Prezent pe lista marilor c\u00e2stigatori ai Oscarurilor de anul acesta, filmul alb-negru si mut revine printr-o miscare circulara si \u00eesi paraseste pelicula prafuita si obosita \u00een cautarea unui substrat mai vizionar, prin intermediul \u201eochilor moderni ai lumii\u201c. Traim \u00een epoca armelor tehnologice \u2013 a celor 3D \u2013 care \u00eei acapareaza fara rezerve chiar si pe cei mai \u201epericulosi\u201c regizori americani, pe acei creatori care au abordat cinematografia de-a lungul vremii \u00eentr-o maniera c\u00e2t se poate de traditionala, si, daca vreti, de americaneasca. Se pare ca Martin Scorsese renunta \u00een cele din urma la Leonardo DiCaprio si la forfota din filmele cu mafioti italieni si, \u00eentr-adevar, paseste pe un tar\u00e2m mai fantezist si mai accesibil. Cel mai recent film al sau, \u201eHugo\u201c, este o ecranizare dupa romanul de succes al lui Brian Selznick, \u201eInventia lui Hugo Cabret\u201c (aparut \u00een rom\u00e2neste la Corint Junior), si urmeaza acelasi traseu epic pe care \u00eel propune si scriitorul, dar cu mici exceptii. Regizorul se concentreaza asupra omuletului din spatele cartii si asupra drumului ce leaga descoperirea de adevar, \u00een timp ce romanul pentru adolescenti al lui Selznick mizeaza mai mult pe procesul de creatie, pe o \u00eentreaga enciclopedie despre automaton, un robot-papusa, \u00eenzestrat cu un mecanism complex si care capata puteri umane si totodata supranaturale.
\nTotusi, dincolo de scenariu, imaginariumul lui Scorsese depaseste granita perioadei \u00een care James Joyce \u00eesi plimba palaria si talentul prin micul Paris, si \u00een care Django Reinhardt aparea, \u00eembatat de muzica, atunci c\u00e2nd nici nu te asteptai. Povestea lui Hugo Cabret, un orfan care \u00eencearca sa reconstruiasca automatonul tatalui sau, un robot care ma duce cu g\u00e2ndul la un Pinocchio puternic standardizat si mecanizat, se pierde printre cheite si mici mecanisme fara de care functionarea lui ar fi fost imposibila. Bine\u00eenteles, batr\u00e2nul sub ale carui haine se ascunde faimosul George M\u00e9li\u00e8s iese la iveala tocmai atunci c\u00e2nd este nevoie de un strop de magie pentru ca fantezia sa se dezlantuie. P\u00e2na atunci, batr\u00e2nelul pe care toti \u00eel cred un simplu v\u00e2nzator nu dadea nimanui de banuit, iar \u00een ochii copiilor probabil ca, \u00een prima parte a filmului, devine din ce \u00een ce mai antipatic, un personaj negativ care \u00eesi intra bine \u00een rol chiar din primele minute. Pe masura ce aflam secretul lui Hugo, Scorsese \u00eesi construieste imaginariumul, apel\u00e2nd la tot felul de referinte istorice si culturale. \u00cen Parisul anilor ’30, personajele capata trasaturi comune cu cele din marile filme franceze, cu aparitiile care parasesc pelicula lui Jean Vigo, dar care se aduna \u00een Gara Montparnasse, unde muzica \u201eunei mari iluzii\u201c mentine atmosfera specifica, quasi-burgheza a locului. Cu toate acestea, imaginariumul lui Scorsese se destrama la un moment dat si devine imaginariumul lui M\u00e9li\u00e8s, si, \u00een mod neasteptat, vizionam poate pentru prima oara versiunea restaurata, color, a filmului sau, \u201eLe voyage dans la Lune\u201c. Filmul \u00eesi pierde \u00eensemnatatea ca forma de arta pe masura ce misterul sau dispare, iar magia lui M\u00e9li\u00e8s se impune prin surprinzatoarea sa bogatie cromatica.
\nMicul orfan al lui Scorsese recidiveaza si lasa impresia ca \u00een aceasta utopie cinematografica se va transforma, mai degraba, \u00eentr-un artificiu. Astfel, iluzia visului, \u00een care deraierea trenului din gara Montparnasse ne trimite cu g\u00e2ndul la acea epoca a \u00eenceputurilor, ca \u00eentr-o proiectie a unuia dintre primele filme ale fratilor Lumi\u00e8re, dispare ca prin minune, iar Hugo Cabret nu ajunge sa-si transforme tesuturile si muschii \u00een filamente, ca baietelul lui Spielberg din \u201eA.I.- Artificial Intelligence\u201c. Si bine face. Ram\u00e2ne la nivelul lui Hector Malot, dar se transforma pe parcurs \u00een Micul Print. Probabil aici se distinge si diferenta dintre cei doi regizori. Dupa perioada de glorie a cazinourilor si a filmelor de actiune cu personaje triumfatoare, Scorsese nu vrea sa-si stearga definitiv amprenta. Iluzia lui este una care depaseste tehnologia spirituala pe care o practica Spielberg si se concretizeaza \u00eentr-un personaj ce parcurge acelasi traseu fantastic, fara ca natura lui sa se schimbe. Visul lui Hugo reprezinta doar un portal prin care regizorul introduce mici detalii istorice si prin care \u00eesi schiteaza c\u00e2t mai colorat desenul. Imaginile cu viziunile lui M\u00e9li\u00e8s planeaza prin aer ca niste pasari, avertiz\u00e2ndu-ne de zor despre sosirea rachetei si aterizarea pe luna. Atunci c\u00e2nd expeditia \u00eencepe, regizorul \u00eesi transforma filmul \u00eentr-o pastisa uimitoare, cu imagini care se desprind din cartile de colorat.
\nCu adevarat ciudat e faptul ca majoritatea cineastilor au criticat aceasta trecere brusca de la vesnicul DiCaprio din dramele psihologice la filme pentru copii. \u00centr-adevar, Hugo este un film despre un copil si despre visul lui care trece \u00een magie si viceversa. Cu toate acestea, magia lui M\u00e9li\u00e8s este \u00een mod evident cunoscuta de toti cinefilii care au avut curajul de a pasi pe culoarul cinematografiei timpurii. Faptul ca Scorsese \u00eesi construieste imaginariumul \u00een jurul unor concepte care tin mai mult de istoria cinematografului dec\u00e2t de marea masa a jucariilor din \u201eToy Story\u201c deplaseaza filmul de la canoanele asa-numitului infantilism la o forma mult mai complexa.
\n\u201eHugo\u201c, ca si \u201eThe Artist\u201c, prin intentie, este o productie care, indiferent de bugetul pe care \u00eel are la dispozitie, \u00eesi merita un loc aparte prin simplul fapt ca \u00eempartaseste o mare dorinta a artistilor postmoderni, si anume, aceea de recunoastere a trecutului. \u00cen mod ironic, istoria se repeta, iar Hugo nu numai ca \u00eencearca din rasputeri sa se distanteze de fanteziile siropoase 3D, dar, \u00een acelasi timp, \u00eencearca sa \u00eesi regaseasca istoria. Si daca aceasta istorie se dezvaluie mai usor copiilor, atunci sa ne bucuram: suntem niste copii destepti.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Prezent pe lista marilor c\u00e2stigatori ai Oscarurilor de anul acesta, filmul alb-negru si mut revine printr-o miscare circulara si \u00eesi paraseste pelicula prafuita si obosita \u00een cautarea unui substrat mai vizionar, prin intermediul \u201eochilor moderni ai lumii\u201c. Traim \u00een epoca armelor tehnologice \u2013 a celor 3D \u2013 care \u00eei acapareaza fara rezerve chiar si pe… Cite\u0219te mai mult »Hugo si incursiunea isteata \u00een cinematograful timpuriu<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[150,83,7546,7547,7545],"class_list":["post-11304","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-cinema","tag-film","tag-hugo","tag-povestea-lui-hugo-cabret","tag-scorsese"],"views":2249,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11304","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11304"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11304\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11304"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11304"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11304"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}