Aseara, \u00een ajun de 27 martie, TVR1 a difuzat o interesanta dezbatere despre destinul Basarabiei, sau al Republicii Moldova, nici nu stii cum sa-i\u00a0 mai zici. E bine macar ca am ajuns \u00een stadiul sa fim lasati sa-i spuna fiecare cum vrea, cum \u00eentelege sau cum se raporteaza la acest tar\u00e2m tragic. S-au \u00eemplinit 94 de ani de c\u00e2nd Sfatul Tarii a hotar\u00e2t, cu numai 3 voturi contra, alipirea la Regatul Rom\u00e2niei. Era a 3-a formula de organizare statala adoptata, tot majoritar, \u00een numai 6 luni. Peste 22 de ani aveau sa urmeze alte 3 diluvii geopolitice. Cifra 3 avea sa revina \u00eentr-un context cheie si \u00een emisiune. Parca\u00a0 misticul pam\u00e2nt de la rasarit si-ar cauta o noua \u00eencriptare numerica, dupa celebritatea cifrei 4, disipata ca un refren prin stepa de uitatul Tudor Plop-Ulmanu: \u201eBasarabia,\/ cuv\u00e2nt cu patru a\/ ca o biserica\/ cu patru turle albe\/ pe zarile istoriei \/ careia nu stiu cine \/ i-a furat clopotul.\u201c
\nS-au spus multe adevaruri \u00een emisiune, unele incomode, altele dureroase, unele stiute, altele uitate sau neg\u00e2ndite. At\u00e2t ardoarea c\u00e2t si deceptiile, rascoapte \u00eentr-un asemenea destin, mocneau undeva \u00een cenusa resemnarii, cumintind prin exemplul lor zv\u00e2cnirile de patetism politic.
\nCineva, iaca nu mai stiu cine, poate Mircea Druc, poate Dan Dungaciu, a spus ca nu \u00eei plac referirile declamatorii la pam\u00e2ntul mereu disputat, ca esenta calvarului se gaseste nu \u00een pam\u00e2nt, ci \u00een oamenii acelui pam\u00e2nt, \u00een populatia peste care trece mereu, bine \u00eencins, fierul de calcat al istoriei. Si aici e vorba nu numai de deportari (\u00een valuri!), de arderea cartilor, de uciderea popilor, dascalilor si fruntasilor statului, de batjocorirea femeilor, limbii si culturii, ci e vorba si de tradare. Tradare de la cine nu te astepti.\u00a0 Desi adevarurile se rosteau blajin, nu s-a putut trece peste rusinea de a-i fi \u00eentemnitat \u00een Rom\u00e2nia pe toti unionistii refugiati \u00een tara, \u00een frunte cu legendarul Pan Halipa. Dar sa spunem ca aceea a fost isprava autoritatilor din anii ’50, aflate sub cizma ocupantului si lupa vatafilor sai. Ce te faci \u00eensa cu informatia uluitoare oferita de Mircea Druc, dupa care, \u00een 1971, \u00een plina fronda nationala, mai marele de atunci al Securitatii rom\u00e2ne, Ion Stanescu (Silaghi), l-ar fi denuntat K.G.B.-ului \u00eempreuna cu toata lista luptatorilor pentru idealul national din R.S.S.M.? At\u00e2t domnul Druc, c\u00e2t si Ion Sanescu, daca mai traieste, precum si istoricii Securitatii ar trebui sa clarifice grabnic acel episod de care depinde nu numai dreptatea prin cunoasterea adevarului pentru cei ce-au patimit, ci si \u00eentelegerea corecta a istoriei recente. Care sa fie explicatia acelui act abject: era Ceausescu \u00eenconjurat de asemenea tradatori sau el \u00eensusi a facut cine stie ce troc cinic, descoperindu-si limitele nationalismului pentru care i-am iertat at\u00e2tea?
\nVad ca suferinta seamana cu ceapa. C\u00e2nd ti-e dat s-o ai, degeaba se ofileste pe dinafara, alta usturime creste dinauntru. Bunaoara, s-a discutat retragerea din 1940, c\u00e2nd armata rom\u00e2na a plecat \u00een debandada fara a trage un foc de arma. Profesorul Ioan Scurtu a lamurit ca pretinsa abnegatie a capitanului Toba, ce ar fi \u201epastrat Putna\u201c (!), e o exagerare, dar tot domnia-sa a \u00eencercat sa dreaga putin busuiocul \u2013 eram \u00een ajunul unei aniversari, nu-i asa? \u2013 amintind ca \u00eenainte de Consiliul de Coroana capitulard a existat un alt Consiliu de Coroana care votase pentru opunere. De asemenea, a citat formula de mare subtilitate diplomatica pe care a gasit-o Argetoianu ca sa exprime oficial dezastrul. S-au invocat,\u00a0 bine\u00eenteles, Pactul diavolilor si alte adevaruri, dar basarabenii din discutie au\u00a0 amintit, cu bl\u00e2ndete, cum \u00eei sfidau tortionarii sovietici, \u00eentreb\u00e2ndu-i de ce Rom\u00e2nia n-a procedat ca Finlanda…
\nPrinz\u00e2nd subtextul adevarurilor schimbate discret, moderatorii l-au \u00eentrebat pe Alexandru Lesco, martirul din temnita transnistreana, daca e dezamagit de Rom\u00e2nia. Din serenitatea lui, Lesco a raspuns: \u201eImportant e sa te \u00eentrebi nu ce face tara pentru tine, ci ce poti face tu pentru tara\u201c. O zicea calm, dar se simtea si jena ca preia convingerea unui presedinte american (martir si el), negasind repede un raspuns \u00een cultura pentru care luptase.
\nCu discretie au fost ocolite si controversele privind comportamentul rom\u00e2nilor si autoritatilor fata de populatia basarabeana \u00een cei 22 de ani de comuniune statala moderna. Dan Dungaciu le-a limpezit cu statistici simple. El a atras atentia ca mentinerea rom\u00e2nismului din 1812 p\u00e2na \u00een 1918, \u00een conditile tarismului si cazacismului, este absolut un miracol. Una dintre explicatiile \u201emiracolului\u201c nu e deloc magulitoare: rata colosala de analfabetism \u00een r\u00e2ndul etniei, \u00eentrecuta doar de tigani. De aceea politica si cheltuielile masive facute interbelic\u00a0 pentru scoli si dascalime compenseaza toate celelalte aspecte negative, salv\u00e2nd rom\u00e2nismul dintre cele doua r\u00e2uri poate \u00een ultimul sau ceas.
\nMarea \u00eentrebare ce ne apasa si ne va apasa, si pe unii si pe altii, nu a fost spusa, ceea ce este geopolitic si geomoral si geospiritual si politicoistoric si politicostatistic si politicoelectoral\u00a0 normal. Putem fi tari \u00een adevaruri punctuale, nu putem ridica halterele adevarurilor mari. Mircea Druc declara \u2013 consecvent si parca m\u00e2hnit \u2013 ca el se stie a apartine unei tari si unui popor, at\u00e2t. Emil Constantinescu \u2013 rezonabil, ca de obicei de c\u00e2nd a scapat de Presedintie \u2013 lua modelul Ostereich, arat\u00e2nd sur\u00e2zator ca vienezii vorbesc germana dar se considera austrieci. Dan Dungaciu a transat dilema cu precizia lui de chirurg. A relevat constanta \u00eempartire a populatiei din Basarabia, a electoratului, a esantionului sociologic, a optiunilor \u00eentre Europa si spatiul ex-sovietic \u00een 3 segmente practic egale. Fiecare este constant optimist sau, dupa caz, constant pesimist ori constant indecis.
\nEste oare normala persistenta acestei segmentari? Se pot construi politici de perspectiva pe sprijinul unei treimi din populatie?
\nPoate ca \u00eentrebarea ar trebui legata de o alta \u00eengrijorare, valabila pentru \u00eentreaga spiritualitate rom\u00e2neasca, si de dincolo, dar mai ales de dincoace: atonia \u00een fata halterei adevarului greu. Nu astept ca o dezbatere televizata sa conduca spre o performanta subita \u00een aceasta discutie. Dimpotriva, o asemenea surpriza ar fi mai degraba scandaloasa. Dar sa ne mutam cu mintea \u00een alt secol sau \u00een alta cultura ca sa spunem lucrurilor pe numele lor adevarat, fara a face infarct ori fara a ram\u00e2ne fara gaze la iarna. Sa zicem, daca nu ca evreii, macar ca tiganii, ca deportarile au fost holocaust m\u00e2nca-ti-as, ca acceptarea ultimatumului a \u00eensemnat lasitate, ca istoria noastra e presarata cu tradari, ca ne bucuram de-at\u00e2ta respect \u00een lume c\u00e2t ne respectam unul pe altul si ca avem conducatorii pe care-i meritam.
\nAceste adevaruri haltera nu pot fi ridicate acum pentru ca ne concentram greu pe adevarurile fundamentale, constante si de \u00eensemnatate generala. Traim continuu voluptatea descoperirii si afirmarii adevarurilor mici si mijlocii. Ne plac adevarurile partiale, jumatatile sau sferturile, ne place sa existe c\u00e2t mai multe bucati, fie si cioburi de adevar, ca sa ajunga la toata lumea. Sa poata fiecare sa fie important bat\u00e2ndu-se pentru adevarul sau. E o particularitate intelectuala ce tine de sau vine din uriasa placere de a transmite parerea proprie si de a nu te interesa parerea celorlalti.
\nPesemne ca toti suntem \u00eenghesuiti \u00eentr-o biserica pierduta pe zarile istoriei. (si cuv\u00e2ntul Rom\u00e2nia are tot patru vocale, chiar daca numai una este albul a). Poate ca dendronimicul Tudor Plop-Ulmanu a dat celor patru turle si nume. Una putea reprezenta Cinstea, alta Consecventa, alta Curajul, iar una, neaparat, Adevarul. Exista si o expresie: \u201esub cupola adevarului\u201c. Poate ca dupa clopot cineva a \u00eenceput sa fure si turlele. Si o fi \u00eenceput cu Adevarul.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Aseara, \u00een ajun de 27 martie, TVR1 a difuzat o interesanta dezbatere despre destinul Basarabiei, sau al Republicii Moldova, nici nu stii cum sa-i\u00a0 mai zici. E bine macar ca am ajuns \u00een stadiul sa fim lasati sa-i spuna fiecare cum vrea, cum \u00eentelege sau cum se raporteaza la acest tar\u00e2m tragic. S-au \u00eemplinit 94… Cite\u0219te mai mult »Multe adev\u0103ruri, pu\u0163in Adev\u0103r<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[39,4,1910,7557],"class_list":["post-11331","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-basarabia","tag-editorial","tag-emisiuni-tv","tag-tvr1"],"views":1795,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11331","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11331"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11331\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11331"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11331"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11331"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}