{"id":11367,"date":"2012-04-05T14:12:53","date_gmt":"2012-04-05T12:12:53","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=11367"},"modified":"2012-04-05T14:13:06","modified_gmt":"2012-04-05T12:13:06","slug":"gaudi-sau-estetica-tacerii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/gaudi-sau-estetica-tacerii\/","title":{"rendered":"Gaud\u00ed sau estetica tacerii"},"content":{"rendered":"

\u201eFrumusetea reprezinta \u00eencununarea adevarului, iar, cum arta este frumusete, \u00eenseamna ca nu exista arta fara adevar.\u201c<\/em> (Antoni Gaud\u00ed)<\/strong><\/p>\n

Una dintre problemele care apar \u00een valorizarea estetica a oricarei opere de arta este subiectivitatea perceptiei noastre. Ceea ce Kant numeste judecati apriorice si ceea ce fiecare dintre noi aplica, adesea, \u00eentr-un sens care nu are nimic de-a face cu critica de arta sunt elemente din care e posibil oric\u00e2nd sa construim sofisme. \u201eArta este o minciuna care ne spune \u00eentotdeauna adevarul\u201c ar putea fi corolarul unei anumite modalitati de a judeca frumusetea, lipsindu-ne, astfel, de posibilitatea de a stabili o judecata de valoare unica si definitiva asupra canonului frumusetii unei opere. E imposibil sa judecam dupa aceleasi criterii o conserva de supa Campbell realizata de Andy Warhol si \u201eNasterea lui Venus\u201c de Botticelli.
\n\u00cen plus, sensibilitatea personala e un conglomerat de idei, experiente, gusturi, prejudecati, valorizari si viziuni specifice ale lumii \u2013 din care nu putem exclude nici datele reprezentate de pura fiziologie, de functionarea sistemului glandular sau hormonal \u2013, care ne \u00eempiedica sa stabilim \u00eentotdeauna un set de criterii obiective prin excelenta; sub influenta unui relativism senzorial extrem, am putea chiar spune ca e imposibil sa fundamentam o estetica \u00een absenta elementelor subiective. Desigur, putem recunoaste ambianta sacrului chiar prin intentia declarata a unor opere artistice. Edificiile construite cu scopul de a spori sau de a \u00eentari credinta crestina, pentru a ilustra sacralitatea anumitor repere spirituale sau pentru a transmite \u00eenvatatura unei anumite doctrine poarta \u00een ele, prin chiar acest fapt, semnul transcendentei ce defineste aspectele spirituale ale existentei. Nu trebuie sa uitam nici ca, \u00een anumite epoci, mare parte din arta produsa sub regimurile totalitare interbelice (1917-1940) avea un sens oarecum asemanator, desi \u00eendreptat \u00eentr-o alta directie: Statul era \u00eenlocuitorul ideii de Dumnezeu.
\nArhitectura religioasa ne permite sa recunoastem, fara urma de \u00eendoiala, forma \u00een care frumosul si sublimul se \u00eentrupeaza si reprezinta unul dintre momentele \u00een care estetica dob\u00e2ndeste, dincolo de frumusetea sa implicita, statutul de spiritualitate si de transcendenta. Arta religioasa sintetizeaza idealul grec al unitatii dintre bine, frumos si adevar.
\nUna dintre senzatiile cele mai puternice pe care o are cel ce se afla \u00een fata si \u00eenauntrul Templului Ispasirii din Catedrala Sagrada Familia din Barcelona este aceea de a fi martorul unui spatiu prin excelenta sacru, unde tacerea se presimte \u00een si se nutreste din maiestatea formelor arhitecturale. Este o caracteristica de baza a poeticii spatiului sacru aceea de a permite contemplarea si introspectia: tacerea esentiala la care privitorul participa, astfel, fie si numai pentru o clipa, e tacerea absolutului. Cu toate ca e dificil sa exprimi senzatiile personale \u00een fata unei opere de at\u00e2t de mari dimensiuni, emotia este o componenta de care nu se poate face abstractie \u00een ceea ce priveste evaluarea unui fapt estetic. Caci cea care determina viziunea estetica este tocmai emotia.
\n\u00cen \u201eMisterul catedralelor\u201c de Fulcanelli (pseudonim al unui alchimist necunoscut) se explica limbajul secret al pietrei. Catedralele sunt carti deschise, pline de mesaje secrete pe care doar cunoasterea profunda a simbolisticii sacre le poate revela. Iar aici nu \u00eentelegem, desigur, prin sacru exclusiv domeniul crestinismului: caci mare parte a limbajului ermetic al alchimiei se regaseste \u00een majoritatea marilor catedrale europene. Si nu doar ca limbaj exprimat \u00een imagini ori relicve, ci si ca aspect c\u00e2t se poate de tangibil. Culoarea vitraliilor si \u00eentregul ritual care \u00eensotea modelarea metalului din care erau confectionate clopotele catedralelor gotice sunt detalii mai putin cunoscute, dar aflate \u00een str\u00e2nsa relatie cu vechile practici alchimice.
\nDesi liturghia catolica este cea care repeta, ritualic si sacral, actul creatiei originare plasate \u00een acel mitic illo tempore, spatiul de cult este cel care confera sacralitate \u00een adevaratul sens al cuv\u00e2ntului si care, \u00een acest fel, reuseste sa aboleasca timpul profan. Delimitarea spatiului sacru, ne aminteste Mircea Eliade, este cea care se opune \u00een egala masura timpului. Dincolo de aceste granite, reapare timpul linear, profan. \u00cen interiorul sau se adoposteste timpul sacru care ne trimite mereu, simbolic, la momentul \u00eensusi al Creatiei. Repetarea ritualica a euharistiei reprezinta renasterea periodica a fiintei noastre cazute \u00een timp. Presimtirea eternitatii poate avea loc doar \u00een cadrul sacralitatii incintei sacre.
\nToate acestea \u00eei erau perfect cunoscute lui Antoni Gaud\u00ed (1852-1926), cel care, \u00een plus, a inclus \u00een profunda sa viziune religioasa o complexa morfologie organica ce pare a da viata \u00eentregii sale creatii. Astfel, viata este elementul care caracterizeaza, de la bun \u00eenceput, conceptul arhitectonic al Catedralei Sagrada Familia. Nu e, deci, deloc neobisnuit sa gasim pe una dintre fatade un ansamblu sculptural reprezent\u00e2nd urcarea la Cer a Fecioarei alaturi de Arborele Vietii. Aceste reprezentari ale arborilor vietii au fost dintotdeauna imagini recurente \u00een majoritatea culturilor si religiilor: din Egipt sau China si p\u00e2na la populatiile mixteco-zapotecilor ori la neamurile din Oceania. Confirmarea Fecioarei mame a lui Iisus (mater = materia) \u00een calitate de stap\u00e2na a \u00eentregii creatii este o alegorie metafizica ce face ca acele doua lumi, cea terestra si cea celesta, sa se \u00eent\u00e2lneasca si, de asemenea, ne dezvaluie sensurile propriei noastre conditii de copii ai Domnului.
\nRealizarea artistica exterioara, cu toate nenumaratele sale detalii, pare asemenea frunzelor unui arbore aparut din chiar materia pietrei. \u00centrebarea daca arta imita natura sau dimpotriva, daca natura imita arta este lipsita de sens \u00een fata acestei opere, dar si \u00een ceea ce priveste viziunea estetica a lui Gaud\u00ed: ambele se unesc si colaboreaza pentru a exprima marele cod al Creatiei. Artistul descopera afinitati si vasele comunicante ale materiei si le organizeaza pe toate \u00een cadrul unei sinteze ce reproduce nivelurile diverse ale lumii. Structura, textura si simetria arborescenta a turnurilor Catedralei Sagrada Familia ne pun deodata \u00een fata unui mister ce se reveleaza: posibila renastere spirituala se afla \u00een \u00eensasi natura \u00eenconjuratoare, cea care ne face constienti de propria noastra conditie umana imperfecta. Nevoia de iubire este \u00eennascuta fiintei si existentei umane si, de aceea, frumusetea sacrului poate fi reprezentata \u00een conformitate cu canoanele inovatoare ale artei. Nu doar frumosul poate avea o finalitate contemplativa exclusiv, ci frumusetea \u00eensasi poate fi o treapta menita a ne conduce catre accesul la \u00eentelegerea deplina a transcendentei fiintei, catre un stadiu superior de comuniune cu absolutul.
\nPrin intermediul registrului simbolic, arhitectura Catedralei Sagrada Familia vizeaza, de asemenea, modul \u00een care fiinta umana \u00eentelege sacrul. Cele optsprezece turnuri simbolizeaza imaginea celor doisprezece apostoli, a celor patru Evanghelii, a Fecioarei Maria si a lui Iisus Hristos. Planul ansamblului implica trei nave, pentru a corespunde, \u00een acest fel, organizarii spatiale a catedralelor medievale, unde simbolul ternar este imaginea trinitatii primordiale. Credinciosul care priveste din exterior edificiul \u00eesi poate, deci, aminti datele esentiale ale nasterii, mortii si \u00eenvierii lui Hristos si, proced\u00e2nd astfel, actualizeaza mereu aceste momente semnificative la nivel interior. Avem de-a face, asadar, cu o excelenta opera pedagogica durata \u00een piatra si care nu se serveste de cuvintele scrise, ci doar de adevarul imaginilor. La fel ca \u00een cazul marilor catedrale ale Evului Mediu, aflat \u00een fata acestei constructii, fiecare credincios poate percepe \u00een mod c\u00e2t se poate de direct si de exact mesajul \u00cenvierii, dar si al martiriului lui Iisus-omul.
\n\u00cen plus, porticul Credintei, cel al Sperantei si cel al Milei (cele trei virtuti teologale) indica drumul ce trebuie urmat pentru a cunoaste si pentru a asimila (nu fara ajutorul Ratiunii) misiunea crestinismului. Si subliniaza \u00eenca ceva: ca drumul autentic al desav\u00e2rsirii de sine este numai si numai acesta, cel bazat pe virtutile crestine. Arta devine, deci, un vehicul de transmitere a adevarului revelat, ca ilustrare a misterelor fundamentale si \u00een prezenta deplina a Fiintei. Ontologia, epistemologia, teologia si logica trascendenta si spirituala se \u00eent\u00e2lnesc, astfel, drept singura cale de cunoastere \u00eentinsa de-a lungul fiecarui portic si fatada a catedralei g\u00e2ndite si proiectate de Gaud\u00ed.
\nNumerele sunt si ele parte integranta a simbologiei arhitectonice. Atrage atentia un patrat magic \u2013 plasat pe fatada Patimilor, nu departe de scena sarutului lui Iuda si desav\u00e2rsit de arhitectul Subirachs \u2013 ale carui cifre dau suma de 33 (v\u00e2rsta lui Hristos) \u00een orice directie, inclusiv pe fiecare din cele patru laturi. Se spune ca ar exista nu mai putin de 310 posibilitati de a ajunge la acest rezultat. Multi filosofi, de la Pitagora si p\u00e2na la Athanasius Kircher sau de la Wittgenstein la G\u00f6del, au vorbit despre perfectiunea imanenta a numarului, \u00eenteleasa drept semn evident al frumusetii sale. Trebuie sa observam si amanuntul ca, printre cele 16 numere, nu apar 12 si 16, \u00eensa se repeta 10 si 14.
\n1\u00a0\u00a0\u00a0 14\u00a0\u00a0\u00a0 14\u00a0\u00a0\u00a0 4
\n11\u00a0\u00a0\u00a0 7\u00a0\u00a0\u00a0 6\u00a0\u00a0\u00a0 9
\n8\u00a0\u00a0\u00a0 10\u00a0\u00a0\u00a0 10\u00a0\u00a0\u00a0 5
\n13\u00a0\u00a0\u00a0 2\u00a0\u00a0\u00a0 3\u00a0\u00a0\u00a0 15
\nModelul anterior ne aminteste de lucrarea lui D\u00fcrer, intitulata \u201eMelancolia\u201c, \u00eensa \u00een aceasta suma este 34, neexist\u00e2nd niciun numar care sa se repete. \u00cen plus, numerele plasate \u00een partea centrala, pe r\u00e2ndul de jos, formeaza anul \u00een care autorul a definitivat aceasta opera: 1514.
\n16\u00a0\u00a0\u00a0 3\u00a0\u00a0\u00a0 2\u00a0\u00a0\u00a0 13
\n5\u00a0\u00a0\u00a0 10\u00a0\u00a0\u00a0 11\u00a0\u00a0\u00a0 8
\n9\u00a0\u00a0\u00a0 6\u00a0\u00a0\u00a0 7\u00a0\u00a0\u00a0 12
\n4\u00a0\u00a0\u00a0 15\u00a0\u00a0\u00a0 14\u00a0\u00a0\u00a0 1
\nUn efect asemanator ofera privitorului si unele ansambluri sculpturale realizate dupa moartea autorului. \u00cen cel intitulat \u201eVer\u00f3nica\u201c, este reprezentat Gaud\u00ed \u00eensusi. Este vorba despre niste figuri av\u00e2nd contururi accentuat geometrice, care ne amintesc oarecum de estetica rece a realismului socialist. Sunt efigii caracterizate de o severitate extrema si av\u00e2nd un abia simtit accent uman care contrazice sensul global pe care artistul a dorit sa-l confere ansamblului. Pe de alta parte, Gaud\u00ed s-a inspirat din contururile subtile si din liniile curbe ce caracterizeaza vegetatia terestra si acvatica. Structura cilindrica a unor specii de cactusi sau textura aparte a unor corali par a fi incluse \u00een complicatul plan al acestei uluitoare constructii neterminate, care ar putea fi desav\u00e2rsita p\u00e2na \u00een anul 2026, centenarul mortii marelui sau creator.
\n\u00cen Antichitate, nu se considera ca operele artistice apartin unui anumit autor. Ideea (imaginea) artistului ca autor al operei apare t\u00e2rziu \u00een istoria culturii. Abia \u00een Renastere s-a impus ideea individului ca autor. \u00cen Evul Mediu era recunoscuta doar posibilitatea ca o colectivitate anonima sa fie iluminata de harul divin si, astfel, sa devina capabila a ridica un monument, o m\u00e2nastire sau un castel, fara a fi, \u00eensa, simtita necesitatea sublinierii vreunei autoritati artistice individuale. Esentiala era opera \u00een sine: autorul ei era, \u00eensa, un simplu intermediar. Creatia lui Gaud\u00ed, data fiind complexitatea sa, a beneficiat \u00een egala masura de efortul si talentul mai multor generatii pentru a fi desav\u00e2rsita. Si, \u00een ciuda dificultatilor tehnice pe care le implica o opera de asemenea dimensiuni, finalitatea sa ca expresie a unui veritabil centru de pelerinaj si obiect de cult este \u00een afara oricarei \u00eendoieli. \u00cen plus, nu trebuie sa pierdem din vedere ca strania sa frumusete arhitecturala o \u00eenfatiseaza drept model c\u00e2t se poate de actual pentru constructiile ecleziastice, diferentiindu-se, \u00eensa, \u00een mod fundamental de arhitectura monastica. Bernardo de Claraval a fost cel care a intuit baza comuna a ambelor modele: constructiile ecleziastice trebuia sa includa toate formele de pictura si de podoabe exterioare menite a face sa sporeasca sentimentul religios al credinciosilor, \u00een vreme ce elementul definitoriu al incintelor monastice era capacitatea lor de a se folosi de toate acestea pentru evitarea distractiilor care ar fi \u00eempiedicat eliberarea sufletului. Cu bolti joase, doar c\u00e2teva raze de lumina le aminteau calugarilor de necesitatea iluminarii interioare prin intermediul stralucirii spiritului.
\nCatalanul Eugenio D’Ors (1881-1954) a stabilit, \u00een \u201eStiinta culturii\u201c, ca istoria artei se poate defini ca alternanta \u00eentre clasic si baroc. Opera lui Gaud\u00ed ar putea foarte bine sa fie pusa sub semnul unui neobaroc organic, foarte \u00eencarcat si \u00eempodobit cu numeroase ornamente. \u00censa secretul sau se vadeste \u00een aceea ca \u00een centrul operei, \u00een egala masura ca si \u00een \u00eensasi substanta acesteia, descoperim tacerea profunda si primordiala a originilor. Arta este nostalgia acestei taceri. \u00a0\u00a0\u00a0 n<\/p>\n

(Traducere din spaniol\u00e3 <\/strong><\/em>
\nde Rodica Grigore)<\/strong><\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u201eFrumusetea reprezinta \u00eencununarea adevarului, iar, cum arta este frumusete, \u00eenseamna ca nu exista arta fara adevar.\u201c (Antoni Gaud\u00ed) Una dintre problemele care apar \u00een valorizarea estetica a oricarei opere de arta este subiectivitatea perceptiei noastre. Ceea ce Kant numeste judecati apriorice si ceea ce fiecare dintre noi aplica, adesea, \u00eentr-un sens care nu are nimic… Cite\u0219te mai mult »Gaud\u00ed sau estetica tacerii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[7580,7578,7579],"class_list":["post-11367","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-arta-religioasa","tag-arhitectura-religioasa","tag-gaudi"],"views":1977,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11367","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11367"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11367\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11367"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11367"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11367"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}