Un lant de aur gros, \u00een jurul unui g\u00e2t gros. At\u00e2t tin minte din omul care a stat tolanit c\u00e2teva ore \u00een fata mea. Rup\u00e2nd scaunul sub greutatea corporala si sub siguranta de sine. \u00centr-un restaurant din Bucuresti, despre care mi s-a spus cu ifos ca este frecventat de lumea buna. \u00censotitoarea lui era profesoara, \u00eentr-un liceu unde eu venisem sa implementez un program european, ca reprezentanta a unei tari din Vest. Doamna profesoara \u00eesi sorbea companionul din ochi. Eu, pe scaunul din fata lui, ma faceam tot mai mica, blestem\u00e2ndu-ma \u00een g\u00e2nd pentru ca le acceptasem invitatia. Doamna era m\u00e2ndra sa fie \u00een compania unui strain. Strainul era de prin Focsani de bastina. Dar traia \u00een Germania de multi ani. Si venea des \u00een tara, unde, se pare, \u00eesi \u00eencropise un al doilea menaj.
\n\u201eNeamtul\u201c m-a privit de la bun \u00eenceput de sus. Cum adica, sunt de at\u00e2tia ani \u00een Occident si am un loc de munca? Chiar asa, lucrez? N-am stiut sa ma descurc prin serviciile sociale pentru emigranti? A-a-a! Pai trebuia sa fi aflat despre legea cutare, care-ti ofera posibilitatea de a sta fara lucru at\u00e2tea luni si de a lua ajutor de somaj de la instanta cutare. Dar copii am? Cum, si nu stiu ca pentru copii se poate lua un ajutor suplimentar de la instanta cutare, un numar de ani, dupa care, treci dosarul la departamentul cutare si daca ceri o h\u00e2rtie din tara cum ca, poti sa prelungesti indemnzatia \u00eenca niste ani? Dar cu casa? \u2013 sa nu-i spun ca platesc impozit! N-am aflat ca la primarie, la sectorul pentru emigranti, exista un oficiu unde…?
\nDoamna de l\u00e2nga d\u00e2nsul era topita de m\u00e2ndrie. Omul, care din semnele mele sigure nu parea prea scolit, ma bagase pe mine, prapadita de universitara, \u00een buzunar! El era stiutorul, eu o fraiera oarecare. Careia, cu ani \u00een urma, c\u00e2nd a trebuit sa se duca pentru ajutorul de somaj la serviciul social din tara de emigratie, i se facuse rau. Fiindca neam de neamul ei nu umblase pe la asemenea ghisee. Asa ca \u201ementorul\u201c de la azil, trebuise sa ia un taxi ca sa ajunga cu clienta lui la destinatie, fiindca ea nu mai avea suflu. Cum m-as fi putut eu \u00eensa prezenta cu o asemenea istorie \u00een fata G\u00e2tului gros cu lant gros de aur? As fi comprmis-o pe doamna cea m\u00e2ndra de achizitia ei. I-as fi \u00eentunecat bucuria cu care comanda cele mai scumpe delicatese de pe lista de bucate, fiindca stia ca strainul \u201edispune\u201c.<\/p>\n
Traind printre emigranti, nu putine au fost minunile pe care le-am auzit pe aceasta tema. Din pacate, au existat \u00eentotdeauna specialisti ai tragerii pe sfoara a institutiilor din tarile prin care ne-am rasp\u00e2ndit.
\nCineva \u00eemi povestea despre imaginatia fabuloasa a unui compatriot care se \u00eensurase cu soacra. Plecase din tara cu nevasta, obtinusera permis de sedere. Dar dupa c\u00e2tiva ani s-au g\u00e2ndit ca e bine s-o aduca si pe mamica la caldurica. Asa ca divortasera si fostul sot \u00eesi preluase calitatea de ginere, la m\u00e2na soacrei. Se \u00eensurase adica din nou, \u00een Rom\u00e2nia, cu \u201emamica\u201c si-o transferase cu acte \u00een regula \u00een tara gazda.
\nAm mai auzit si povestea unora care \u00eenselau nu at\u00e2t la nivel institutional, c\u00e2t pe fraierul de pe strada. Un farmacist rom\u00e2n umbla prin piete si le sugera celor \u00eent\u00e2lniti \u00een cale ca stie niste leacuri pentru potenta. Acasa, amesteca fel de fel de alifii de doi bani, mai lua si din trusa de machiaj a nevestei c\u00e2te un smac si dadea preparatului culoare, apoi \u00eel comercializa pe sub m\u00e2na. Facuse clientela. Fiindca… se stie, autosugestia face minuni. Iar omului nostru \u00eei mersese vestea.
\nMai devreme sau mai t\u00e2rziu, aceste lucruri ies totusi la iveala
\nLa fel ca \u00een cazul localnicilor, si dintre cei aflati \u00een diaspora sunt deconspirati la un moment dat gainarii. Si hotii scapa. Hotii cei mari fac ce fac si se fofileaza printre legi si pedepse. Uite popa, nu e popa. Un proces, o condamnare, o suspendare. Asta, desigur, \u00een cel mai rau caz. De regula, hotii nu supara pe nimeni. Gainarii, mai devreme sau mai t\u00e2rziu, atrag oprobriul. \u00cempotriva lor se ridica opinia publica. Se ridica guvernele. Sunt dezavuati, stigmatul se extinde asupra \u00eentregului lor neam. Apar legi care sa-i tina departe de presupusele victime. De virtualele victime. Pe ei si pe tot neamul lor. Nu la fel stau \u00eensa lucrurile cu cel care are o banca taman \u00een centrul Londrei, de te minunezi cum de-a reusit sa si-o \u00eentemeieze doar \u00een doua decenii. Sau cu cel care detine lanturi de hoteluri pe Riviera sau \u00een Bahamas, cumparate \u00een c\u00e2tiva ani.
\nNici macar \u00eempotriva gainarilor cu lant de aur la g\u00e2t si stiinta \u00een escrocarea institutiilor pentru emigranti nu se dau legi. Fiindca ei stiu sa le joace pe degete. Legile se dau \u00eempotriva celui sfios si neajutorat.
\nDoar \u201eopincii\u201c, termen prin care azi poate fi denumit somerul din orice segment social, la \u00eendem\u00e2na patronului deci, fie el de stat sau particular, doar ei nu i se da voie sa \u00eencerce sa-si schimbe norocul, desi tara sa face parte din toate organele si organizatiile internationale si \u201eface si frumos\u201c de c\u00e2te ori i se cere. Mai ales fata de cine pare puternicul zilei; noua, rom\u00e2nilor, asta se pare ca ne-a fost dat: sa ne lipim tot timpul de cei puternici. Iar c\u00e2nd acestia mai pierd partida, ne ducem si noi dupa ei, b\u00e2ld\u00e2b\u00e2c.
\nDiscutiile despre acceptarea liberei circulatii a rom\u00e2nilor \u00een Europa mi se par nespus de \u00eentristatoare. Cine nu are libera circulatie? Si cine se opune? Dintre oamenii de decizie la nivel continental, unul nu vrea, altul zice ca… Se mai da o am\u00e2nare, se mai lasa cu o promisiune. O \u00eent\u00e2lnire, la care unul \u00eesi arata furios coltii, iar altul raspunde dezvelind si d\u00e2nsul un coltisor. Si iar asteapta si iar poate ca…
\nNumai ca, se stie, capitalul scos peste granite nu are nevoie de viza Schengen. Nici potlogaria. Din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd se mai descopera c\u00e2te un gainar, care devine simbol national \u00een ochii mai marilor lumii. Ca si c\u00e2nd noi toti n-am fi facut pe lumea asta nimic altceva dec\u00e2t sa ne fi \u00eensurat cu \u201emamica\u201c!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Un lant de aur gros, \u00een jurul unui g\u00e2t gros. At\u00e2t tin minte din omul care a stat tolanit c\u00e2teva ore \u00een fata mea. Rup\u00e2nd scaunul sub greutatea corporala si sub siguranta de sine. \u00centr-un restaurant din Bucuresti, despre care mi s-a spus cu ifos ca este frecventat de lumea buna. \u00censotitoarea lui era profesoara,… Cite\u0219te mai mult »M-am \u00eensurat cu mamica<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[2386,7540],"class_list":["post-11298","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-emigranti-romani","tag-romani-in-diaspora"],"views":2358,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11298","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11298"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11298\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11298"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11298"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11298"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}