{"id":11349,"date":"2012-04-05T13:56:46","date_gmt":"2012-04-05T11:56:46","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=11349"},"modified":"2012-04-05T13:57:00","modified_gmt":"2012-04-05T11:57:00","slug":"sensul-metaforei-si-geneza-istoriei","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/sensul-metaforei-si-geneza-istoriei\/","title":{"rendered":"Sensul metaforei si geneza istoriei"},"content":{"rendered":"

Hans Blumenberg, \u201eLizibilitatea lumii\u201c<\/em>, trad. Maria-Magdalena Anghelescu, Editura Tact, Cluj, 2011<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

De la Dumnezeul religiilor lui Avraam care redacteaza \u00een fiecare clipa destinul acestei lumi la biologii specialisti deveniti cititori-autori ale dosarelor codurilor noastre genetice, \u201eLizibilitatea lumii\u201c (1979) parcurge transformarile metaforei cartii si travaliul sau subteran \u00een traditiile artistice, filosofice si savante ale culturii europene. Turul de forta propus de Blumenberg, plec\u00e2nd de la investigatia asupra culegerii vetero-testamentare p\u00e2na la stiintele de v\u00e2rf ale secolului trecut, este marca traditiei enciclopedice a scolii germane a istoriei conceptelor, unde scepticismul lui Rothacker sau Koselleck privitor la ordonarea \u00eentregului ia uneori forma unor realizari lexicografice opuse stilului monografic practicat de Pocock sau Skinner \u00een scoala engleza. Astfel opera filosofului german poate fi citita si ca o antologie de articole, ceea ce \u00eensa ne-ar priva de descoperirea transformarii si reaparitiei unor nuclee semantice. Trecerea \u00een revista a functiei metaforei cartii nu putea evita perioadele istorice care au atras de-a lungul vremii meditatia autorului: revolutia galileana, sinteza leibniziana, binomul iluminism-romantism, nasterea psihanalizei si radacinile ei \u00een idealismul german. <\/strong><\/em>
\nCu o influenta majora \u00een dezbaterile legate de re\u00eennoirea stiintelor spiritului din anii ’70, viziunea lui Blumenberg ram\u00e2ne decisiv legata de proiectul antropologiei filosofice, aparate \u00een ’29, la Davos, de Ernst Cassirer contra mai t\u00e2narului Martin Heidegger. Reconsider\u00e2nd critica formelor ratiunii pure, Cassirer repozitioneaza cercetarea kantiana catre formele g\u00e2ndirii lingvistice, mitice si stiintifice \u00een scopul constituirii unei critici generale a culturii. Forma sau \u201efunctia\u201c, pentru a vorbi pe limba antropologiei filosofice, trece \u00eenaintea \u201esubstantei\u201c sau a obiectului. Iata radacinile filosofice ale istoriei discursurilor. \u00censa Blumenberg nu se opreste la concepte, precum confratii sai, istoricii, ci merge \u00een \u201eantecamera\u201c acestora: metaforele. Iar printre ele, unele sunt adevarate forme transcendentale, \u201emetafore absolute\u201c, adica ireductibile la notiuni rationale. Acestea din urma sunt cerute de \u00eentrebarile fundamentale, niciodata puse cu adevarat pentru ca raspunsul este imposibil: ce este lumea? care este locul omului \u00een raport cu totalitatea adevarului? Sunt interogatii ce preceda si articuleaza \u00eentregul experientei, iar noi nu putem aduce raspunsuri dec\u00e2t din cadrul acesteia. Lipsa raspunsului genereaza metafore cu rolul de a structura sensul si universul experientei: lumea-orologiu, lumea-teatru sau lumea privita ca o carte de citit si partial de scris pentru omul care o locuieste. Ele sunt absolute mai \u00eent\u00e2i pentru ca dau seama de \u00eentregul vietii, apoi pentru ca stau \u00een raporturi de excluziune. Creatorul nu poate fi artizan si scriitor \u00een acelasi timp, asa cum se arata cu diverse prilejuri pe parcursul studiului. Conflictul iese la iveala odata cu Descartes. Filosoful francez initiase un prim proiect de reforma stiintifica sub titlul \u201eLumea\u201c la care renunta \u00een urma condamnarii \u201eDialogurilor\u201c lui Galilei (1633) despre \u201esistemele principale ale lumii\u201c. O distinctie inconstienta opera \u00eensa deja \u00een g\u00e2ndirea carteziana: opozitia dintre Natura, creatie divina, si Lume, univers al institutiilor umane (armate, curti si moravuri ale diferitelor popoare). Revolta autorului \u201eDiscursului asupra metodei\u201c \u00eempotriva universului incoerent al Cartii, alcatuit din traditii scolastice divergente, \u00eel \u00eempinge spre descoperirea lumii care \u00eensa prezinta aceeasi \u00eenvalmaseala de opinii lipsite de un principiu ordonator ca si lumea comentariilor medievale. Noua stiinta propovaduita de Descartes se va desprinde complet de metafora livresca, fie ca e vorba de Cartea Naturii sau de Cartea Lumii, opt\u00e2nd pentru un metaforism al urbanisticii sau al masinariei. Experienta stiintifica este comparabila doar cu cea a fondarii unui oras sau a inventarii unei masini, cele doua \u00eentreprinderi av\u00e2nd \u00een comun orientarea \u00een directia eficientei. Natura creata ram\u00e2ne de acum \u00eenainte obscura, ceea ce conteaza este lumea pe care constructorul si-o proiecteaza \u00een vederea \u00eemplinirii vietii sale si a semenilor sai.
\nAccentul pus pe lucrarile si actiunile realizate de geniul uman \u00een mijlocul unei naturi care nu ne mai vorbeste anunta re\u00eentoarcerea metaforismului lizibilitatii sub forma marii Carti a Istoriei. Un pas suplimentar \u00een aceasta directie este \u00eentreprins de opera leibniziana. Eruditului german \u00eei sunt complet straine rupturile radicale cu trecutul, abandonul rezultatelor \u00eenaintasilor \u00een favoarea \u00eenaltarii unui edificiu savant cu totul nou. \u00cen polemicile sale cu Clarke sau Arnault, Leibniz \u00eencearca mereu sa gaseasca mai \u00eent\u00e2i punctele comune si apoi printr-o depasire dialectica sa asimileze pozitia initial contrara. Pentru Blumenberg acest procedeu nu este un simplu artificiu retoric, el tine de optiunile metafizice ale autorului \u201eMonadologiei\u201c: fiecare individ contine \u00eentregul ca o oglinda a Universului, chiar daca nu toate regiunile acestuia apar cu claritate. O reorientare a privirii sau c\u00e2stigarea unui punct de observatie mai \u00eenalt poate unifica doua viziuni antagonice. Si atunci apropierea de adevar reclama o accelerare a cursului Istoriei \u00een vederea dezvaluirii partilor obscure ale \u00eentregului. Istoricismul care \u00eenlocuieste revelatia are efecte si asupra metaforei carti care nu mai poate reprezenta exemplarul unic scris de Dumnezeu sub forma Scripturii Naturii. Fiecare fiind o carte care contine universul, cu deosebire doar \u00een distributia zonelor de umbra si claritate reprezentate, Adevarul devine o biblioteca ce aduna toate aceste diferite volume. Pasiunea arhivistica a noului tip de metafizician vesteste efortul iluminist de a pune laolalta \u00eentr-o enciclopedie rezultatele cunoasterilor si practicilor oamenilor de-a lungul istoriei.
\nIzb\u00e2nda viziunii istorice rodeste complet sub un soare mai dogoritor dec\u00e2t Europa septentrionala a peregrinarilor leibniziene. \u00cen batr\u00e2nul Neapole, Giambattista Vico va trage ultimele consecinte ale \u00eenstrainarii carteziene a naturii. Nici macar raporturile matematice nu ne mai pot spune nimic asupra creatiei, iar Dumnezeu ram\u00e2ne singurul fizician care poate vorbi cu competenta \u00een acest domeniu, din moment ce nu putem sti dec\u00e2t ceea ce \u00eenfaptuim: convertibilitatea adevarului cu faptul. Mai mult, abandonul vichian al conceptelor logico-matematice destinate sa descrie Universul \u00een favoarea \u201euniversaliilor fantastici\u201c care dau seama doar de fondarea mitico-poetica a institutiilor umane pare sa anunte optiunea lui Blumenberg pentru metaforologie, studiul metaforelor absolute fiind mai potrivit pentru o critica a formelor rationalitatii umane.
\nLa curent cu rasturnarea culturala intervenita \u00een neokantianism, unde \u00eesi afla ob\u00e2rsia metaforologia, ilustrata aici prin lizibilitatea lumii, Blaga se apropie de viitoarea dizidenta filosofica la scoala istoriei conceptelor prin definitia omului ca \u201eanimal metaforic\u201c. Metaforele sale \u201erevelatorii\u201c, care se ivesc din modul specific uman de a exista si care nu sunt traductibile \u00een concepte, se \u00eenrudesc de departe cu metaforele absolute studiate de Blumenberg. \u00censa felul specific uman al existentei este pentru Blaga trairea \u201e\u00een orizontul misterului si revelatiei\u201c, ceea ce se traduce cu un refuz al istoricitatii, datorate mirajului unei copilarii mitice care opereaza \u00een eseurile sale. Ca o consecinta, Blaga reduce poezia lui Mallarm\u00e9 la un \u201ejoc de cimilituri\u201c, pentru ca misterul sau poetic dezvaluie doar neantul unor individualitati si nimic din zaristea fiintei.\u00a0 Acelasi autor \u00eemplineste, din punctul de vedere al devenirii metaforei cartii, o istorie a retragerii sensului (\u00eenceputa odata cu descoperirea carteziana a naturii tacute) p\u00e2na la ideea unui scris care se sustine prin sine \u00eensusi. Vidul, ca performanta stilistica apropiata nebuniei, corespunde enciclopediei parodice a lui Flaubert din \u201eBouvart si P\u00e9cuchet\u201c insuccesele savante ale celor doi reproduc\u00e2nd golirea semantica a lumii. Opun\u00e2ndu-se conceptualitatii logice, scrisul lui Blaga produce specular geamanul anistoric al acestuia, metafora revelata. Or, acceptarea istoriei \u00een definirea umanitatii, neg\u00e2nd astfel posibilitatea descoperirii vreunei esente sau a vreunui orizont ultim, face posibila scoaterea \u00een evidenta a tensiunii ireconciliabile dintre mythos si logos descoperita de Vico si reluata mai apoi de Horkheimer si Adorno. Metaforele absolute se situeaza \u00een centrul acestei tensiuni, \u00een sorbul unde dispare iluzia esentelor, iar analizele lor povestesc istoria a aceea ce ram\u00e2ne de nespus si de nescris.<\/p>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Hans Blumenberg, \u201eLizibilitatea lumii\u201c, trad. Maria-Magdalena Anghelescu, Editura Tact, Cluj, 2011   De la Dumnezeul religiilor lui Avraam care redacteaza \u00een fiecare clipa destinul acestei lumi la biologii specialisti deveniti cititori-autori ale dosarelor codurilor noastre genetice, \u201eLizibilitatea lumii\u201c (1979) parcurge transformarile metaforei cartii si travaliul sau subteran \u00een traditiile artistice, filosofice si savante ale culturii… Cite\u0219te mai mult »Sensul metaforei si geneza istoriei<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[7565,7564],"class_list":["post-11349","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-lizibilitatea-lumii","tag-hans-blumenberg"],"views":2637,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11349","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11349"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11349\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11349"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11349"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11349"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}