Cu doar c\u00e2teva luni in urma, Muzeul Taranului deschidea o expozitie despre care am avut ocazia sa scriu, la momentul potrivit, in paginile \u201eCulturii\u201c. Era o premiera in Rom\u00e2nia: o \u201eexpozitie de sunete\u201c. Muzeul recidiveaza, acum, deschiz\u00e2nd, chiar in ziua de 1 martie, cu ocazia aniversarii nasterii lui Fryderyk Franciszek Chopin (sau, in franceza, Fr\u00e9d\u00e9ric Fran\u00e7ois Chopin), o expozitie dedicata acestui muzician care simbolizeaza, pentru oricare muritor, romantismul insusi. Polonezul, francez, prin adoptie, european prin vocatie si mondial, prin renume, s-a nascut acum 202 ani, intr-o mica localitate (Zelazowa Wola) din Mazovia \u2013 provincie poloneza, in centrul careia se afla chiar actuala capitala, Varsovia. P\u00e2na la implinirea v\u00e2rstei de 19 ani, c\u00e2nd Chopin a reusit sa farmece pretentiosul public vienez, el reusise, deja, sa asimileze esentele muzicii traditionale poloneze. De altfel, prima poloneza o compusese la v\u00e2rsta de doar sapte ani, fapt care i-a determinat pe melomanii contemporani lui sa il considere drept \u201eal doilea Mozart\u201c. Debutul sau vienez este precedat de ceea ce se stie, acum, ca a fost momentul in care, pentru prima oara, Chopin s-a indragostit, cu adevarat. Fata, o studenta la canto, se numea Konstancja Gladkowska. Se pare ca aceasta prima romanta a durat destul de putin, Chopin parasind Polonia, pentru totdeauna, in anul urmator, pentru a pleca, din nou, spre Viena si, apoi, spre M\u00fcnchen, Stuttgart si Paris \u2013 unde a ajuns c\u00e2nd avea doar 21 de ani. Viata lui a urmat, din acel moment, un cu totul alt curs. Chiar daca muzica poloneza traditionala i-a ramas, pentru totdeauna, sursa de inspiratie si calauza, Chopin s-a dovedit a fi un mare inovator si a ramas in istorie exact pentru geniul sau muzical, cel care a marcat fundamental romantismul in muzica. Dar, p\u00e2na la efemera logodna cu Maria Wodzinska (Chopin avea, atunci, 26 de ani, iar Maria doar 17) si p\u00e2na la tumultuoasa relatie cu baronesa Dudevant (binecunoscuta George Sand), Chopin avea sa ram\u00e2na, sentimental, legat de o Polonie pe care a purtat-o, intotdeauna, in suflet: acea tara in care s-a indragostit pentru prima oara. Expozitia Chopin indragostit. Inspiratii mazoviene este dedicata exact acestei prime perioade din viata compozitorului \u2013 cea a adolescentei si a primei tinereti. Nu este, insa, o expozitie memoriala. Dimpotriva, creatorii ei, directorul Muzeului Etnografic de Stat din Varsovia, etnologul Adam Czyzewski, si muzicianul Maria Pomianowska, s-au concentrat doar asupra surselor de inspiratie ale compozitorului, asupra muzicii \u201epopulare\u201c (de fapt, traditionale). Pentru aceasta, cei doi autori ai expozitiei de sunete, deschisa, mai int\u00e2i, la Varsovia, in chiar anul bicentenarului Chopin, si, mai apoi, la Mildzizdroje si la Szczecin, au facut o adevarata opera de \u201earheologie muzicala\u201c, incerc\u00e2nd (si reusind, cu maiestrie) sa reconstruiasca exact acele instrumente muzicale care populau universul sonor in care s-a nascut Chopin.
\nCele mai multe dintre instrumentele expuse la Bucuresti (Rom\u00e2nia este prima tara in care expozitia este itinerata) sunt reconstituiri, realizate dupa documente de epoca, pur si simplu, pentru ca originalele au disparut (cele mai multe, au fost distruse in timpul celui de Al Doilea Razboi Mondial). Asta nu face, cu nimic, expozitia mai putin pretioasa, pentru ca, exact pe aceste instrumente reconstituite si reconstruite c\u00e2nta un grup mic de muzicieni contemporani, aduc\u00e2nd, in auzul nostru, sunete considerate, p\u00e2na nu demult, complet pierdute. Nu mai putin de 12 tipuri diferite de viori sunt expuse, vizitatorii av\u00e2nd sansa de a asculta, pentru fiecare caz in parte, un fragment muzical semnificativ, care scoate in evidenta exact sonoritatile fiecarui instrument anume. De la suka din Bligoraj (poate, cel mai celebru instrument cordofon expus), p\u00e2na la vioara bas (aleasa, la Bucuresti, pentru a ilustra afisul expozitiei), fiecare instrument in parte este o adevarata bijuterie. Sunt sigur ca orice meloman va dori sa asculte, chiar si numai pentru doua minute, cum suna vioara diavolului \u2013 un instrument cordofon primitiv, prezent, cu doua secole in urma, in Mazovia, Kurpie si Casubia \u2013, sau ligawka \u2013 o \u201etrompeta\u201c naturala din lemn, rasp\u00e2ndita in Mazovia si Podlachia (sau Podlasia \u2013 regiune din nord-estul Poloniei actuale) \u2013 ori superbul cimpoi din Polonia Mare (Wielkopolska), pentru a nu mai vorbi despre ceea ce, pentru multi vizitatori, pare sa fie piesa de rezistenta a expozitiei, tambalul din Rzesz\u00f3w.
\nCeea ce este interesant, pentru vizitatorii rabdatori, este exact universul sonor pe care il releva fiecare difuzor in parte. Expozitia se dezvaluie putin c\u00e2te putin, intr-un rafinat joc al echilibrelor intre text, obiect, sunet si imagine. Cu mijloace, aproape minimaliste, dar cu suficient de multa informatie pentru a st\u00e2rni interesul oricarui pasionat al etnologiei traditionale, expozitia poloneza de la Bucuresti pare sa continue drumul inceput de Pe aripile timpului, cu mai putina exuberanta, dar cu ceva mai multa coerenta (si, poate, conventionalism, dar, in orice caz, intr-o doza absolut rezonabila).
\nSala Foaier de la Muzeul National al Taranului Rom\u00e2n va gazdui expozitia poloneza p\u00e2na la 1 aprilie, doar. Cei care nu au onorat invitatia la vernisaj, vor ram\u00e2ne, poate, cu regretul de a nu fi ascultat una dinte cele mai in voga formatii poloneze de muzica traditionala, cvartetul Trio (sic!) Prosinacki, cei care au inc\u00e2ntat publicul entuziast al serii de inceput de martie.
\nFara indoiala, autorii expozitiei nu au fost singuri in demersul lor. Munca de \u201earheolog\u201c al instrumentelor muzicale traditionale poloneze a fost dusa la bun sf\u00e2rsit si cu sprijinul Ewei Dahlig \u2013 Turek si al lui Jacek Jackowski, iar scenografia a fost desav\u00e2rsita cu ajutorul lui Marcin Mostafa si al Nataliei Paszkowska. Sunt foarte constient de faptul ca aceste nume nu spun nimic, nimanui, din Rom\u00e2nia, numai ca mi se pare normal ca numele lor sa fie mentionate, pentru ca ei, alaturi de cei doi, amintiti ceva mai sus, sunt autorii expozitiei sosite, doar pentru o luna, la Bucuresti (cu sprijinul Institutului Polonez din Capitala Rom\u00e2niei, aflat sub conducerea Majei Wawrzyk). Incerc, si pe aceasta cale (si sper sa fiu, pe deplin, inteles de cititorii \u201eCulturii\u201c) sa \u201eimpam\u00e2ntenesc\u201c ideea ca fiecare expozitie muzeala are unul sau mai multi creatori \/ autori, ca si oricare film, spectacol de teatru sau opera de arta vizuala. Nu imi fac iluzii ca voi fi citit (si, mai mult, inteles!) si de controlorii de pe la diverse institutii de politie fiscala, prea ocupati sa indeplineasca cincinalul in patru ani si jumatate la str\u00e2nsul birurilor pe cap de rom\u00e2n, dar\u2026 cine stie?<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Cu doar c\u00e2teva luni in urma, Muzeul Taranului deschidea o expozitie despre care am avut ocazia sa scriu, la momentul potrivit, in paginile \u201eCulturii\u201c. Era o premiera in Rom\u00e2nia: o \u201eexpozitie de sunete\u201c. Muzeul recidiveaza, acum, deschiz\u00e2nd, chiar in ziua de 1 martie, cu ocazia aniversarii nasterii lui Fryderyk Franciszek Chopin (sau, in franceza, Fr\u00e9d\u00e9ric… Cite\u0219te mai mult »Chopin indragostit<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[7532,6415],"class_list":["post-11288","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-frederic-francois-chopin","tag-muzeul-taranului"],"views":1631,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11288","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11288"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11288\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11288"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11288"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11288"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}