{"id":11364,"date":"2012-04-05T14:10:40","date_gmt":"2012-04-05T12:10:40","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=11364"},"modified":"2012-04-05T14:10:52","modified_gmt":"2012-04-05T12:10:52","slug":"pro-si-contra-eliade","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/pro-si-contra-eliade\/","title":{"rendered":"Pro si contra Eliade"},"content":{"rendered":"

Astfel se intituleaza cel mai \u00eentins capitol, 120 de pagini, din volumul \u201eFost-a Eliade necredincios?\u201c, alcatuit de Mircea Handoca, la care m-am referit si \u00een precedentele doua foiletoane. El e de un deosebit interes pentru cine vrea sa cunoasca mai bine traiectoria unui mare destin \u00eentr-un secol nebun, dar si dincoace de el, \u00eentr-o postumitate nelipsita de glorie, dar si \u201ebatuta\u201c de v\u00e2nturi potrivnice, cea a lui Mircea Eliade. Parcurg\u00e2ndu-l, cititorul are o imagine sintetica a modului cum a fost si este reflectata figura acestei mari personalitati \u00een publicistica rom\u00e2neasca si straina. Retrospectiva \u00eentreprinsa de biobibliograful lui Eliade constituie raspunsul la solicitarea unor \u201etineri eliadesti\u201c care l-au rugat pe Mircea Handoca \u201esa prezinte \u00een rezumat \u2013 cu extrase \u2013 cele mai importante articole pro si contra\u201c lui Eliade. Temele privesc deopotriva opera si biografia acestuia. Eminamente polemic, explicit si implicit, \u201erezumatul\u201c este edificator, at\u00e2t c\u00e2t poate fi un rezumat, \u00een ceea ce priveste receptarea operei stiintifice si literare a lui Mircea Eliade. Un subiect obsedant ram\u00e2ne, \u00eensa, trecutul celui care a fost considerat liderul unei generatii de straluciti intelectuali si a ramas ca atare \u00een istoria culturii noastre.<\/strong><\/em>
\nAproape ca ne-am obisnuit, din pacate, cu un portret fals al lui Eliade, \u00een primul r\u00e2nd din cauza deformarilor, a cliseelor din care unii nu mai pot iesi, a lipsei de informare corecta, a refuzului de a analiza faptele sine ira et studio si nu o data din motive obscure. Exista autori at\u00e2t de \u00eencremeniti \u00een niste clisee aberante, at\u00e2t de iresposabili \u00een emiterea unor \u201ejudecati\u201c si enunturi total nefondate, carora nu-ti mai ram\u00e2ne dec\u00e2t sa le spui, cu vorbele regretatului Mircea Iorgulescu, adresate unei autoare a unei carti pline de calomnii la adresa lui Eliade, dar nu numai a lui, ca nu-i mai poti crede nici macar atunci c\u00e2nd afirma ca Parisul este capitala Frantei\u2026 Din fericire, comentariile bine documentate si aplicate la text, obiective, bazate pe marturia revelatoare, riguros argumentate sunt totusi preponderente, asa cum o atesta si retrospectiva lui Mircea Handoca. Critici, istorici ai culturii, eseisti, rom\u00e2ni si straini, din toate generatiile, traseaza portretul real sau macar credibil al savantului si scriitorului, al profesorului si publicistului Mircea Eliade. \u201eRezumatul\u201c alcatuit de Mircea Handoca cuprinde ample extrase din texte semnate de nume prestigioase. Extrasele, c\u00e2t se poate de edificatoare, creeaza impresia unui symposion, a unei dezbateri, \u00een care discursurile se rostesc calm, echilibrat sau mai vehement, opiniile fiind diferite, iar uneori, mai ales c\u00e2nd \u00een discutie sunt omul Eliade si biografia sa, antinomice.
\n\u00cen 2002, la aparitia editiei \u00een limba engleza a \u201eJurnalului\u201c lui Mihail Sebastian, Andrei Codrescu, se\u2026 despartea mai mult sau mai putin cordial de Mircea Eliade. Sigur, hotar\u00e2rea lui Codrescu nu e de natura sa ne zguduie, sa produca vreun cutremur de grad \u00eenalt \u00een constiinta lumii culturale. \u00cen paranteza fie spus, astfel de \u201edespartiri\u201c sunt usor ridicole. \u00cenainte de toate, pentru a te desparti de un mare spirit, precum, de pilda, Constantin Noica de Goethe, presupune sa te fi aflat \u201e\u00eempreuna\u201c cu el, vreau sa zic \u00eentr-o profunda comunicare si chiar comuniune cu el. Altfel, risti sa fii \u00eentrebat, tot \u00een maniera lui Noica: dar cine te crezi dumneata, domnule?! De ce o evoc totusi tocmai pe cea a lui Andrei Codrescu de celebrul savant rom\u00e2n? Nu at\u00e2t fiindca i-as conferi, repet, o semnificatie aparte fata de alte \u201edespartiri\u201c de acelasi tip, declarate cu emfaza. Ci mai mult pentru ca la momentul dezvaluirii ei \u00eentr-un articol din \u201eDilema\u201c a fost \u00eent\u00e2mpinata de o exemplara, \u00een mai multe sensuri, punere la punct din partea lui C. Stanescu \u00een \u201eAdevarul literar si artistic\u201c. E de precizat ca ne aflam atunci \u00eentr-o perioada \u00een care \u201eJurnalul\u201c lui Mihail Sebastian, autentic eveniment editorial cu multiple ecouri, poate cea mai importanta opera a celui ce scrisese \u201eDe doua mii de ani\u201c, romanul-jurnal binecunoscut, prefatat de Nae Ionescu, ocupa prim-planul publicisticii de la noi si din alte spatii culturale, fiind \u00eensa supralicitat uneori din perspective ce riscau sa \u00eentunece adevaratele virtuti ale scrierii, nu putine. \u00centre altele, Andrei Codrescu observa: \u201eSebastian descrie, cu detalii cutremuratoare \u00abrinocerizarea\u00bb prietenilor sai intelectuali sedusi de fascism. Dar nici una dintre aceste transformari nu a fost at\u00e2t de uimitoare ca aceea a lui Eliade. Afilierea lui Mircea Eliade la fascism nu a fost doar un flirt\u2026 Eliade nu a fost doar un simplu radical de duminica. El a fost un membru activ al Garzii de Fier pro-naziste\u201c. Apoi, Codrescu \u00eei reproseaza istoricului religiilor ca \u201enu a scris nimic prin care sa arate ca \u00eesi regreta trecutul fascist, \u00een contrast izbitor cu un alt erou al vremurilor mele de \u00eenceput, filozoful rom\u00e2no-francez E.M. Cioran, care declarase ca simpatiile sale pentru Garda de Fier au fost o greseala \u00eengrozitoare\u201c. A.C. face si o scurta caracterizare a filozofiei lui Eliade care ar fi \u201ecu lustrul sau \u00abstiintific\u00bb, o evidenta recuperare nietzscheana a religiilor pag\u00e2ne si a culturilor extatice. \u00centr-o forma nerafinata, astfel de idei mistico-mitice pag\u00e2ne erau parte integranta a ideologiei national-socialiste oficiale\u201c. \u00cen fine, autorul articolului din \u201eDilema\u201c atragea atentia asupra consecintelor nefaste ce pot decurge din \u201eidolatrizarea necritica a intelectualilor interbelici\u201c, exprim\u00e2ndu-si totodata speranta ca \u201eJurnalul\u201c lui Sebastian \u201eva avea un efect umanizant si asupra celor care, din ignoranta sau nesimtire, \u00eesi permit sa celebreze pe fata monstri precum Ion Antonescu\u201c.
\n\u00centr-un stil de o remarcabila stringenta, criticul si eseistul C. Stanescu semnala \u00een textul lui Andrei Codrescu grave lacune de informatie, afirmatii cel putin hazardate, dar de fapt mincinoase, intolerabile improprietati de limbaj si, inclusiv, de logica. Criticul scria ca A.C. \u201ese poate desparti de Eliade c\u00e2t pofteste, dar nu cu pretul unor informatii inexacte, rodul explicabilei stari emotionale din \u00abJurnalul\u00bb lui Sebastian transferata asupra cititorului sau\u201c, \u00eentre care aceea ca Eliade ar fi fost \u201emembru activ\u201c al Garzii de Fier si antisemit, c\u00e2nd \u00een realitate marele savant rom\u00e2n a fost doar simpatizant \u201elegionar\u201c si nationalist, iar nationalist nu \u00eenseamna nicidecum antisemist sau rasist. C. Stanescu constata ca A.C. nu are proprietatea termenilor; foloseste gresit cuv\u00e2ntul \u201elustru\u201c sau mai sus citata sintagma \u201eidolatrizare necritica\u201c. Or, explica semnatarul articolului din \u201eAdevarul literar si artistic\u201c, seria 1990-2005: \u201e\u00abIdolatrizarea\u00bb n-are cum fi \u00abcritica\u00bb, iar daca admitem \u00abnecritica\u00bb instauram o contradictie \u00een termeni\u2026\u201c Dar, fireste, dincolo de forma, trebuie avute \u00een vedere faptele, iar acestea nu justifica deloc \u201e\u00eengrijorarea\u201c ce l-a cuprins pe A. Codrescu, caruia C. Stanescu \u00eei reaminteste ca sunt numeroase studiile si luarile de pozitie \u2013 precum cele apartin\u00e2nd lui Z. Ornea, Martei Petreu sau lui Adrian Marino \u2013 privind extrema dreapta din Rom\u00e2nia si trecutul unor intelectuali de frunte care au simpatizat cu ea. Criticul conchidea tot cu o avertizare, ca si preopinentul sau, dar nu insolenta ca aceea, ci doar nelipsita de o fina ironie: \u201eLegitima si necesara din unghi personal, \u00abdespartirea\u00bb de Mircea Eliade nu trebuie sa \u00eempovareze mostenirea acestuia cu \u00eengrijorari excesive\u201c.
\nInspirata ideea \u201etinerilor eliadesti\u201c de a-i sugera lui Mircea Handoca sa introduca \u00een carte substantialul capitol care cuprinde si aceasta polemica, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t ea apartine unor tineri care, presupun, vor sa cunoasca adevarul si numai adevarul privind istoria si cultura rom\u00e2neasca, liberi de resentimente si idiosincrazii, de etichetari si clisee.
\nVolumul \u201eFost-a Eliade necredincios?\u201c \u2013 titlu, observ acum, prea restrictiv si oarecum nerelevant privind continutul mult mai variat si mai dens al cartii \u2013 este, dincolo de patetismul unor comentarii, generat de pasiunea cercetarii si devotiunea fata de tot ce tine de scrisul si personalitatea \u201eeroului meu preferat\u201c, cum \u00eel numeste Mircea Handoca pe Eliade, dincolo de unele pledoarii\u2026 pro domo, \u00eenca o oglinda a receptarii (si editarii) operei ilustrului savant rom\u00e2n, dar si a transformarii unei biografii \u00eentr-un mare destin.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Astfel se intituleaza cel mai \u00eentins capitol, 120 de pagini, din volumul \u201eFost-a Eliade necredincios?\u201c, alcatuit de Mircea Handoca, la care m-am referit si \u00een precedentele doua foiletoane. El e de un deosebit interes pentru cine vrea sa cunoasca mai bine traiectoria unui mare destin \u00eentr-un secol nebun, dar si dincoace de el, \u00eentr-o postumitate… Cite\u0219te mai mult »Pro si contra Eliade<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[7524,2559,7476],"class_list":["post-11364","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-fost-a-eliade-necredincios","tag-mircea-eliade","tag-mircea-handoca"],"views":2834,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11364","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11364"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11364\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11364"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11364"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11364"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}