{"id":11291,"date":"2012-03-29T13:53:49","date_gmt":"2012-03-29T11:53:49","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=11291"},"modified":"2012-03-29T13:54:06","modified_gmt":"2012-03-29T11:54:06","slug":"istoria-lumii-intre-fumuriu-si-plain-air-estetica-grotescului","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/istoria-lumii-intre-fumuriu-si-plain-air-estetica-grotescului\/","title":{"rendered":"Istoria lumii \u00eentre fumuriu si plain-air. Estetica grotescului"},"content":{"rendered":"

Un eseu care \u00eel are pe Hieronimus Bosch \u00een pretext<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

Rezumatul episoadelor precedente: Hieronimus Bosch este probabil singurul pictor renascentist care poate expune in galeriile de pictura contemporana. Moralismul lui cu influente gotice si umaniste, imagistica de sorginte grotesca, cu semnificatii esoterice, psihanalitice si suprarealiste il plaseaza astazi mai mult ca in epoca sa printre marii pictori ai lumii. O privire asupra operei sale inseamna o contemplare a unei etape infantile a constiintei europene in care tensiunea nu era intre apolinic si dionisiac, ci intre gotic si grotesc. <\/strong><\/em>
\nBabel si Orasul lui Dumnezeu<\/strong>
\nArhitectura gotica este una a marilor realizari ingineresti. Ea a fost inspirata din cartea fundamentala a Sf. Augustin, \u201eCetatea Divina contra pag\u00e2nilor\u201c. Este o lucrare interesanta. Contemporan cu moartea Romei, Augustin \u00eentreprinde o prima istorie simbolica a orasului, lu\u00e2nd Biblia capitol cu capitol si tras\u00e2nd o adevarata epopee urbana. Citind selectiv, el pune \u00een relief ca rivalitatea dintre Abel si Cain se bazeaza pe faptul ca cel din urma nu era doar agricultor, dar a si fondat un oras. (\u201eL’Ecriture dit donc de Ca\u00efn qu’il b\u00e2tit une ville; mais Abel, qui \u00e9tait \u00e9tranger ici-bas, n’en b\u00e2tit point. Car la cit\u00e9 des saints est l\u00e0-haut, quoiqu’elle enfante ici-bas des citoyens en qui elle est \u00e9trang\u00e8re \u00e0 ce monde, jusqu’\u00e0 ce que le temps de son r\u00e8gne arrive\u201c, suna \u00eentr-o traducere franceza agreata de Biserica).
\nEvident ca Sf. Augustin folosea o alta versiune de Biblie dec\u00e2t mine \u00eentruc\u00e2t \u00een editia Teoctist 1988 Cain \u00eent\u00e2i \u00eel ucide pe Abel, apoi face un fiu, apoi fondeaza un oras care va primi numele acestui fiu. Neimportant. Capitolul urmator din \u201eCetatea divina…\u201c (cap. ii, cartea 15) va influenta istoria omenirii poate \u00een masura mai mare dec\u00e2t Marx sau Freud: \u201eIl a exist\u00e9 sur la terre, \u00e0 la v\u00e9rit\u00e9, une ombre et une image proph\u00e9tique de cette cit\u00e9, pour en \u00eatre le signe obscur plut\u00f4t que la repr\u00e9sentation expresse, et cette image a \u00e9t\u00e9 appel\u00e9e elle-m\u00eame la cit\u00e9 sainte, comme le symbole et non comme la r\u00e9alit\u00e9 de ce qui doit s’accomplir un jour\u201c. Evident, \u201eorasul sf\u00e2nt\u201c este Jerusalim. Puterea unui asemenea fragment, aparut \u00eentr-o carte ce \u00eenfiereaza toate orasele umane ca Babel-uri si Babel-uri \u00een devenire, s-a vazut abia c\u00e2teva secole mai t\u00e2rziu c\u00e2nd doctrina augustiniana a devenit principalul curent de g\u00e2ndire \u00een resedinta papala. Subordonarea polisului fata de Biserica si premisa ca binele public este acelasi cu virtutile crestine este unul dintre corolarurile cartii \u201eCetatea divina\u201c. Un altul este declansarea cruciadelor prin \u00eencercarea de \u201eeliberare\u201c a singurului \u201eoras sf\u00e2nt\u201c care a existat vreodata.
\nSf. Augustin si doctrina \u201ecetatii \u00eendumnezeite\u201c au fost principalul curent de g\u00e2ndire politica p\u00e2na \u00een Renastere. Omul medieval si-a consumat energiile \u00een eliberarea si \u00een recreerea unui oras atins de gratia divina. Arta gotica este, \u00een esenta, subscrisa acestui \u00eendreptar de \u00eendepartare de Roma. Iar paradoxul este ca orasele gotice, ele \u00eensele, au fost vazute de pictori formati la scoala goticului, ca Pieter Bruegel cel Batr\u00e2n, drept noi Babel-uri, noi orase ale caderii, noi rupturi de ordinea divina.
\nCriza sociala a Evului Mediu<\/strong>
\nDezvoltarea economica si demografica a creat, atunci c\u00e2nd ritmul de crestere a \u00eencetinit, primele crize sociale si financiare pan-europene. Administratia crestin-conservatoare a oraselor nu era pregatita pentru provocari de acest tip, iar raspunsul dat a fost unul care a agravat crizele: Inchizitia.
\nAlan Woods, un neotrotkist galez, initiator al miscarii International Marxist Tendency, publica \u00een 2010 o analiza asupra lui Bosch pe siteul publicatiei \u201eIn Defence of Marxism\u201c. Din perspectiva socialista, anii vietii lui Bosch erau unii plini de solicitari politice si comunitare nemaint\u00e2lnite, de o natura nemai\u00eent\u00e2lnita, traumatizante pentru t\u00e2narul, nou nascutul om european: \u201eWhen a given socio-economic system is going forward, there is a general feeling of confidence and optimism. Nobody question the existing order, its ideals and morality. But now the old world of the Middle Ages, with its firm foundations of religious faith, was crumbling. Suddenly everything was thrown into the melting pot. The system of religious beliefs that had held sway for the thousand years since the dissolution of the Roman Empire was in crisis. In its place a universal mood of scepticism and cynicism began to take hold of society. The general social upheaval found its reflection in universal doubt.\u201c (http:\/\/www.marxist.com\/bosch-art-of-death-agony-of-feudalism.htm).
\nSemnele agoniei l-au precedat pe Bosch si, se pare, l-au implicat (cel putin prin contagiune) \u00een prima si marea criza anarhista, cea catara. Arta sa ar fi astfel stimulata de aceeasi miscare politico-religioasa ce a dus si la crearea Inchizitiei.
\n\u00cen teorie, bogumulii\/catarii credeau ca oamenii sunt fie complet buni, fie total rai si ca o cale de mijloc nu este posibila. \u00cen practica, nimeni nefiind suficient de bun, toti erau rai, iar omenirea trebuia sa dispara. Cultul catar a gasit si metodele: interzicerea procreerii, chiar si la animale. Daca aceasta nu era posibila \u00eenca de la primele generatii, se viza disparitia familiei prin desfasurarea vietii sexuale \u00een afara casatoriei si prin ritualuri de initiere care trebuiau sa provoace o iluminare asupra inutilitatii acesteia, practic\u00e2nd \u201edesfr\u00e2ul\u201c, cum spune Eliade.
\nExista o literatura foarte elaborata asupra maniheismului care a stat la baza dogmei bogumile si care, \u00een secolele \u00een care si crestinismul \u00eencerca sa devina religie universala, rivaliza ca popularitate cu acesta. \u00cen \u201eIstoria filozofiei oculte\u201c Alexandrian noteaza ca si Sf. Augustin a fost c\u00e2tiva ani adept al gnozei maniheiste \u00eenainte sa devina crestin. Tot el da o descriere a doctrinei, asa cum se afla ea \u00een stadiul \u201eereziei catare\u201c de la \u00eenceputul mileniului 2: \u201eNu exista oameni buni, nu exista dec\u00eet \u201echemati\u201c care capata constiinta tragicului conditiei umane si care stiu sa alunge singuri \u00eentunericul printr-o comportare ascetica ce presupune abstinenta de la carne si vin, renuntarea la proprietatea individuala, respingerea casatoriei. Maniheenii se compuneau din doua clase de initiati: Alesii, care se supuneau unor \u00eencercari grele, duc\u00eend o viata monahala; (…) si Ascultatorii sau Soldatii, care se puteau casatori si aveau bunuri, dar care respectau anumite interdictii (sa nu ucida un animal, sa nu jure str\u00eemb etc.) si cincizeci de zile de post pe an. Un Ascultator devenea sf\u00eent daca se ocupa de un Ales, care nu-si \u00eengaduia nici macar sa-si rupa din p\u00eeine. Misionari ai maniheismului, printre care si femei, calatoreau p\u00eena departe ca sa dea \u00eenvatatura religiei lor; aceasta a constituit o alta diferenta fata de gnosticism care voia numai sa constituie o elita de initiati si nu cauta sa-si rasp\u00eendeasca morala \u00een domeniul public.\u201c (citat cf ed. Humanitas, 1994, trad. Claudia Dumitru).
\nLeg\u00e2nd, logic, bogumulismul si Biserica catara de angoasa apocaliptica din jurul anului 1000, Mircea Eliade rezuma \u00een \u201eIstoria religiilor\u201c importanta si impactul acestora: \u201eModul \u00een care au fost nimiciti Albigenzii constituie una din paginile cele mai negre din istoria Bisericii romane. Dar reactia catolica avea motive serioase. Ura \u00eempotriva vietii si a trupului (de pilda, interzicerea casatoriei, negarea \u00eenvierii trupului etc.) si dualismul absolut separau religia kathara at\u00e2t de traditia Vechiului Testament, c\u00e2t si de cea a crestinismului, \u00een fapt, Albigenzii profesau o religie sui generis, de structura si origine orientale. Succesul fara asemanare al misionarilor kathari reprezinta prima patrundere masiva a ideilor religioase orientale at\u00e2t \u00een mediul taranesc, c\u00e2t si printre meseriasi, clerici si nobili. Va trebui asteptat secolul XX pentru a asista la un fenomen similar, anume primirea entuziasta, aproape peste tot \u00een Europa Occidentala, a unui milenarism de origine orientala\u201c.
\nInchizitia a fost \u00eenfiintata tocmai pentru a sustine Cruciada \u00eempotriva Albigenzilor si a ereziei lor catare.
\nTeama de cuvinte. \u00cencuierea Bibliei si dezlantuirea imaginii<\/strong>
\nSpre deosebire de Roma, limba latina a murit abia prin secolul 8. Ulterior, biserica romana, \u00eencerc\u00e2nd un control atent al textului sacru si tem\u00e2ndu-se de erezii, si-a asigurat monopolul asupra crestinismului refuz\u00e2nd traducerea Bibliei \u00een limbile natiilor si asigur\u00e2ndu-se ca aceasta disemineaza numai prin preotii si calugarii pe care ea \u00eei forma si \u00eei trimetea \u00een lume. Germanicii mai ales, care vorbeau limbi incompatibile cu latina, au fost cei mai dezavantajati sub aspectul accesului direct la ideologia sacra. La ei, \u00een primul r\u00e2nd, a erupt imagistica picturala si sculpturala si arhitecturala, ca un act compensatoriu, ca o expresie a deficitului de atentie de care beneficiau. De aceea arta gotilor (si cea romanica, nu doar stilul gotic) este una cu o agenda initiatica si oculta, cu diverse trepte de comunicare si de accesibilitate, cu canoane si limbaje care aveau sa calibreze definitiv istoria si natura artelor plastice.
\n\u00cen lipsa unui alt acces la o semantica religioasa at\u00e2t de complexa si sofisticata cum e cea crestina \u00een interpretarea vulgului (doctrina omului-dumnezeu cu doua naturi si trei persoane; ideea unui bine-soare, clara si luminoasa, dar greu identificabila \u00eentr-o mundalitate a umbrei si tenebrelor; o viata vesnica \u00eentr-un paradis atotmultumitor, dar incomplet precizat; o etica sanctionata brutal Aici si Dincolo, la nesf\u00e2rsit), arta este singura harta personala pentru orientare prin toate acestea. Av\u00e2nd la dispozitie doar c\u00e2teva Biblii scrise \u00eentr-o limba moarta, analfabetii germanici au transformat pictura si artele conexe \u00eentr-o hieroglifa, cu un \u00eendoit rol: de mnemotehnica si de hermeneutica simultan.
\nSimplismul artei primare este doar aparent. \u00cen fapt, contemplarea operelor din aceasta perioada \u00eenseamna o deschidere spre tenebre, mistere, spre stadii oculte de constiinta. Chiar daca scopul declarat si efectiv al artei medievale este \u00eempartasirea luminii (\u00een acea viziune binara, diluat-zoroastrica, specifica si crestinismului mare, orodoxo-catolic) practicarea misterului crestin \u00een arta aduce o privire catre structuri arhetipale cu o natura abisala. Iar \u201ec\u00e2nd te uiti \u00een abis, si abisul se uita \u00een tine\u201c \u2013 scria Nietzsche \u00een avangarda lui Jung. Desi solar \u00een intentie si atitudine, goticul declanseaza mari energii doar prin functionarea sa, iar simplitatea presupusa, asumata, nu face dec\u00e2t sa dea o si mai mare forta arhetipurilor si misterelor pe care le trezeste din adormire. Mixate peste misterele si gnoza mediteraneene, arhetipurile ariene pe care germanicii le aduc \u00een arta evului mediu creaza un codex artistic de o fantastica forta si o gigantica exuberanta.
\nDespre frumos<\/strong>
\nOculta este, astfel, agenda secreta a artei, fie ca \u00eel avem \u00een vedere pe da Vinci, fie pe Goya, Caravaggio, Michelangelo, luati orice nume. Nu uitati sa puneti pe lista maestri fotografi ca Bougereau, Gerome, Waterhouse sau Alma-Tadema, pentru \u201epozele\u201c lor cu nimfele si cu Venus. Pentru a nu-i adauga \u00een lista pe magicii, scamatorii Brauner, Dali, Kubin, Basquiat sau graffitianul Bansky.
\nCulmea e ca arta reuseste sa fie cu adevarat, pe deplin apolinica numai \u00een (parte din) peisajele plain-air-iste, la Cezanne sau Pissaro sau Renoir. \u00cen rest impresionismul \u00eensusi coboara \u00een \u201eshadow\u201c pentru a gasi si exprima forta. Ca sa nu mai vorbim de post-impresionisti ca van Gogh si Gauguin. Interesant este cazul unor autori dogmatici (la nivel filosofic), fara mari provocari gnostice sau politico-gnostice, al acelor impresionisti traditionali, ortodoxi ca atitudine, care nu puteau iesi \u00een peisaj pentru a picta: Degas pentru ca avea o boala de ochi, Lautrec din cauza handicapului sau. St\u00e2nd \u00een interioare si siliti sa picteze si sa deseneze oameni, ei capteaza involuntar stafiile picturii seculare, chiar \u00een tablourile cu dansatoare vaporoase si starlete de cabaret lipsite, evident, de intensiunile esoterice si alegorice din pictura precedenta. Grotescul \u2013 \u00een aparenta sa directa, grosolana, abisala \u2013 \u00eesi face loc si \u00een cele mai eterate si fragile desene. Practic, Renoir ram\u00e2ne singurul mare impresionist care este capabil sa picteze oameni si sa ram\u00e2na pe de-a-ntregul solar. C\u00e2t \u00eel priveste pe Monet, la el p\u00e2na si peisajele sunt contaminate de umbra, disolutie si represie.
\nAgenda oculta a artei este mai evidenta \u00een pictura dec\u00e2t oriunde. \u00cen literatura arhetipurile sunt diluate de un limbaj mult mai configurat, atenuate \u00een bogatia de sensuri a unei limbi naturale. Chiar si atunci c\u00e2nd este rafinata de critici, literatura ram\u00e2ne polisemantica si greu de stilizat fara a renunta la aproape \u00eentreaga opera pentru a obtine distilatul simbolic care exista \u00een centru, ca praful de nisip \u00een perla. Arhitectura \u00een schimb este o arta cu prea putine cuvinte si care cu greu poate prinde si exprima constructe ideale elaborate, cum sunt arhetipurile. Traditional, arhitecturii \u00eei sunt alocate sculpturi si decoratii tocmai pentru a-i aduce \u201ecuvinte\u201c \u00een plus si a o transforma \u00eentr-un spatiu simbolic \u00een care sa se poata trai. Teatrul apeleaza la masti, \u00een cele mai variate, diverse, directe sau sublimate moduri, pentru a-si \u00eengusta lexicul si a livra conceptul direct \u00een cortex, precum drogurile fericirea. Pictura este \u00een pozitia favorita pentru a putea fi analizata \u00een functie de atitudinea simbolica si de natura acestei atitudini. Ea are un limbaj redus, o actiune eficienta (actioneaza subverbal, dialog\u00e2nd direct cu structuri prelogice din creierul uman), are un singur autor, implic\u00e2nd un cod unitar si un singur subconstient, si nu poate fi \u00eenvatata sau exercitata de catre neinitiati. Evolutia pe scoli si curente mascheaza de fapt ca din evul mediu p\u00e2na azi Europa Occidentala si lumea are un singur cod de forme si culori, o inspirata sinteza \u00eentre iconografia bizantina (\u00een care icoanele aveau nu doar forme, dar si persona \u2013 cu nume, atitudini, puteri si istorii personale distincte \u00een functie de reprezentare), plus oculta mediteraneeana, plus g\u00e2ndirea magica a germanicilor \/ scitilor de dinainte de Malleus Malerificarum. Sinteza \u00eencepuse \u00een folclor, \u00een romanele populare si \u00een manuscrisele \u201eiluminate\u201c. Ea era deja finalizata \u00een timpul lui Durer sau cu Durer. Deja \u00een secolul 14, desi nu vorbim de Renastere \u00eenca, imagologia noii Europe si a noii lumi era elaborata si ajunsese \u00een mediile culte, capabile sa \u00eei dea canon si stabilitate.
\nScolile au devenit nelipsite \u00een formarea pictorilor europeni iar cazurile de artisti naivi, neinstruiti, dar cu adevarat valorosi, au devenit rarisime. Chiar si \u00een cele c\u00e2teva cazuri de acest tip cunoscute este vorba fie de nebunie creatoare, fie de retard \u2013 un anume retard la niveluri arhetipale de constiinta.
\nRegula absoluta este \u00eensa ca pictura se \u00eenvata, chiar si cei mai prosti pictori fiind discipolii unor pictori prosti. Canonul, codurile, tehnicile de culoare se transmit la pachet cu concepte si constructe imagistice pastrate de la Durer \u00eencoace, cu permanente adaosuri, dar si cu permanente renovari prin \u00eentoarcerea catre pictura, desenul, canonul si simbolul din primele secole ale mileniului.
\nSuprarealismul este cel mai clar exemplu. \u00cesi extrage \u201eideologia\u201c dintr-o psihologie ultramoderna la vremea ei, cea a lui Freud si Jung, care, din postura de hermeneutica universala \u00een care parea sa se afle, putea interpreta totul, cultura, oameni, istorie, opere, vise, intentii, dorinte, etica, religie, cunoastere, placere, viata. \u00censa oric\u00e2t de ultramoderna \u00een \u201efilosofie\u201c, ea se \u00eentoarce \u00een baroc si \u00een gotic pentru a-si gasi un limbaj potrivit. De Chirico este fiul spiritual al lui Simone Martini, ca si Botticelli.
\nCelebrul \u201eDejun pe iarba\u201c, de Manet\/Monet este o veche tema a lui Titian, si tot de la Titian se revendica cele mai multe dintre nudurile care se afla azi si se aflau ieri pe simezele cu picturi noi. Nu toate \u00eensa. O alta parte dintre nuduri valorifica reguli de reprezentare si stiluri impuse de primul pictor al frumosului \u2013 Botticelli \u2013 iar o alta reclama reconstituiri renascentiste dupa teme literare sau elemente statuare antice. Leda \u2013 tema preluata at\u00e2t de da Vinci c\u00e2t si de Michelangelo \u00een doua replici celebre \u2013 este poate cea mai cunoscuta si una din putinele care exprima erotism. Dar, evident, si aceasta tema are o oculta si o alegorie cu diverse trepte de inteligibilitate si de initiere. Zoofilia explicita este astfel cultivata \u00een virtutea fundamentului sau esoteric. Adam si Eva apar pentru prima data goi \u00een goticul nordic, iar conceptul inocentei primare se mentine \u00een toata arta ulterioara, convertit \u00een c\u00e2teva reprezentari generice care includ si nudurile pubere sau prepubere care au dominat barocul.
\nNaturile statice (\u00een rom\u00e2na \u201enatura moarta\u201c, \u00een engleza \u201estill life\u201c) apar cu manierismul, dezvoltate din grotescul alb. Una din primele reprezentari \u00een care un asemenea subiect se autonomizase, iesind din rolul de fundal sau ancadrament, \u00eei apartine lui Caravaggio. Dupa el, cu tot geniul unui Courbet sau Chardin, cu toata inventivitatea lui van Gogh, nu se mai \u00eent\u00e2mpla mare lucru si aceeasi tehnica a boabei de strugure ram\u00e2ne vie de la Caravaggio si pictorii flamanzi p\u00e2na \u00een galeriile de arta contemporana, aceleasi mere si portocale de la da Vinci la Cezanne.
\nNu sunt simple limitari materiale \u2013 de altfel tempera medievala a fost demult abandonata \u00een favoarea pigmentilor chimici (\u00een modernism) si a acricului azi, cu deosebiri marcante \u00een ceea ce priveste layerul de vopsea, capacitatea acesteia de a se dilua, de a se omogeniza si de a forma pelicula pe p\u00e2nza. Suportul \u00eensusi a parasit \u00eentre timp peretele (pictura pe lemn, fresca) si de 500 de ani vorbim de pictura pe sevalet. Desenul \u00eensusi a fost abandonat \u00een unele forme de arta (\u00een impresionism sau \u00een pictura abstracta unde culoarea \u00eensasi este forma, renunt\u00e2ndu-se la canonicul contur negru sau \u00eentunecat), totusi alegoriile mediteraneene (inspirate din religia si arta greco-romana, cu tot potentialul lor gnostic) si cele nordice (preluari ale unor subiecte si imagini din folclorul celtic si germanic, cu tot instrumentarul arhetipal vechi-indo-european) sunt cele care au renovat si au format toate curentele artistice si \u00eendeosebi pe cele postmoderne. Cabala si oculta, rezumate \u00een codexuri variate \u00een functie de gusturile si principiile fiecarei scoli si fiecarui grup de artisti, sunt o permanenta \u00een arta europeana. Nu e de mirare ca si \u00een capatul celalalt al Eurasiei, acelasi lucru s-a petrecut cu pictura si \u00een China, Coreea si Japonia, prin conservarea unor canoane confucianiste si a unor scoli riguroase cel putin p\u00e2na \u00een 1940. Codexul simbolic venea si acolo la pachet cu tehnica \u00eentinderii cernelii pe orez.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Un eseu care \u00eel are pe Hieronimus Bosch \u00een pretext   Rezumatul episoadelor precedente: Hieronimus Bosch este probabil singurul pictor renascentist care poate expune in galeriile de pictura contemporana. Moralismul lui cu influente gotice si umaniste, imagistica de sorginte grotesca, cu semnificatii esoterice, psihanalitice si suprarealiste il plaseaza astazi mai mult ca in epoca sa… Cite\u0219te mai mult »Istoria lumii \u00eentre fumuriu si plain-air. Estetica grotescului<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[7535,7533,7536,7436,7534],"class_list":["post-11291","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-apolinic-si-dionisiac","tag-estetica-grotescului","tag-gotic-si-grotesc","tag-hieronimus-bosch","tag-pictor-renascentist"],"views":2409,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11291","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11291"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11291\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11291"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11291"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11291"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}