{"id":11285,"date":"2012-03-29T13:46:56","date_gmt":"2012-03-29T11:46:56","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=11285"},"modified":"2012-03-29T13:47:17","modified_gmt":"2012-03-29T11:47:17","slug":"adevarul-literaturii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/adevarul-literaturii\/","title":{"rendered":"Adevarul literaturii"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Herta M\u00fcller, <em>\u201eMereu aceeasi nea si mereu acelasi neica\u201c,<\/em> traducere de Alexandru Al. Sahighian, Bucuresti, Editura Humanitas Fiction, 2011.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>\u201eLiteratura nu poate schimba toate acestea. Dar poate inventa prin limba un adevar \u2013 fie asta si dupa \u2013 care sa ne arate ce se-nt\u00e2mpla \u00een noi si \u00een jurul nostru atunci c\u00e2nd valorile deraiaza\u201c, spunea Herta M\u00fcller \u00een decembrie 2009, la scurt timp dupa ceremonia de decernare a Premiului Nobel pentru Literatura. \u00cen toamna acelui an, juriul si-a motivat alegerea, evidentiind valoarea si lirismul de substanta al creatiei scriitoarei, precum si \u201eproza sa plina de sinceritate, \u00een care descrie universul celor deposedati\u201c. Tin\u00e2nd seama at\u00e2t de ansamblul operei Hertei M\u00fcller, c\u00e2t si de contextul \u00een care aceasta se \u00eencadreaza, metafora \u201euniversului celor deposedati\u201c capata noi semnificatii si se dovedeste a fi c\u00e2t se poate de potrivita pentru a descrie, sintetic, un tip aparte de proza, punctata adesea de ritmurile profunde ale poeziei, menita a oferi cititorului tabloul unei lumi \u00een care individul e lipsit, progresiv, nu doar de libertatea personala si de drepturile politice, ci si de accesul la istoria reala a comunitatii din care face parte, de patrie si, \u00een unele momente, chiar de un limbaj \u00eentemeiat pe adevar, care sa-i poata oferi sansa unei salvari, fie ea si una temporara. \u00cen plus, \u00eensa, Herta M\u00fcller plaseaza aceasta mare tema pierderii (si a pierderilor de orice fel) \u00een cadrul oferit de lumea Europei de Est, protagonistii cartilor sale fiind, de fiecare data, oameni care traiesc acut aceasta dureroasa experienta. Astfel, fie ca e vorba despre t\u00e2nara vulnerabila si at\u00e2t de \u00eenstrainata (uneori de sine, iar mai adesea de ceilalti) din \u201eAnimalul inimii\u201c, fie de Irene, cea din \u201eCalatorie \u00eentr-un picior\u201c, sau de Leo Auberg din \u201eLeaganul respiratiei\u201c, singuratatea, imposibilitatea identificarii unor idealuri comune cu cele ale majoritatii semenilor, receptarea lumii \u00eenconjuratoare ca pe o amenintare vor fi notele caracteristice ale unui gen de proza greu de \u00eencadrat \u00een formule simpliste ori simplificatoare sau de analizat \u00een conformitate cu cliseele consacrate ale criticii literare.<br \/>\nPe de alta parte, \u00eensa, situatia este complicata de o serie de date ale biografiei autoarei \u00eensasi, care, uneori, sunt incluse, cel putin ca punct de plecare, \u00een numeroase dintre scrierile pe care aceasta le-a publicat, \u00eencep\u00e2nd cu cele dint\u00e2i pagini ale sale, din volumul \u201eNiederungen\u201c, aparut \u00een Rom\u00e2nia \u00een anul 1982, dupa o drastica cenzura (iar \u00een 1984, \u00een forma completa, \u00een Germania). Caci, dupa anii copilariei petrecuti la Nitchidorf, \u00een mijlocul unei comunitati etnice suficient de conservatoare, ca parte integranta a unei minoritati lingvistice marginalizate, urmeaza perioada existentei mature, petrecuta mai \u00eent\u00e2i la Timisoara, sub teroarea unui regim dictatorial, abia acum receptat ca atare, iar apoi \u00een Germania de Vest, care, \u00eensa, nu e de la bun \u00eenceput chiar paradisul mult visat sub amenintarea cortinei de fier. Iar daca toate acestea constituie, \u00een linii mari, datele existentei autoarei, ele sunt, deopotriva, si c\u00e2teva dintre punctele de reper care au marcat istoria secolului trecut. De aici si dificultatea evaluarii discursului literar al Hertei M\u00fcller, c\u00e2ta vreme textele sale nu reprezinta simple \u00eencercari de a-si realiza o autobiografie frumoasa ori cosmetizata, care sa placa publicului, ci subliniaza, implicit, dorinta autoarei de a trece \u00een revista adevaratele implicatii ale asa-numitului \u201ediscurs literar al grupurilor minoritare\u201c, dar si de a depasi domeniul strict documentar, despre care o parte a criticii a vorbit \u00een cazul sau. Aspectele acestea sunt evidente poate mai cu seama \u00een volumele sale de eseuri, de la \u201eFoame si matase\u201c (1995) sau \u201eRegele se \u00eenclina si ucide\u201c (2003), si p\u00e2na la cel mai recent, \u201eMereu aceeasi nea si mereu acelasi neica\u201c (2011).<br \/>\nPentru a vedea cum functioneaza raportul dintre realitatea amintirii personale si nivelul fictiunii pe care o construieste \u00een cele mai reusite pagini ale sale, ajunge sa ne g\u00e2ndim la una dintre scenele tulburatoare din romanul \u201eAnimalul inimii\u201c (1994). Aici, protagonista constata, dupa ani de zile, ca cea care o tradase la Securitate era tocmai Tereza, prietena cea mai buna pe care o avusese vreodata si a carei delatiune \u00eei devine evidenta \u00een timpul unei vizite pe care aceasta i-o face \u00een Germania. Toate mastile cad si orice ipocrizie e inutila acum, adevarul este rostit, dar sentimentul pierderii unei fiinte dragi e incomparabil mai dureros chiar dec\u00e2t teama de posibilele urmari ale acestei \u00eent\u00e2lniri. Iar \u00eentr-unul dintre eseurile din \u201eMereu aceeasi nea si mereu acelasi neica\u201c, si anume \u201eCristina si fantosa ei sau Ceea ce (nu) scrie \u00een dosarele Securitatii\u201c, Herta M\u00fcller relateaza o experienta personala care a marcat-o profund, si anume vizita pe care Jenny, singura prietena din fabrica timisoreana unde a lucrat ca traducatoare tehnica dupa terminarea facultatii, i-o face \u00een Germania, dar si revelatia ca aceasta facea parte din numeroasa armata a turnatorilor si informatorilor regimului comunist&#8230; Poate ca \u00een putine alte situatii experientele personajelor sunt mai apropiate de cea a autoarei \u00eensasi. Observatia este facuta, \u00een fiecare caz \u00een parte, cu o luciditate si cu o exactitate remarcabile, dar, cu toate posibilele asemanari sau identificari, Tereza nu este Jenny, dupa cum nici protagonista din Animalul inimii nu este, p\u00e2na la capat, Herta M\u00fcller. Iar autoarea stie cum sa evidentieze acest lucru tocmai prin intermediul unor astfel de scene construite dupa un soi de principiu al reduplicarii, caci realitatea faptelor petrecute este transpusa, de scriitoare, prin intermediul limbajului, pe tar\u00e2mul fictiunii. Si, nu o data, al unui lirism de substanta. De aici acea \u201eprivire straina\u201c si, deopotriva, acea perspectiva profund personala pe care Herta M\u00fcller o are asupra propriilor amintiri, dar si asupra discursului fictional pe care \u00eel construieste cu o tehnica adesea ignorata de o parte \u00eensemnata a criticii. Toate acestea provin, \u00eensa \u2013 fapt de asemenea remarcat mai rar \u2013 din constiinta apartenentei la un grup minoritar si din aceea a asumarii existentei sub rigorile unui regim totalitar, iar nu din simplul impuls estetic de a adopta o perspectiva exterioara asupra faptelor relatate. Iar acuitatea observatiei din toate paginile incluse \u00een recentul volum de eseuri provine, \u00een egala masura, si dintr-o adevarata arta (stiinta?) a orchestrarii detaliilor semnificative, mereu gradate, asa cum se \u00eent\u00e2mpla, de fapt, si \u00een romanul \u201e\u00cenca de pe atunci vulpea era v\u00e2natorul\u201c (1992).<br \/>\nCeea ce caracterizeaza, \u00eensa, scrisul Hertei M\u00fcller este si permanentul efort al scriitoarei de a exprima inexprimabilul unor \u00eent\u00e2mplari grave sau dureroase prin intermediul unui limbaj doar aparent simplu, dar care se transforma, pe parcurs, \u00een cel mai adecvat \u2013 si mai puternic \u2013 instrument poetic cu putinta. Faptul este evident \u00eenca din titlurile cartilor sale, de la \u201eAtemschaukel (Leaganul respiratiei)\u201c, ori chiar deja citatul \u201eNiederungen (Tinuturile de Jos)\u201c si p\u00e2na la prezenta colectie de eseuri. Caci \u201eMereu aceeasi nea si mereu acelasi neica (Immer der selbe Schnee und immer der selbe Onkel)\u201c mizeaza mult pe jocurile de cuvinte (niciodata gratuite), pe combinatiile lexicale nu o data rare, pe o creativitate uluitoare a autoarei, mereu gata sa combine valentele expresive ale rom\u00e2nei si ale germanei \u00eentr-un mod care a deconcertat adesea exegeza. De altfel, pasiunea pentru cuvinte si mai ales pentru numele lucrurilor a marcat-o pe Herta M\u00fcller dintotdeauna, iar amanuntele biografice pe care le ofera ea \u00eensasi \u00een eseuri precum \u201eOrice cuv\u00e2nt stie ceva despre cercul dracesc\u201c, \u201eLalele, lalele, lalele sau Viata ar putea fi frumoasa ca nimic\u201c ori \u201ePorumbu-i galben, nu e timp\u201c, sau \u00een textul care da chiar titlul volumului de fata cuceresc printr-o franchete a expresiei, dar si printr-o uluitoare plasticitate a formularii, care, \u00eensa, nu exclude niciodata simplitatea. Autoarea vorbeste despre anii copilariei, c\u00e2nd \u00eencerca sa vorbeasca cu florile si sa le dea nume mai frumoase sau, poate, doar mai adecvate: \u201eM\u00e2ncam frunze si flori ca sa fiu de-a lor, caci ele stiau sa traiasca, iar eu, nu. s\u2026t Numele de \u201eMilchdistel\u201c stextual: ciulin de laptet ar fi trebuit sa fie cu adevarat acea planta ghimpoasa cu lapte \u00een tulpini.\u201c Dar ajunge, treptat, la alte amintiri, legate, acum, de tragica existenta a lui Oskar Pastior, cel care, deportat \u00een Ucraina, dadea nume germane fiecarei flori, pentru a-si gasi posibile puncte de reper, spun\u00e2nd, astfel, \u201e\u201cLavendel\u201c oricarei plante violete\u201c, pentru a se simti acasa macar prin intermediul cuvintelor (combin\u00e2nd, \u00een felul sau termenii de \u201elover\u201c si \u201eWendel\u201c \u2013 nume propriu atestat din substratul vechi germanic: Wendel dragastosul). Herta M\u00fcller \u00eensa nu crede \u00een limba: \u201eO stiu cel mai bine de la mine \u00eensami ca pentru a deveni c\u00e2t mai precisa, ea trebuie tot mereu sa-si \u00eensuseasca ceea ce nu-i apartine.\u201c Cu toate acestea, poate ca una dintre cele mai durabile realizari artistice ale sale e de gasit tocmai la nivelul limbajului, care \u00eenceteaza, pentru ea si pentru unele dintre personajele ei privilegiate, sa mai fie simplul vehicul de exprimare a ideilor si se transforma \u00een instrument de \u00eentelegere a lumii din jur, a sinelui si, deloc \u00een ultimul r\u00e2nd, de evaluare a potentialitatilor tacerii: \u201eFiindca scrisul e un act mut, ceea ce nu poti spune, poti scrie. Scrisul a-nceput, pentru mine, \u00een tacere.\u201c La fel si fascinatia pentru miracolul cuvintelor; ale limbii germane, dar si ale limbii rom\u00e2ne.<br \/>\nNu (mai) poate fi, deci, deloc surprinzator ca \u00een \u201eMereu aceeasi nea si mereu acelasi neica\u201c, autoarea include c\u00e2teva poeme-colaj proprii, versuri apartin\u00e2nd autorilor preferati, Oskar Pastior, Paul Celan, Theodor Kramer, dar si texte ale c\u00e2torva c\u00e2ntece interpretate de Maria Tanase, artista at\u00e2t de admirata de laureata Nobel. Caci Rom\u00e2nia nu \u00eenseamna, pentru Herta M\u00fcller, doar amintirea sicanelor puse la cale de reprezentantii Securitatii, si nici doar evolutia postdecembrista adesea sinuoasa si ezitanta a democratiilor din Europa de Est \u201ecare din 1989 \u00eencoace au tot \u00eembracat si dezbracat hainuta civica \u00een asa hal, \u00eenc\u00e2t aproape s-a ferfenitit&#8230;\u201c Ci si proza cvasinecunoscuta \u00een Occident a lui M. Blecher, pus alaturi fara vreo ezitare de marii autori ai literaturii moderne, ori muzica Mariei Tanase, cea careia \u00eei sunt dedicate pagini extrem de bine documentate, dar si foarte personale \u00een acest volum.<br \/>\nTextele incluse \u00een cartea aceasta se dovedesc a fi si o veritabila lectie de lectura pe care Herta M\u00fcller o ofera fara a da vreodata impresia didacticismului. O lectura de natura a spune c\u00e2teva adevaruri cu privire la imposibilitatea fiintei umane de a se detasa total de conditionarile istoriei si ale unui trecut tragic. Dar si o meditatie cu privire la rolul limbajului si conditia literaturii, privita, aici, ca fiind \u00een stare a revela marile adevaruri ale lumii \u00een care traim si ale ranilor pe care nici chiar trecerea anilor nu le poate sterge prea usor. Caci, dupa cum se exprima autoarea, \u201eLiteratura \u00eei vorbeste fiecarui om \u00een parte. Nu exista nimic altceva care sa ne vorbeasca tot at\u00e2t de staruitor ca o carte. Si care sa nu ne ceara nimic \u00een schimb, \u00een afara de a g\u00e2ndi si a simti.\u201c<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Herta M\u00fcller, \u201eMereu aceeasi nea si mereu acelasi neica\u201c, traducere de Alexandru Al. Sahighian, Bucuresti, Editura Humanitas Fiction, 2011. &nbsp; \u201eLiteratura nu poate schimba toate acestea. Dar poate inventa prin limba un adevar \u2013 fie asta si dupa \u2013 care sa ne arate ce se-nt\u00e2mpla \u00een noi si \u00een jurul nostru atunci c\u00e2nd valorile deraiaza\u201c,&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/adevarul-literaturii\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Adevarul literaturii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[7530,178,7531,551],"class_list":["post-11285","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-mereu-aceeasi-nea-si-mereu-acelasi-neica","tag-herta-muller","tag-leo-auberg","tag-nobel-pentru-literatura"],"views":1604,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11285","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=11285"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/11285\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=11285"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=11285"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=11285"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}