{"id":11352,"date":"2012-04-05T13:59:27","date_gmt":"2012-04-05T11:59:27","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=11352"},"modified":"2012-04-05T13:59:54","modified_gmt":"2012-04-05T11:59:54","slug":"tortura-si-euharistie","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/tortura-si-euharistie\/","title":{"rendered":"Tortura si Euharistie"},"content":{"rendered":"

\u201eDaca Dumnezeu nu schimba lumea, lumea nu se va schimba\u201c<\/strong>
\nW. Cavanaugh<\/strong><\/em><\/p>\n

\u00cen \u00eencercarea de a se opune teoriilor secularizarii, g\u00e2nditorii crestini \u00eencearca sa realizeze un proces invers \u2013 reg\u00e2ndirea modernitatii si, \u00een special, a manierei de a concepe statul nascuta \u00een modernitate. Ating\u00e2nd problemele relatiei dintre biseric\u00e3 si stat sau, mai frumos spus, \u00eentre spiritual si temporal, abordarile contemporane leaga teoria politica de teologia politica.
\n\u00cen cadrul acestui proiect se situeaza si conferinta lui William Cavanaugh (1), \u201eImagin\u00e2nd corpul lui Hristos: eccleziologie euharistica pentru lumea reala\u201c, sustinuta \u00een luna martie la Institutul Catolic din Paris. Demersul lui Cavanaugh pleaca de la o experienta politica concreta la care a luat parte: opozitia Bisericii Catolica fata de regimul lui Pinochet din Chile. Cunosc\u00e2nd direct o parte dintre victimele regimului, Cavanaugh \u00eentreprinde o reflectie asupra torturii \u00een care ajunge la concluzia ca miza regimului nu era aceea de a obtine informatii, ci de a supune si disciplina corpuri \u00eentr-un spatiu public. Astfel, el \u00eentelege tortura ca fiind exact inversul euharistiei: daca tortura are ca scop atomizarea corpului social, euharistia are drept consecinta unificarea comunitatii \u00eentr-un singur corp mistic, care este biserica. Daca tinem cont si de faptul ca Hristos \u00eensusi a fost torturat, corelatia inversa dintre tortura si euharistie apare drept evidenta. Tortura este, asadar, pentru Cavanaugh o drama rituala, o anti-liturghie care promoveaza puterea statului aspra corpului individual al victimei. Aceasta liturghie a fricii vizeaza deci reorganizarea spatiului public.
\nAnaliza g\u00e2nditorului american se poate aplica la fel de bine la regimul lui Pinochet, ca si la regimul comunist din Rom\u00e2nia. Delatiunea, \u00eenchisorile comuniste, presiunile facute asupra oamenilor au schimbat suflete si mentalitati cu at\u00e2ta putere, \u00eenc\u00e2t putem vedea efectele de atomizare a corpului social si dupa 22 de ani de la caderea regimului.
\n\u00cen mod invers, protestul nonviolent al victimelor \u00een strada nu face altceva dec\u00e2t sa puna corpuri \u00eentr-un spatiu public, el nu are nici o forta reala \u00eempotriva unui regim \u00eenarmat, dar este un simbol. Dar ceea ce subliniaza \u00een mod foarte interesant Cavanaugh este ca, \u00een cazul politicii, ca si \u00een cel al euharistiei, simbolul este realitatea, nu se poate face o distinctie \u00eentre simbol si realitate. Poate ca ar trebui sa tina cont de aceasta echivalenta toti cei care au analizat fenomenul din ultimele luni din Piata Universitatii, din Bucuresti.
\nReg\u00e2ndirea modernitatii
\nCavanaugh sustine \u00eensa ca limitele dintre ceea ce \u00eenseamna politic si ceea ce \u00eenseamna social sunt foarte vagi. Toate conceptele construite \u00een jurul ideii de natiune fac parte din sfera politica sau din sfera sociala? \u00cen mod special, viziunea lui Cavanaugh este orientata \u00eempotriva statului-natiune care afiseaza exact aceeasi simbolistica si logica de apartenenta ca aceea religioasa. Articolul sau \u201eA Messianic Nation\u201c vorbeste despre simbolistica poporului ales si a pam\u00e2ntului promis folosite \u00een discursul nationalist american. Miza lui e de a arata ca americanii nu sunt mai crestini dec\u00e2t alte natiuni si ca americanii au umplut simbolurile crestine cu un continut nationalist: noul popor ales, care a stabilit o alianta cu Dumnezeu. Prin urmare, \u201eIn God we trust\u201c nu e deloc o manifestare a valorilor crestine \u00een spatiul public american (spre deosebire de Europa), ci un \u00eensemn al exceptionalismului american, fata de alte natiuni. Prin urmare, Cavanaugh le sugereaza americanilor ca ar fi mai bine sa \u00eenceapa a se defini mai \u00eent\u00e2i prin crestinism, si abia apoi prin apartenenta la natiunea americana.
\nPlec\u00e2nd de la cazuri, e adevarat, singulare, Cavanaugh este interesat de Biserica, vazuta drept corpul lui Hristos, care se situeaza \u00een tensiune cu corpul politic, orchestrat de stat. Statul \u00eencearca sa creeze un corp comunitar, \u00een timp ce biserica \u00eencearca sa creeze un altul.
\nO obiectie ar fi ca ceea ce spune autorul american se poate aplica \u00een cazul regimurilor totalitare sau dictatoriale, dar nu si \u00een cazul democratiilor. Conflictul apare doar \u00een momentul \u00een care statul \u00eesi depaseste atributiile constitutionale. \u00cen restul cazurilor, spatiul public functioneaza \u00een functie de regula neutralitatii si a pluralismului. Dar raspunsul poate aparea imediat, sub forma unei alte \u00eentrebari: este spatiul public at\u00e2t de neutru pe c\u00e2t se pretinde, si putem privi obligatia de a \u00eempinge crestinismul \u00een spatiul privat drept o regula obiectiva, menita sa faca convietuirea mai usoara?
\nCavanaugh contesta distinctia at\u00e2t de bine \u00eempam\u00e2ntenita dintre sacru si secular, dintre natural si supranatural, adica ideea ca ar exista o sfera strict dedicata religiosului si puterii transcendentului si o sfera autonoma de aceasta, \u00een care oamenii nu mai sunt obligati sa tina cont de preceptele religioase. Ca raspuns la teoriile secularizarii care vorbesc despre desvrajirea lumii si a celor ale postsecularizarii, care afirma o vivacitate a credintelor religioase, dar pastrate pentru spatiul privat, Cavanaugh \u2013 si nu este singurul \u2013 critica sfera publica, asa cum e definita de g\u00e2nditorii liberali, contest\u00e2nd ideea ca pentru un crestin ar exista o sfera absolut autonoma de credinta sa religioasa. Teoria lui nu presupune ca bisericile ar trebui sa decida \u00een ceea ce priveste sfera politica sau publica, ci subliniaza doar faptul ca un crestin nu poate sa se comporte crestineste \u00een privat, si doar dupa regulile republicii \u00een public.
\nPentru a spune brutal acest lucru putem sa sustinem ideea ca crestinismul nu poate fi lasat acasa, asa cum ne lasam papucii atunci c\u00e2nd iesim \u00een oras. Pentru a o spune \u00een mod speculativ, putem afirma ca istoria m\u00e2ntuirii nu se joaca doar \u00een biserica si \u00een inima fiecaruia dintre noi, ci si \u00een functie de actiunile noastre din actualitatea istorica.
\nParticiparea la corpul mistic al lui Hristos
\nPrin urmare, problematica centrala este cum sa facem astfel \u00eenc\u00e2t, \u00een termenii lui Ioan Paul al II-lea, euharistia sa fie \u201ecelebrata pe altarul lumii\u201c fara ca euharistia sa apara doar ca un liant social. A te \u00eempartasi presupune \u00een primul r\u00e2nd a te \u00eempartasi cu Hristos, dar \u00een consecinta \u00eempartasirii din acelasi potir se construieste comunitatea crestina. Cina cea de taina are \u00een primul r\u00e2nd un ax transcendent, dar prin ea oamenii devin frati, asadar are urmari c\u00e2t se poate de imanente. A evita privatizarea credintei care nu e altceva dec\u00e2t un pietism modern, dar si imanentizarea ei, care face din teologia crestina teorie politica, acestea sunt cele doua tentatii pe care bisericile catolice, ortodoxe si protestante ar trebui sa le evite!
\n\u00cen final as vrea sa sugerez o paralela care m-a frapat. Cum centrul discursului sau era euharistia ca liant al comunitatii, protestantii i-au amintit lui Cavanaugh ca \u00eempartasitul des nu mai face parte din practicile protestante obisnuite, dar asta nu \u00eei face mai putin crestini. \u00cen functie de comunitate, celebrarea euharista se face de la o data pe an la o data pe luna. Acum sa g\u00e2ndim problema \u00eempartasirii frecvente si a participarii la trupul lui Hristos \u00een bisericile ortodoxe. Liturghia nu se celebreaza \u00een fiecare zi, ca la catolici, dar se face minimum o data pe saptam\u00e2na, duminica (p\u00e2na si \u00een perioadele cele mai dure, cum e cea a postului Pastelui, ea se celebreaza duminica, s\u00e2mbata, plus liturghia darurilor mai \u00eenainte sfintite, \u00een timpul saptam\u00e2nii). Doar ca laicii nu se \u00eempartasesc dec\u00e2t foarte rar. Din propria lor nevrednicie sau din cauza regulilor prea dure impuse de biserica, laicii ortodocsi fac efectiv parte din corpul lui Hristos foarte rar. Nu ne aseamana asta cu protestantii, pe care suntem oric\u00e2nd gata sa \u00eei criticam?<\/p>\n

 <\/p>\n

NOTE:<\/strong>
\n1. William Cavanaugh este profesor la DePaul University \u00een Chicago, laic catolic si autorul cartilor \u201eTorture and Eucharist: Theology, Politics and the Body of Christ\u201c si \u201eThe Myth of Religious Violence Secular Ideology and the Roots of Modern Conflict\u201c.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u201eDaca Dumnezeu nu schimba lumea, lumea nu se va schimba\u201c W. Cavanaugh \u00cen \u00eencercarea de a se opune teoriilor secularizarii, g\u00e2nditorii crestini \u00eencearca sa realizeze un proces invers \u2013 reg\u00e2ndirea modernitatii si, \u00een special, a manierei de a concepe statul nascuta \u00een modernitate. Ating\u00e2nd problemele relatiei dintre biseric\u00e3 si stat sau, mai frumos spus, \u00eentre… Cite\u0219te mai mult »Tortura si Euharistie<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[5279,7567,7570,7566,7569,7568],"class_list":["post-11352","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-biserica-catolica","tag-chile","tag-euharistie","tag-regimul-lui-pinochet","tag-tortura","tag-william-cavanaugh"],"views":1435,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11352","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11352"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11352\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11352"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11352"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11352"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}