Mi s-a int\u00e2mplat in urma cu ani sa calatoresc de la Boston la Montr\u00e9al. Veneam de la Bucuresti, era iarna si m-am trezit la Boston. Nu zburasem niciodata cu Delta si n-am mai zburat niciodata de atunci. Poate ca doar avionul in care, in cele din urma, trimis de la o poarta de imbarcare la alta, m-am gasit, arata ca o camera de motel dintr-un film american cu gangsteri prapaditi, rataciti in desert, sau poate ca eram prea obosit pentru a aprecia la justa ei valoare subtilitatea decorativa a companiei. Printre primele, de altfel, daca memoria nu m\u00e3 inseala, care si-au inzestrat avioanele cu telefoane; a trebuit sa mai treaca ceva ani buni p\u00e2na sa apara telefoanele mobile si alti ani p\u00e2na ce tot individul convins ca trebuie sa comunice permanent cu semenii, pentru ca nu se stie c\u00e2nd il apuca pe unul sau pe altul cheful de-o revolutie, sa nu mai poata respira si sa se mai tina pe picioare fara IPod-uri, IPhon-uri si alte tablete.
\nIn sf\u00e2rsit, nu te pui de-a curmezisul in fata progresului fiindca risti sa fii strivit. O ora si ceva de zbor intr-un avion pe jumatate gol p\u00e2na la Montreal cu un suc de portocale in fata si un t\u00e2nar care s-a repezit la telefon, un obiect masiv pe atunci, l-a insfacat, s-a tr\u00e2ntit in scaun si s-a pus pe vorbit. Afaceri urgente. C\u00e2nd in engleza, c\u00e2nd in franceza. V\u00e2nz\u00e3ri, cumpar\u00e3ri, ordine. C\u00e2nd soptit, c\u00e2nd sa auda tot avionul. Cunosteam c\u00e2tiva bogati si eram lamurit in privinta lor, dar vedeam si auzeam pentru prima oara de aproape un t\u00e2n\u00e3r care parea pe cale sa reuseasca in viata dupa regulile legendare ale continentului. Un viitor pasager in compartimentul business. Un exemplu demn de urmat, singurul la indem\u00e2na sarantocilor daruiti de natura cu o m\u00e3runta ambitie, o dovada in carne si oase ca pe Pam\u00e2ntul Fagaduintei totul e posibil. Un arhetip uman. Un lup t\u00e2n\u00e3r, cum se zicea pe vremuri si probabil se mai zice si azi despre cei care n-au devenit inca rechini, o fiinta umana alterata care invata de la o zi la alta arta devoratului, a arogantei, a suficientei, a r\u00e2njetului dispretuitor si a puterii pe care o dau banii sau o functie sus-pusa.
\nCum am o predilectie pentru aspectele mai putin glorioase ale continentului, ii stiam pe tinerii locului mai degraba ocupati sa umple pungile cumparatorilor in magazine, sa v\u00e2nda, sa livreze pita, sa c\u00e2stige un ban pentru a-si plati studiile, chiria, ratele la o masina, pe scurt, pentru a trai. Nu ma indoiam c\u00e2tusi de putin ca in unii dintre ei somnola un lup, un afacerist ce-avea intr-o zi sa se trezeasca, ma indoiam doar ca s-ar putea int\u00e2mpla sa int\u00e2lnesc un exemplar t\u00e2n\u00e3r si agitat in zborul si mai putin probabil pentru mine de la Boston la Montr\u00e9al. Nu te joci cu surprizele vietii! M-am jucat, nu m-am jucat, aveam sa descopar cu oarecare mirare in anii care au urmat ca multi dintre tinerii imigranti economici rom\u00e2ni au traversat oceanul sub impulsul unei ravasitoare voracitati si cu suficienta si aroganta celor care si-au cumparat rezidenta si odata cu ea dreptul de a se infrupta p\u00e2na la satietate din fantasmele\u00a0 Americii. Mai bine sau mai putin bine capatuiti, simplul fapt ca sunt platiti\u00a0 in dolari, fie ei si canadieni, ii tulbura, ii emotioneaza, ii transfigureaza, le da sentimentul unei ispravi iesite din comun pe care Rom\u00e2nia haotica, jefuita si saracita le-ar fi refuzat-o.
\nNu stiu daca mai au si azi dreptate, stiu numai ca a venit r\u00e2ndul generatiei lor in tara. Mai exact, al lupilor tineri. Nicio deosebire intre ei si batr\u00e2nii de acum lupi care s-au salvat in urma cu douazeci si doi de ani, au jefuit, au inselat, au v\u00e2ndut, si-au facut plinul si au timp acum sa-si admire cu dragoste si emotie emulii. Au m\u00e2ncat cu totii, man\u00e2nca si vor continua sa man\u00e2nce pe p\u00e2ine fara nicio str\u00e2ngere de inima si tresarire de constiinta pentru soarta tarii neoliberalismul, Europa, NATO, America si tot ce vine cu saracirea, infantilizarea si dispretuirea plebei; inteligenta si competentele lor, altminteri discutabile, de care se face totusi at\u00e2ta caz in presa aservita, sunt mai paguboase ca niciodata. Nu toti acesti tineri lupi au fost alesi, educati si programati de mici pentru o existenta in cercul select si secret al puterii si al accesului la bogatie, nu toti au avut privilegiul de a oferi inca din scoala primara flori lui Nicolae si Elenei Ceausescu, de a-si face mai t\u00e2rziu dintii ca utecisti de frunte, in calatorii misterioase si, in anii din urma, acolo unde, ca si in vremurile detestate, se stie si se hotaraste totul, dar au fost cu totii deprinsi de mult cu gustul banilor si al puterii si inteleg sa se ghiftuiasca. Cu voracitate, aroganta si suficienta. E vremea lor, a lupilor tineri. Ur\u00e2ta vreme!<\/p>\n
P.S. <\/strong>De trei saptam\u00e2ni, elevii si studentii din majoritatea scolilor secundare si a universitatilor din Qu\u00e9bec sunt in greva nelimitata. Cu o rara fantezie, hartuiti de politie, dar sprijiniti de profesori si de sindicate, ei protesteaza impotriva hotar\u00e2rii guvernului liberal al provinciei de a mari taxele scolare.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Mi s-a int\u00e2mplat in urma cu ani sa calatoresc de la Boston la Montr\u00e9al. Veneam de la Bucuresti, era iarna si m-am trezit la Boston. Nu zburasem niciodata cu Delta si n-am mai zburat niciodata de atunci. Poate ca doar avionul in care, in cele din urma, trimis de la o poarta de imbarcare la… Cite\u0219te mai mult »Lupii tineri<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-11321","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":1828,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11321","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11321"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11321\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11321"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11321"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11321"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}