzee","tag-scriitori-de-azi-proza"],"views":1716,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11370","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11370"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11370\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11370"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11370"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11370"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}