{"id":11317,"date":"2012-03-29T14:30:38","date_gmt":"2012-03-29T12:30:38","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=11317"},"modified":"2014-06-10T11:56:58","modified_gmt":"2014-06-10T09:56:58","slug":"roland-garros-mon-amour-45","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/roland-garros-mon-amour-45\/","title":{"rendered":"Roland Garros, mon amour (45)"},"content":{"rendered":"<p>Anul 2009 a constituit, pentru mine si milioane de fani ai lui Rafael Nadal, scena unei dramatice caderi. \u00cenaintea turneului de la Roland Garros, editia 2009, spaniolul statea confortabil pe fotoliul de lider ATP, dupa ce c\u00e2stigase \u00een prima jumatate a sezonului Australian Open, Masters Series-urile de la Indian Wells, Monte-Carlo si Roma, turneul de 500 de puncte de la Barcelona, fac\u00e2nd finala indoor la Rotterdam si apoi afara, pe zgura de la Madrid. Avea un avans de 4500 de puncte fata de ocupantul locului doi, ultra-titratul Roger Federer. Maiorchinul parea de neoprit, iar eu, laolalta cu alti comentatori, \u00eemi puneam problema daca El Rey va fi \u00een stare sa realizeze Marele Slem. A venit \u00eensa surprinzatoarea \u00eenfr\u00e2ngere din optimi (prima din cariera la Porte d&#8217;Auteuil pentru Nadal!), contra suedezului Robin S\u00f6derling \u2013 meci cu c\u00e2ntec, caci \u00eenca de la Miami se pare ca Rafa \u00eencepuse sa aiba probleme la genunchi. El dominase categoric sezonul pe zgura, dar victoriile \u00eensirate ca margelele pe ata fusesera obtinute fara stralucire, mai mult prin \u00eencordarea mintii dec\u00e2t prin calitatea efectiva a jocului practicat.<br \/>\nAccidentat serios, omul din Baleare declarase forfait la Queen&#8217;s, apoi la Wimbledon, pierz\u00e2nd dintr-un foc 2250 de puncte, fara a mai socoti Roland Garros-ul. Asa se face ca Federer, campion si la Paris, si la Londra, \u00eesi recapatase coroana \u2013 \u00eentr-o maniera lipsita de echivoc, dar \u00een absenta fizica a adversarului sau cel mai vorace. Abia \u00een toamna, dar fara sa convinga, Nadal a \u00eenceput sa miste catinel pe hard-ul american, fac\u00e2nd semifinala la Cincinnatti, apoi intr\u00e2nd \u00een careul de asi la US Open, unde \u00eensa a fost spulberat de razboinicul gaucho Juan Martin del Potro. Rafa a mai facut finala la Shanghai, \u00eentr-un Masters Series dominat total de Nikolai Dav\u00eedenko, apoi s-a calificat \u00een semifinala altui turneu din gama 1000, la Paris-Bercy, unde avea sa fie \u201eras\u201c de s\u00e2rbul Djokovici. \u00cen grupa Turneului Campionilor de la Londra protejatul lui Toni Nadal mi-a confirmat negrele presimtiri: \u00een trei meciuri nu a c\u00e2stigat nici macar un set, pierz\u00e2nd pe r\u00e2nd la Dav\u00eedenko, S\u00f6derling si Djokovici. Pentru campionul spaniol sf\u00e2rsitul se profila din ce \u00een ce mai sigur. Eu nu mai \u00eendrazneam sa sper \u00eentr-o revenire a sa, p\u00e2na-ntr-at\u00e2t de jos se dusese altadata invincibilul spaniol.<br \/>\nSi totusi&#8230; Si totusi prima saptam\u00e2na a anului 2010 aduce un semn de speranta: la Abu Dhabi, \u00een cadrul unui turneu demonstrativ, Nadal \u00eel \u00eenvinge \u00een doua seturi pe antipaticul nordic ce-i fusese nas la Roland Garros. Cu o zi \u00een urma, suedezul \u00eel batuse pe Federer. Dar nu era vorba dec\u00e2t despre o competitie demonstrativa, din care presiunea punctelor ATP lipsea&#8230; Urma Doha. Finala, \u00eentre rusul Dav\u00eedenko si Rafa, a debutat cu promisiunea unui Blietzkrieg, caci pustiul din Baleare \u00eel surclasase pe \u00eenvingatorul din semifinala al marelui Federer cu un sec 6-0. P\u00e2na si CTP \u00eencepuse sa jure pe totala revenire nadaliana. Dar Dav\u00eedenko a luptat, a venit peste fostul lider mondial si a luat \u00een cele din urma o finala de c\u00e2teva ori pierduta. Cu toate acestea, redevenisem optimist, nivelul de joc al ibericului urcase, se \u00eemplinise, seman\u00e2nd cu ceea ce stiam din epoca \u00een care el domina tenisul mondial. A urmat Marele Slem de la Melbourne, unde Rafa a jucat foarte bine, asta p\u00e2na \u00een sferturi de finala, c\u00e2nd a dat peste Andy Murray. Meciul, extrem de spectaculos, l-a vazut finalmente c\u00e2stigator pe britanic, dupa abandonul lui Nadal, care avea din nou probleme la genunchi. \u00centruc\u00e2t campionului de la Majorca nu-i statea \u00een fire sa abandoneze fara lupta, era clar ca lucrurile nu fusesera rezolvate dec\u00e2t \u00een prea mica masura. Sf\u00e2rsitul parea mai iminent ca oric\u00e2nd&#8230;<br \/>\nSi sezonul de primavara al hard-ului american a sosit \u2013 fara prea mari sperante pentru cel ce detinea \u00eenca de la v\u00e2rsta de 22 de ani sase titluri de Grand Slam. Dar Rafa a str\u00e2ns din dinti, a disputat cu umilinta si \u00eencredere fiecare meci, fac\u00e2nd semifinala si la Indian Wells, si la Miami. Sincer sa fiu, am fost convins ca va c\u00e2stiga ambele turnee, caci principalii adversari cazusera \u00eenaintea finalelor: Federer, Murray, Djokovici, iar Dav\u00eedenko si del Potro nu participasera. Rafa a pierdut \u00eensa, mai \u00eent\u00eei \u00een fata lui Ljubici, apoi \u00een fata lui Roddick, \u00een conditii aproape identice \u2013 un prim set c\u00e2stigat, apoi o cadere inexplicabila, contra unor adversari la care avea un palmares pozitiv zdrobitor. \u00cenca o data, spectrul sf\u00e2rsitului \u00eesi arata h\u00e2d figura&#8230;<br \/>\nO ultima speranta, un ultim criteriu pentru a afla daca ibericul mai putea sa tina capul de afis al marilor competitii tenisistice: sezonul pe zgura. Se stie, Nadal este considerat cel mai mare jucator din istorie pe aceasta suprafata. Confirmarea a venit exploziv. Astfel, la Monte-Carlo, Rafa a c\u00e2stigat fara sa piarda vreun set, desfiint\u00e2ndu-l pur si simplu pe puternicul sau compatriot, Nando Verdasco, scor 6-0, 6-1. Cu titlul achizitionat pe Le Rocher, Nadal devenea primul jucator din istorie care lua de sase ori la r\u00e2nd un turneu. Borg cucerise si el de sase ori Roland Garros-ul, dar nu consecutiv, aidoma lui Federer, laureat de sase ori la Wimbledon, dar contabiliz\u00e2nd si sincopa din 2008. Si apropo de gazonul londonez, Pete Sampras se putea lauda cu sapte trofee ridicate deasupra capului, \u00eensa cu o pauza datorata olandezului Krajicek.<br \/>\nApoi, dupa Monte-Carlo, desi cu durere \u00een suflet, a declarat forfait \u201ela el acasa\u201c, la Barcelona, caci protejarea genunchilor pentru restul sezonului \u201erosu\u201c era mai importanta dec\u00e2t martirizarea pe zgura catalana. Calculul a fost corect, caci Nadal avea sa triumfe pentru a cincea oara la Foro Italico \u2013 dar nu fara sa tremure serios, mai \u00eent\u00e2i \u00een semifinala contra fantastului leton Ernests Gulbis, \u201enasul\u201c lui Federer, \u00een fata caruia Rafa a pierdut un set si a trebuit sa se \u00eentrebuinteze puternic pentru a c\u00e2stiga meciul; de asemenea, nici finala n-a fost tocmai un galop de sanatate, deoarece compatriotul sau, David Ferrer, supranumit si \u201ebuldogul\u201c circuitului, s-a predat numai dupa o lupta \u00eencr\u00e2ncenata. Mai ram\u00e2nea Madridul, Masters Series-ul patronat de Ion Tiriac, un turneu pe care Rafa \u00eel c\u00e2stigase \u00een varianta sa indoor, \u00een 2005, dar a carui prima finala \u00een varianta pe zgura o pierduse \u00een urma cu un an, \u00een fata lui Roger Federer, din pricina genunchilor si a epuizarii fizice, dupa ce disputase trei seturi vreme de patru ore \u00een semifinala \u00eempotriva lui Djokovici \u2013 un clasic al genului. Conditiile exterioare pareau sa-l indice favorit pe elvetian: altitudine, zgura mai arida, suprafata mai tare si mai rapida, lipsa curentilor atmosferici. Dublul 6-4 din finala a spulberat si ultimele iluzii c\u00e2t priveste suprematia tenisului pe \u201erosu\u201c. Nadal a defilat pe l\u00e2nga cel mai galonat jucator din istorie, devenind primul tenisman care cucereste toate cele trei turnee de Masters Series pe zgura. Urma \u00eensa Roland Garros-ul, turneul cel mai drag campionului spaniol \u2013 pentru a realiza \u00een premiera absoluta Marele Slem \u201erosu\u201c.<br \/>\nLa Paris, Rafa a declarat ca nu cunoaste un favorit cert si ca esential este sa depaseasca primul tur. Aceasta afirmatie nu era doar expresia elocventei sale modestii, ci si mostra unei luciditati exemplare. Acelasi lucru l-a afirmat si campionul en-titre, marele Federer, dar si alti super-jucatori, favoriti la Paris \u2013 semn ca toti luau \u00een serios dificilul turneu pe zgura. Cum au decurs lucrurile?<br \/>\nEu, personal, am vazut trei meciuri disputate live de Nadal la Porte d&#8217;Auteuil, \u00een 2010. \u00cen primul tur el a trebuit sa transpire serios, vreme de doua ore si jumatate, pe Suzanne Lenglen, contra pustiului din Guadelupa, replica siameza a lui Monfils, Geanni Mina, \u00een v\u00e2rsta de 18 ani. Scorul, un triplu 6-2, este extrem de \u00eenselator. Juniorul francez a fost \u00een 2009 vicecampion mondial la categoria sa de v\u00e2rsta si \u00een clipa confruntarii cu Nadal se gasea pe locul 656 ATP. El i-a facut zile fripte lui El Rey, contabiliz\u00e2nd nu mai putin de noua (9!) mingi de break. N-a valorificat nici una, ce-i drept, dar Rafa a trebuit sa-si puna la contributie \u00eentreaga lui experienta si valoare ca sa nu furnizeze (\u00eenca) o surpriza \u00een capitala franceza. \u00cen turul al doilea, pupilul lui Toni Nadal a fost ceva mai relaxat, caci argentianul Zeballos, desi un bun jucator pe zgura, nu i-a luat mai mult de sapte ghemuri, izbutind doar c\u00e2teva mingi frumoase. \u00cen turul urmator, fostul lider mondial, \u201ecangurul\u201c Lleyton Hewitt, acum destul de aproape de v\u00e2rsta retragerii, l-a \u00eentins destul de mult, dar fara a fi \u00een stare sa-i smulga vreun set lui Rafa.<br \/>\n\u00cen optimi, cu brazilianul Bellucci, un specialist pe terre battue si un tenisman \u00een mare forma de-a lungul \u00eentregului sezon, meciul n-avea cum sa fie usor, dar scorul s-a dovedit destul de net 6-2, 7-5, 6-4, iar jocul nadalian a capatat si mai multa consistenta, spaniolul reusind sa gaseasca mereu solutii la problemele ridicate de Thomasz. \u00cen sferturi, prima nuca tare, \u00een persoana imprevizibilului sau compatriot, cel care-l eliminase anterior pe Verdasco, Nicolas Almagro, un tenisman cu serviciu puternic si cu un backhand cu o singura m\u00e2na de-a dreptul letal. Almagro \u00eel chinuise pe Rafa \u00een semifinala de la Madrid, cu doua saptam\u00e2ni \u00eenainte, dupa ce-i c\u00e2stigase primul set, 6-4, dar ced\u00e2ndu-le pe urmatoarele doua cu un scor identic, 6-2. La Paris n-a fost mai usor, caci \u00een primele doua manse Rafa a trebuit sa serveasca atent, sa fie rabdator si sa astepte tie-break-ul, \u00een care s-a impus facil, la doi si la trei. Ultimul set i-a revenit la 4, Nicolas clac\u00e2nd \u00een momentul cel mai putin prielnic siesi, dar confruntarea i-a aratat lui Nadal ca e pe drumul cel bun. Semifinala, cu surprinzatorul killer al lui Djokovici, austriacul Melzer, a fost un galop de sanatate, caci \u00een doua confruntari anterioare stranepotul fratilor Strauss nu-i c\u00e2stigase mai mult de patru ghemuri pe meci. Acum a atins treapta 11, dupa o disputa frumoasa si plina de excentricitati tenisistice.<br \/>\nFinala, pe care, din pricina emotiilor, marturisesc ca am urmarit-o \u00eenregistrata, at\u00e2t de tare ma temeam de un succes al vikingului S\u00f6derling, calaul lui Federer din sferturi si un tenisman cu un joc extraordinar de solid pe durata \u00eentregului turneu, aflat, iata, la a doua finala consecutiva pe zgura pariziana, a revelat un Nadal \u00een zi exceptionala, foarte calm si teribil de stap\u00e2n pe sine, mereu prezent \u00een meci, cu solutii pentru orice strategie folosita de scandinav. Meciul, fara istoric, a durat mai putin cu zece minute dec\u00e2t confruntarea din primul tur, contra juniorului Mina, iar scorul spune, de asta data, chiar totul: 6-4, 6-2, 6-4. Multi comentatori, inclusiv Mats Wilander, \u00eel dadeau favorit pe Robin, care, cu un serviciu ucigator si cu un forhand ca o \u201elovitura de halebarda\u201c (expresia \u00eei apartine lui Cristian Tudor Popescu), se dovedise superior si campionului elvetian, \u00een sferturi, si cehului Berdych, \u00een semifinala. Rafa, cu media lui de 178 de km\/h la primul serviciu, parea victima sigura \u00een raport cu media de 204 km\/h dovedita de viking. Dar n-a fost deloc asa.<br \/>\nDiferenta \u00eentre cei doi a stat \u00een primul r\u00e2nd \u00een capacitatea de a gestiona apasarea prezumtivului triumf. \u00cenaintea meciului, Rafael Nadal a declarat ca doreste sa joace bine si sa c\u00e2stige, dar daca se va \u00eent\u00e2mpla sa piarda, atunci e sigur ca meritul va fi 100% al adversarului. Rafa n-a facut risipa de retorica, n-a mimat modestia, ci a comunicat simplu esenta jocului numit tenis: pe teren, cineva c\u00e2stiga si cineva pierde. Viata merge oricum \u00eenainte, asa ca orice se poate \u00eent\u00e2mpla, nimic nu e batut \u00een cuie, nimic nu e tragic. \u00cen schimb, Robin era absolut convins ca se afla pe coama valului, ca a sosit clipa gloriei lui, dupa eliminarea lui Nadal si finala de anul trecut, dupa \u00eenfr\u00e2ngerea lui Federer si finala de-acum. Suedezul si-a \u00eengustat singur orizontul de asteptare, \u201eauto-condamn\u00e2ndu-se\u201c psihic la victorie. Si, ca de obicei, atunci c\u00e2nd ceva este dorit prea mult, obiectul dezirabil se \u00eendeparteaza asimptotic. Poate ca mai multa modestie si luciditate i-ar fi prins mai bine lui S\u00f6derling&#8230; care \u00eensa si-a sapat singur groapa, abord\u00e2nd partida asa cum a facut-o, cu un surplus patologic de self estime.<br \/>\nPurtatorul echipamentului Lotto a fost deosebit de nervos si de nerabdator, a cautat sa joace tare, la intimidare si cu mingi prea lungi, a lovit necrutator si haotic, si-a diminuat singur forta primului serviciu, a cautat nepermis de des contre-pied-ul, chiar si atunci c\u00e2nd logica simpla ar fi trebuit sa-i impuna valorificarea zonei libere a terenului, iar c\u00e2nd s-a speriat de liftul spre exterior al spaniolului, a jucat obsesiv pe centrul terenului, semn ca defetismul \u00eei anihilase deja orice speranta. C\u00e2t \u00eel priveste, Rafa a servit sigur prima minge, cu mult efect, mereu \u00een exterior, a jucat \u00eenalt, cu necrutator lift, pe reverul suedezului, a salvat monoton si exasperant aproape orice minge trimitea decisiv adversarul si a contabilizat calm minge dupa minge, gresind foarte putin. Cu alte cuvinte, l-a lasat pe viking sa piarda \u201epe barba\u201c lui, el multumindu-se sa asiste la dezastrul acestuia.<br \/>\nStatistica meciului final spune totul despre superioritatea spaniolului: asi, 7 la 7; procentaj la primul seriviciu,\u00a0 54% S\u00f6derling, 76% Nadal; duble greseli, 4 la 1 suedez; mingi direct c\u00e2stigatoare, 40 la 35 S\u00f6derling; greseli nefortate, 45 vikingul, 16 ibericul; mingi de break, 0 din 8 Robin, adica 0%, 4 din 12 Nadal, adica 33%; total mingi c\u00e2stigatoare, 81 S\u00f6derling, 100 Rafa. Ce ar mai fi de comentat?<br \/>\nPoate doar faptul ca dupa ultima minge, Rafael Nadal s-a prabusit pe spate de fericire, dar s-a ridicat dupa c\u00e2teva secunde, ca sa nu-l jigneasca pe adversar, fac\u00e2ndu-l sa-l astepte nepermis de mult la fileu pentru simbolica str\u00e2ngere de m\u00e2na. Av\u00e2nd \u00een vedere relatia tensionata dintre cei doi, marcata \u00een trecut de incidente provocate exclusiv de suedez, nu era cazul ca acum, la suferinta grea, delicatetea lui Rafa sa ignore omeneasca tulburare a acestuia. Dupa acest sacru ritual al omagierii \u00eenvinsului, maiorchinul si-a permis luxul unui alt episod de cura \u201ezguristica\u201c pe spate, ceva mai \u00eendelungat, dupa care, pun\u00e2ndu-si prosopul pe cap, a izbucnit \u00eentr-un aproape pl\u00e2ns isteric, cu convulsii extrem de puternice. Omul se eliberase. L-am \u00eenteles pe Nadal, caci el se scutura astfel de umilinta, \u00eendoiala si suferinta \u00eendurate aproape un an, dupa o pauza de titluri c\u00e2stigate de aproape unsprezece luni. Rafa, prin acel torential pl\u00e2ns, s-a epurat launtric, s-a eliberat, si-a acordat dreptul de a fi uman. A fost pl\u00e2nsul unui catharsis autentic, adevaratul titlu de glorie al unui campion care, \u00een raspar cu toate cobitoarele tenisistice din \u00eentreaga lume, si-a dovedit \u00een primul r\u00e2nd siesi ca este un luptator care stie sa moara frumos.<br \/>\nDoar ca nu a fost vorba de nici o moarte, ci de o adevarata renastere. Cu eliminarea lui Roger Federer \u00een sferturi si cu triumful la Roland Garros, Rafa a redevinit, dupa unsprezece luni, lider mondial. \u00cen urma Grand Slam-ului de la Melbourne si a Masters Series-ului de la Indian Wells, el avea un decalaj de 4000 de puncte fata de elvetian. Dupa Paris, el contabilizeaza 400 de puncte avans. C\u00e2stig\u00e2nd Roland Garros-ul pentru a cincea oara, Rafael Nadal a intrat \u00een selectul club al campionilor care detin sapte titluri de Mare Slem, alaturi de Henri Cochet, Ren\u00e9 Lacoste, William Larned, John McEnroe, John Newcombe, William Renshaw, Richard Sears si Mats Wilander. Mai mult, superjucatorul spaniol egaleaza recordul detinut de Bj\u00f6rn Borg, respectiv faptul de a c\u00e2stiga de doua ori turneul de la Roland Garros fara a pierde macar un singur set (Borg \u00een 1978 si 1980, Nadal \u00een 2008 si 2010).<br \/>\nAv\u00e2nd \u00een vedere ca la 3 iunie 2010 El Rey Nadal a \u00eemplinit 24 de ani, cred ca nu putea exista un cadou mai frumos dec\u00e2t acest cvadruplu triumf. C\u00e2t \u00eei priveste pe c\u00e2rtitorii care vad totul sub specia dopajului, cum e, de pilda la noi, Cristian Geambasu, neinspirat \u00een \u201eglumita\u201c pe tema \u201efripturii \u00een s\u00e2nge\u201c, infecta metafora a energizantului interzis, dar fara sa produca o singura dovada \u00een acest sens, fara sa citeze macar o singura autoritate \u00een domeniu, ei nici nu merita a fi luati \u00een seama. De opt ani aud acelasi refren, neurmat \u00eensa de vreo proba. Ur\u00e2ta boala paranoia asta generalizata, nu credeti?<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Anul 2009 a constituit, pentru mine si milioane de fani ai lui Rafael Nadal, scena unei dramatice caderi. \u00cenaintea turneului de la Roland Garros, editia 2009, spaniolul statea confortabil pe fotoliul de lider ATP, dupa ce c\u00e2stigase \u00een prima jumatate a sezonului Australian Open, Masters Series-urile de la Indian Wells, Monte-Carlo si Roma, turneul de&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/roland-garros-mon-amour-45\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Roland Garros, mon amour (45)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[7555,2607,867],"class_list":["post-11317","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-masters-series","tag-rafael-nadal","tag-roger-federer"],"views":1683,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11317","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11317"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11317\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11317"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11317"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11317"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}